Omilii La Profetul Iezechiel - PDFCOFFEE.COM (2024)

traduceri

8 SFANTUL GRIGORIE CEL MARE OMILII. LA PROFETUL !EZECHIEL .

CUPRINS Studiu introductiv (Ileana Ingrid Bauer) ............................................................... 7 OMILII LA PROFETUL !EZECHIEL CARTEAI Prefata ..................................................................................... 41 Omilia I ................................................................................... 43 Omilia II ·······'·········································································· 59 Omilia III ........................................................... ..................... 79 Om ilia IV ................................................................................ 95 Om ilia V ...................................................... , ......................... 107 01nilia VI .............................................................................. 121 Om ilia VII . .. . .. .. .. . .. . .. .. . .. .. . .. .. .. .. . .. .. .. ... .. .. .. .. .. .. .. . .. .. .. .. .. .. .. .. . .. . 143 01nilia VIII ......................... ;................................................ ;. 167 Omilia IX .. .. .. .. . .. .. .. .. .. ... .. .. .. .. .. .. . .. .. .. .. . .. .. .. .. .. .. .. .. ... .. .. .. .. .... . .. . 197 Omilia X ................................................................................ 227 01nilia XI ............................................................................... 263 Omilia XII ............................................................................. 287

OMILII LA PROPBTUL IEZECHIEL CARTE'AAII-A Prefata ............ ,..

•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

315

Studiu introductiv

Omilia I ...............................................................,.... ~ ............. 317 ~

1i. '

Omilia II' ................................................. :.............................. 341 ',

;'\

r'·

''.'

On1ilia III ......................... ,............ ,.,,...................................... 359 "'

Omilia IV .............................................................................. 385 ; 111

Omilia V ................................................................................ 407

'I'

III

Ii J

Om ilia VI .............................................................................. 431 Omilia VII ............................................................................. 455 Omilia VIII ............................................................................ 481 Omilia IX ............................................................................... 505 Omilia X ................................................................................ 533

Bibliografie ............................................................................ 559 Indice de referinte scripturistice .............................................. 565 '': 1

1. Omiliile la Profetul Iezechiel reprezinta prima scriere exegetica a Sfantului Grigorie eel Mare care se traduce in limba romana §i una din cele mai frumoase capodopere exegetice din literatura patristica. Fiind ultimul dintre marii parinti latini dasici ai Antichitatii, Sfantul Grigorie se remarca printr-o impresionanta capacitate de sinteza §i printr-un talent extraordinar de a face invataturile teologice din scrierile Parintilor de dinainte d~ el cat mai pe intelesul credinciosului simplu1• Predicand in imprejurari foarte dificile, cand Roma §i intreaga Italie erau asediate de barbari, Sfantul Grigorie §tie sa ajunga la inima tuturor ceior care-I asculta, §tie sa selecteze cele mp.i importante invataturi ale Bisericii, sa le simplifice §i sa le darifice atat de bine !neat in Apus a devenit eel mai influent Sfant Parinte dupa Fericitul Augustin. Aspectele doctrinare pe care el a pus accent §i le-a dezvoltat au ramas pana in prezent teme de prim interes pentru intreaga Biserica2• 2. Sfantul Grigorie s-a nascut in jurul anului 540 d.Hr. la Roma 3, intr-una din cele mai vechi §i mai instarite familii 1

Henry de Lubac, Exegese medievale. Les quatre sens de l'Ecriture,

v-01. 1, Paris,1959-1964, pp. 187-193. 2 Ibidem, vol. 2, pp. 537-548; vol. 3, pp. 335-336. 3 Referitor la biografia sa, a se vedea ~i: Walter Stuhlfaith; Gregor[; Der

Grofie. Sein Leben bis zu seiner Wahl zum Papste nebst einer Untersuchung der iiltesten Viten, Winter Verlag, Heidelberg, 1913; John Moorhead, Gregory the (Jreat, Routledge, Londra, 2005; Fredrick Homes Dudden, Gregory the Great: His Place in History arid Thought, v,ol. I, Longman, Londra, 1905; Bertram Colgrave, The Earliest Life of Gregory the Great by an Anonymous

Omilii la Profetul Iezechiel I

senatoriale cre§tine. Strabunicul sau, Felix al III-lea (483-492), a fost papa, ca de altfel §i o alta ruda din partea tatalui sau, Anicetus I (535-536). Mama sa, Silvia, §i doua din cele trei surori ale t.atalui sau, Tarsilla §i Aemiliana, sunt §i ele canonizate de Biserica. A avut parte de cea mai inalta pregatire intelectuala posibila la acea vreme, lucru care i-a facilitat o ascensiune rapida in administratia romana. In 573, Sfantul Grigorie detinea functia de prefect al cetatii §i pre§edinte al senatului, cea mai inalta demnitate civila ?in Roma. Dupa moartea tatalui sau, Sfantul Grigorie a renuntat la functia politica, a donat cea mai mare parte din averea sa saracilor, iar casa parinteasca de pe dealul Caelian din Roma ;;i proprietatile din Sicilia le-a transformat ill §apte manastiri. Incepand din 575, a ales sa vietuiasca in Manastirea "Sfantul Andrei" 1 fosta sa casa parinteasca, nu in calitate de staret, ci de simplu monah, §i s-a dedicat rugaciunii, contemplatiei §i citirii Sfintelor Scripturi §i a Sfintilor Parinti. Perioada de tihna §i de retragere in singuratate dupa care a tanjit atat de mult a fost de scurta durata. In 579, Papa Pelagius al II-lea 1-a luat din manastire impotriva vointei lui §i 1-a facut unul dintre cei §apte diaconi ai sai, cu responsabilitati practice pentru bunastarea comunitatii cre§tine din Roma. Era o perioada de criza, longobarzii asediasera nordul Italiei :;;i se apropiau de Roma. De,aceea, Papa Pelagius al II-lea 1-a trimis in primavara anului 579 ca apocrisiarh sau nuntiu al sau la Curtea Bizantului in Constantinopol ca sa incerce sa-1 faca pe Imparatul Tiberiu sa in~eleaga in ce pericol se afla Italia ~i sa-1 convinga sa trimita. ajutoare. Interventia sa nu a avut succes pentru ca 9i Imperiul Bizantin se confrunta cu per9ii la est 9i cu avarii 9i slavii la nord. In jurul anului 586, a revenit la Roma 9i s-a intors cu mare bucurie la Manastirea Monk of Whitby, University of Kansas Press, Kansas, 1968, Gillian R. Evans, The Thought of Gregory the Great, Cambridge University Press, Cambridge, 1986, pp. 4-5.

Studiu introductiv

,,Sfantul Andrei" unde a devenit staret. In anul 590 Italia 9i mai ales Roma a fost lovita de inundatii foarte mari urmate de o epidemie de ciuma care a rapus o mare parte din locuitori, inclusiv pe Papa Pelagius. in acela9i an, pe 3 septembrie 590, Sfantul Grigorie a fost investit Papa in ciuda impotrivirii lui, fiind primul papa ales direct din mediul monahal. Astfel, de9i prefera viata retrasa 9i contemplatia, Sfantul Grigorie a fost silit din nou sa se implice in viata cetatii §i sa faca fata multiplelor probleme pe care aceasta functie le presupunea, mai ales in perioada aceea extrem de grea prin care trecea Imperiul. Iubind saracia 9i simplitatea, a indepartat de la re;;edinta papala toti functionarii laid §i i-a inlocuit cu calugari. Inca din 590, cand a fost ales papa, Valea Padului se afla deja sub stapanirea longobarzilor, iar dezastrul la.sat de ciuma 9i de foamete paralizase orice interventie a autoritatilor civile. A cazut ill sarcina lui sa protejeze poporul din Roma impotriva navalirilor barbarilor 9i sa organizeze trimiterea de ajutoare. In 593, longobarzii au asediat Roma, iar Sfantul Grigorie a incheiat pace cu ei. in ultima decada de viata, Sfantul Grigorie a trebuit sa se ocupe aproape singur atat de problemele Bisericii, cat 9i de cele ale societatii civile. A numit guvernatori pentru cetatile Italiei, a organizat finantarea armatei 9i strangerea proviziilor de hrana pentru tot poporul, a purtat de grija de proprietatile Scaunului Papal, a condus activitatea diplomatica cu conducatorii Europei, a pastrat ordinea in vreme ce autoritatile bizantine s-au dovedit slabe 9i nedemne de incredere. Din punct de vedere spiritual, s-a implicat in mod deosebit in evanghelizarea popoarelor necre9tine din Nordul Europei, trimitand misionari. Un deosebit succes 1-a avut misiunea trimisa in Anglia in anul 596, sub conducerea lui Augustin, staretul care i-a urmat Sfantului Grigorie in manastirea de metanie, eel care avea sa ajunga in anul 604 Episcopul Augustin de Cantebury. De aid au fost trimi9i dupa moartea Sfantului Grigorie misionari in Olanda 9i Germania. De asemenea, Sfantul Grigorie a revizut liturghia, alcatuind 1

Omilii la Profetul Iezechiel

Liturghia Darurilor inaintesfintite care astazi se savar§e§te in Ortodoxie in Postul Mare, precum 11i 'intreg cultul, efortul sau fiind decisiv in cristalizarea stilului muzical gregorian. Mare parte din aceasta ultima perioada a vietii1 Sfantul Grigorie a fost foarte bolnav. Cu toate acesh~a, a lucrat neobosit pana la trecerea la cele ve~nice, pe 12 martie 604. 3. In timp ce locuia ca monah la Manastirea Sfantul Andrei", Sfantul Grigorie eel Mare a tinut predici exegetice la prima carte a RegiloJ, la Profeti, la Pilde ;;i la Cantarea Cantarilor. Aceste predici au fost notate de catre unii dintre calugari, insa numai Omiliile la prima carte a Regilor4 §i la Cantarea Cantarilor 5 au supravietuit. La Constantinopol, Sfantul Grigorie a inceput sa scrie Comentariul la cartea lui Iov 6, una dintre cele mai intinse lucrari patristice, pe care a terminat-o in jurul anului 591 1 du pa ce s-a intors la Roma §i deja era Papa. In primii ani de episcopat a scris Cartea regulei pastorale7 • In 591, fiind prea bolnav sa rosteasca personal predici, a compus pentru Duminicile §i sarbatorile de peste an patruzeci de Omilii la Evangheliz'8. In perioada cand longobarzii au asediat Roma in jurul anului 593 Sfantul Grigorie a compus §i rostit in Biserica Omiliile la Iezechiel. 11

Gregoire le Grand, Commentaire sur le premier livre des rois, 6 vol., SC 351, 391, 432, 449, 469, 482, Les Editions du Cerf, Paris, 1989, 1993, 4

1998, 2000, 2003, 2004.

Gregoire le Grand, Commentaire sur le cantique des cantiques, SC 314, Les Editions du Cerf, Paris, 1984. b St. Gregory the Great, Morals on the Book of fob, 3 vol., John Henry Parker, Oxford ~i J.G.F. and J. Rivington, Londra, 1844. 7 Sfantul Grigorie eel Mare (Dialogul), Cartea regulei pastorale, trad. de Pr. Prof. Onor. Dr. Alexandru Moisiu, Editura Centrului mitropolitan, Sibiu, 1987 8 Gregoire le Grand, Homdies sur l 'Evan':{ile, 2 vol., SC 485, 522, Les Editions du Cerf, Paris, 2005, 2008. ' 5

Studiu introductiv

Cea mai populara lucrare Dialogurile9 , o colectie de patru carti ce relateaza semne minuni ;;i vindecari ale sfintilor de la inceputul secolului al VI-lea a fost scrisa intre anii 593-594. In 601 a revizuit ;;i publicat Omiliile la Iezechiel. Pe toata perioada in care a fost papa (590-604) a scris peste 850 de scrisoriJO, din care reiese foarte !impede ampla lucrare practica ;;i misionara pe care a intreprins-o. 1

4. Prin urmare, Omiliile la Iezechiel au fost rostite in Biserica papala ,,Sfantul loan din Lateran", in al treilea an de pontificat, intr-un moment extrem de dramatic. Cu doi ani J:nainte, inundatiile §i epidemia de ciuma decimasera foarte mare parte din populatia Italiei, iar flagelul a incetat in popor numai dupa ce Sfantul Grigorie a organizat ample procesiuni religioase insotite de rugaciuni pline de umilinta. Tot de la inceputul pontificatului sau, regii longobarzi stapaneau deja cea mai mare parte din Italia: Valea Padului in nord ;;i ducatele Spoleto §i Benevento in centru, fiind in plina expansiune. Catre sfar;;itul anului 593 a;;a cum Sfantul Grigorie insu;;i precizeaza in prefata cartii a doua a Omiliilor la Profetul Iezechiel 11, regele longobard Agilulfo a trecut fluviul Pad §i s-a J:ndreptat spre Roma. Nimicirea ultimelor rama§ite din ceea ce odinioara fusese capitala Imperiului era inevitabila. Punandu-§i nadejdea numai in Dumnezeu1 Papa Grigorie alege sa talcuiasca profetia lui Iezechiet pentru ca starea in care se afla poporul iudeu in Babilon in vremea acestui profet oglindea foarte bine starea tragica in care se afla poporul roman in timpul sau, cercetat de Dumnezeu cu boala. foamete, 1

Gregoire le Grand, Dialogues, 3 vol., SC 251, 260, 265, Les Editions du Cerf, Paris, 1978-1980. rn The Letters of Gregory the Great, traducere, cu introducere §i note de John RC Martyn, 3 vol., Pontifical Institute of Mediaeval Studies, Toronto, 2004. 11 Omilii la Iezechiel II, Prefata, p. 315. 9

Omilii la Profetul Iezechiel

sabie §i robie, lipsit de orice conducere laica §i incredintat numai purtarii de grija a pastorilor randuiti de El spre mangaiere: ,,Unde este senatul? ~i unde este acum poporul? Oasele s-au topit de tot, carnea s-a topit, toata randuiala demnitatilor lume§ti a disparut. Tot ce o compunea s-a copt. Noi, destul de putini, care am mai ramas, zi de zi suntem amenintati de sabii, zi de zi suntem apasati de nenumarate suferinte. Sa se spuna, a§adar: «Pune caldarea goala pe carbuni rncin;i» (Iez. 24, 11). De vreme ce senatul lipse§te, poporul a disparut §i chiar §i in putinii o~meni care mai sunt, durerile §i gemetele se inmultesc zi de zi, Roma, deja goala, arde! Dar de ce mai vorbim despre oameni, cand vedem ca, ruina dupa ruina, toate cladirile ei sunt distruse?" 12 • Explicand cuvintele Profetului Iezechiel, Sfantul Grigorie cauta sa sensibilizeze pe toti cei rama§i in Roma sa-§i indrepte viata lor §i sa se intoarca din toata inima la 0 viata placuta lui Dumnezeu, ca sa se potoleasca mania Domnul~i abatuta asuprn lor cu atata violenta 13 : ,,«Daca, poate, macar ei asculta». In mod limpede, acest lucru ni se spune noua, cei care, zdrobiti, urmariti, inchi§i, am pierdut toate bunurile pe care le-am avut In aceasta lume. Vedem ora§e ruinate, intarituri maturate, pamanturi devastate, biserici daramate §i totu§i urmam 1nca in nedreptati pe parintii no§tri de a caror martdrie, pe care am vazut-c>, nu s.untem diferiti. Ei pacatuiat;i, de fapt, 1n mijlocul plikt:1dlor, noi '.lnsa pacatuim in mijlocul loviturilor, ceea ce este mai grav"~ 4 • Pretutindeni vedem durere, peste tot auzim gemete. Ora~ele au fast distruse, 11

Omilii la Iezechiel II, 6, 22, p. 452. Jeffrey Richards descrie Omiliile la lezechiel ca ,,o tanguire extinsa pentru nimicirea Romei §'i atitudinea care trebuie luata in aceasta imprejurare". Jeffrey Richards, Consul of God: The Life and Times of Gregory the Great, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1980, 12

Omilii la Iezechiel I, 9, 9, p. 204.

fortificatiile au fost daramate, ogoarele s-au depopulat, pamantul a devenit o pustietate. Nici un om pe ogoare, aproape nici un locuitor n-a ramas in ora§e; ba chiar, aceste mici rama§ite ale neamului omenesc inca sunt lovite zi de zi, fara incetare. Bicele dreptatii cere§ti nu au sfar§it, pentru ca nici in mijlocul bicelor nu ne-am indreptat gre§elile lucrarii noastre. Vedem ca unii sunt du§i in robie, altii sunt mutilati, altii sunt omorati. Atunci ce mai este de placut in aceasta viata, fratii mei?" 15 • Ca Papa al Romei in acele imprejurari cumplite, Sfantul Grigorie este cople§it de tot felul de griji materiale §i spirituale: ,,Dar, dupa ce mi-am pus povara pastorala pe umarul inimii, sufletul meu nu mai poate sa se adune fara incetare in el insu§i, fiindca se imparte intre multe. Caci sunt constrans sa cercetez atat litigii ale Bisericii, cat §i ale manastirilor §i adesea sunt silit sa judec viata §i faptele fiecaruia. Trebuie sa ma ocup §i de anumite probleme de interes cetatenesc, §i sa ma tanguiesc de navalirea sabiilor barbarilor, §i sa ma tern de lupii care pandesc turma care mi-a fost incredintata. Trebuie sa ma ocup §i de lucruri administrative, ca sa nu le lipseasca mijloacele de trai celor care se supun disciplinei regulamentului, §i sa suport cu rabdare anumiti jefuitori, §i sa le zadarnicesc acelora planurile, pazind l:n toate acestea cu grija dragostea. Atata timp cat mintea mea, franta §i sfa§iata, se indreapta catre atatea §i atatea lucruri care trebuie gandite, cand sa se mai intoarca in ea l:nsa§i ca sa se adune in intregime in propovaduire §i sa nu se desparta de slujirea cuvantului care trebuie facut cunoscut?" 16 • Cu toate acestea, Sfantul Grigorie nu l:nceteaza cu ultimele puteri sa-§i faca datoria de strajer al poporului lui Dumnezeu17, 15 16

p. 54. 14

Studiu introductiv

Omilii la Iezechiel II, 6, 22, p. 451. Omilii la Iezechiel I, 11, 6, p. 267. Iez. 3, 17.

Omilii la Profetul Iezechiel

mustrandu-se pe sine cu asprime pentru ca nu reu§e§te sa se ingrijeasca de lucrarea pastorala a§a cum ar trebui: ,,0, cat de aspre sunt pentru mine acestea pe care le spun, pentru ca, vorbind a§a, ma lovesc pe mine insumi, eu care nici nu am limbaj adecvat ca sa tin o predica a§a cum trebuie, nici - in masura in care a§ putea tine - nu reu§esc sa urmez 1ndeajuns cele graite prin vietuire. Eu, care adesea ma las antrenat ill cuvinte nefolositoare §i, mole§it §i neglijent, aman sa indemn §i sa zidesc aproapele!" 18 •

::i

Predicand in fiecare 19, Sfantul Grigorie eel Mare a rostit cele douazeci §i doua de omilii exegetice la Profetul Iezechiel intr-im timp foarte scurt. In primele douasprezece omilii a talcuit trei capitole §i trei versete de la inceputul profetiei 20, iar apoi, constrans de pericolul iminent sa-§i scurteze cuvantul, in ultimele zece omilii §i-a indreptat atentia, la indemnul fratilor, catre viziunea Templului din capitolul al 40-lea21 , fara s-o termine. Sfa§iat de durere pentru moartea tragica a multora dintre cei pe care-i pastorea, el insu§i bolnav, Sfantul Grigorie a intrerupt §irul omiliilor cu cuvintele Dreptului Iov, a carui carte o cercetase la Constantinopol in cei §ase ani in care incercase zadarnic sa dobandeasca ajutor impotriva navalirilor longobarzilor de la imparatii bizantini: Nimeni sa nu-mi repro§eze, daca lncetez sa mai vorbesc despre acestea, fiindca, dupa cum toti va dati seama, suferintele noastre au crescut: pretutindeni suntem inconjurati de sabii, pretutindeni ne temem de pericolul mortii iminente. Unii se lntorc la noi cu mainile taiate, despre altii se aude ca au fast luati prizonieri, iar despre altii, ca au fast Uci§i. Sunt silit sa tac, «pentru ca 11

Studiu introductiv

sti£letul meu este dezgustat de viata mea» 22 • Nimeni sa nu mai caute la mine aprofundarea Sfintei Scripturi, «pentru ca harfa mea a ajuns instrument al tanguirii §i flautul meu glasul bocitoarelor» 23 • Ochiul inimii nu mai vegheaza la cercetarea tainelor, pentru ca «istovitu-s-a sufletul meu de suparare» 24 • Lectura textului este deja mai putin placuta sufletului meu, «ca am uitat sa-mi mananc painea mea de glasul suspinului meu» 25 • Celui caruia nu-i place sa traiasca, cum sa-i mai placa sa vorbeasca despre intelesurile tainice ale Sfintei Scripturi? [ar eu, care sunt silit zi de zi sa beau amaraciune, cand a§ putea sa beau un vin duke? Ce mai ramane In afara de a aduce multumiri cu lacrimi In mijlocul lncercarilor pe care le induram din cauza faradelegilor noastre? Caci Insu§i Cel care ne-a creat S-a facut pentru noi Tata prin duhul lnfierii pe care ni 1-a dat. $i uneori Ii hrane§te pe fii cu paine, alteori ii indreapta cu biciul incercarilor, pentru ca, prin dureri, raniri §i rasplati, El ii invata pentru a primi mo§tenirea Ve§nica" 26 • 5. De§i au fost rostite in graba, Omiliile la Iezechiel reflecta maturitatea teologica a Sfantului Grigorie, reprezentand ultima sa scriere exegetica §i totodata cea mai inalta din punct de vedere spiritual. Bogatia de invataturi dogmatice, morale §i ascetice, dezvoltate pe temelia talcuirilor Parintilor de dinainte de el, atesta sarguinta CU care obi§nUia Sa citeasca permanent Sfanta Scriptura §i mai ales scrierile Sfantului Ambrozie, ale Fericitului Ieronim §i ale Fericitului Augustin. Cartea Profetului Iezechiel este una dintre cele mai obscure, mai putin citate §i mai putin comentate carti din 22

18 19

20 21

Omilii la Iezechiel I, 11, 5, p 266 Omilii la lezechiel I, 10, 23, pp. 242-243. Iez. 1, 1-4. Iez. 40, 1-47.

23 24 25

Iov 10, 1. Iov 30, 31. Ps. 118, 28. Ps. 101, 5-6.

Omilii la Iezechiel II, 10, 24, p. 557.

Omilii la Profetul Iezechiel

Vechiul Testament27. Fericitul Ieronim noteaza ca pana la implinirea varstei de treizeci de ani, rabinii interziceau iudeilor chiar §i simpla lecturare a viziunii slavei Domnului din primul capitol §i a viziunii noului Templu din ultimele noua capitole tocmai din cauza dificultatii interpretarii lor28 • intre aghiografii Noului Testament, numai Sfantul loan Evanghelistul face aluzie la cele doua viziuni, oferind exegetilor cregtini indicii foarte valoroase cu privire la semnificatia lor. Descrierea lui Hristos din Apocalipsa ca avand picioarele asemeni ,,aramei arse in cuptor// .§i glasul asemeni unui vuiet de ape multe 1129 face aluzie la cele patru fiinte din cartea Iezechiel, ale caror picioare ,,scanteiau ca arama" 30 §i ale caror aripi produceau acela§i tip de zgomot31. Mai mult, in viziunea Liturghiei ceregti din capitolul al 4-lea al Apocalipsei, imaginile contemplate de Evanghelist sunt intru totul similare celor pe care Profetul Iezechiel le-a vazut pe malul raului Chebar. Astfel amandoi aghiografii precizeaza ca au vazut cerurile deschise 32, ca au vazut patru fiinte ale caror fete erau asemenea leului, vitelului, omului §i vulturului33, pline de ochi de jur imprejur34 . Iezechiel spune ca deasupra fiintelor era un firmament care I!

Studiu introductiv

semana cu cristalul, §i deasupra firmamentului un tron in care era agezat cineva ca un om35 . La loan, firmamentul este inlocuit de o mare de sticla asemeni cristalului, iar Cel de pe tron este Domnul insugi36 . in profetia lui Iezechiel, fiintele sunt comparate cu faclii aprinse37, iar la loan sunt descrise §apte faclii de foe ce ardeau inaintea tronului lui Dumnezeu38 . Ambele viziuni infati§eaza tronul Domnului inconjurat de curcubeu39 . in ambele viziuni, Dumnezeu are in mana Sa o carte ,,scrisa inauntru §i in afara" 40 pe care o da aghiografilor sa 0 manance, iar in gura lor, aceasta se face duke ca mierea41 . De asemenea, §i Templul ceresc din Apocalipsa42 amintegte de viziunea Templului din profetia lui Iezechiel43 prin imaginea omului cu funia de masurat44, a muntelui inalt pe care este agezat Ierusalimul45, a celor douasprezece porti dupa numarul celor douasprezece semintii ale lui Israel46, a raului care izvoragte din Templu47 etc. . De la Sfintii Parinti ni se pastreaza numai trei comentarii la Profetul Iezechiel, inafara de Omiliile Sfantului Grigorie, dintre care doua sunt complete, scrise de Fericitul Ieronim43 §i Iez. 1, 22, 26. Apoc. 4, 2; 5, 1, 13. 37 Iez. 1, 13. 38 Apoc. 4, 5. 39 Apoc. 4, 3; Iez. 1, 28. 40 Iez. 2, 10; Apoc. 5, 1. 41 Iez. 3, 2-3; Apoc. 10, 8-10. 42 Apoc. 21. 43 Iez. 40-48. 44 Iez. 40, 3; 44, l; Apoc. 21, 15-17. 45 Iez. 40, 2; Apoc. 21, 10. 46 Iez. 48, 31; Apoc. 21, 12-13. 47 Iez. 47, 7, 12; Apoc. 22, 1-2. 48 S. Hieronymus Stridonensis, Commentaria in Ezechielem, PL 25, Migne, Paris, 1845, col. 15-490. 35

Wilhelm Neuss, Das Buch Ezechiel in Theologie und Kunst bis zum Ende des XII. fahrhunderts, Aschendorffische Verlagsbuchhandlung, Munster in Westfalia, 1912, pp. 23-106; Ernst Dassmann,,, Trinitarische und christologische Auslegung der Thronvision Ezechiels in der patristischen Theologie", in Im Gespriich mit dem dreieinen Gott, Patmos Verlag, Dtisseldorf, 1985, pp. 157-174. 28 Fericitul Ieronim, Comentariu la cartea Profetului Iezechiel, CCSL 75, Brepols, Turnholt, 1964, pp. 3-4 sau PL 25, col. 17 29 Apoc. 1, 15. :io Iez. 1, 7. 31 32

Iez. 1, 24. Iez. 1, l; A poc. 4, 1. Iez. 1, 5-10; Apoc. 4, 6-7. Jez. 1, 18; Apoc. 4, 6.

Studiu introductiv

Omilii la Profetul Iezechiel

de Fericitul Teodoret de Cir49, iar Omiliile lui Origen50 cuprind numai talcuirea primei viziuni. Datorita disputelor cu gnosticii, marcionipi, arienii §i eunomienii referitoare la impo'" sibilitatea fapturii de a cunoa§te pe Dumnezeu in fiinta Sa, observatii foarte pertinente asupra viziunii slavei Domnului din primul capitol al lui Iezechiel se mai gasesc la multi alti Sfinti Pa-rinti precum: Sfantul Irineu de Lyon, Eusebiu de Cezareea, Sfantul Ambrozie al Milanului, Sfantul Chiril al Ierusalimului, Sfantul Vasile eel Mare, Sfantul Grigorie de Nazianz §i Sfantul loan Gura de Aur. 6. Omiliile la Iezechiel ale Sfantului Grigorie eel Mare constituie, alaturi de comentariul la Cartea lui Iov, un veritabil manual de ermineutica biblica ortodoxa. Scrise pe un ton foarte simplu §i familiar 51 , ele urmaresc in detaliu cuvintele Scripturii §i, pomind de la acestea, desprind invataturile cele mai utile pentru ascultatori §i le clarifica prin exemple concrete din intreaga Scriptura. Deplin convins ca Autorul tuturor carplor sfinte este Dumnezeu52 §i ca scopul ambelor Testamente este mantuirea oamenilor53, Sfantul Grigorie nu insista pe date istorice, biografice 49 S. ~heodoretus, Cyrensis Episcopi, lnterpretatio in Ezechielem, PG 81, M1gne, Paris, 1864, col. 808-1256. 50 Origenes, Homiliae in Ezechielem, W.A. Baehrens, Origenes Werke, vol. 8, Die griechischen christlichen Schriftsteller, nr. 33, Teubner, Leipzig, 1925; Origene, Homelies sur Ezechiel,, text latin, introducere, traducere ~i note de Marcel Barret, SC 352, Les Editions du Cerf, Paris, 1989. 51 Referitor la stilul omiliilor, a se vedea: Vincenzo Recchia Le Omelie di Gregorio Magno zu Ezechiele (I-V), Adriatica Ed., Bari, 1974. 52 ,,A~adar, pentru ca Atotputernicul Dumnezeu, pentru mantuirea n?astra, a creat E.l 1nsui;;i cele spuse in sfintele Testamente i;;i tot El insui;;i m le-a descoperit, duh de viata era in roti" (Omilii la Iezechiel I 7 17 P• 157), I

,,Sfanta Scriptura are doua Testamente: ~i unul ~i celalalt a vrut Duhul lui Dumnezeu sa fie scrise pentru ca sa ne elibereze de moartea sufletului" (Omilii la Iezechiel I, 7, 16, p. 156). 53

sau filologice, ci socote§te de folos sa inceapa printr-un amplu studiu introductiv asupra formelor §i timpurilor profetiei, subliniind faptul ca ceea ce cunosc oamenii inspirati de Dumnezeu, cunosc in parte, ca duhul profetic nu este intotdeauna prezent in profeti54, ca adevaratii profeti, chiar daca se intampla sa spuna ceva dupa mintea lor, intotdeauna se corecteaza potrivit descoperirii Duhului Sfant55 §i ca ceea ce se descopera in profetie se poate referi atat la un timp apropiat, cat §i la un timp indepartat, atat la trecut, cat §i la prezent sau la viitor56 • Certitudinea sa ca absolut fiecare cuvant din Scriptura este inspirat de Duhul Sfant57 §i poarta o semnificatie duhovniceasca58, ca nimeni nu poate talcui scrierile dumnezeie§ti Omilii la Iezechiel I, 1, 15, pp. 53-54. 55 Omilii la Iezechiel I, 1, 16, p. 55. 56 Prin aceasta omilie introductiva, Sfantul Grigorie eel Mare aduce un raspuns ortodox chiar impotriva principiului care sta la temelia metodei istorico-critice protestante de datare a textelor sfinte. Ai;;a cum sesiza exegetul catolic E. Pusey, adeptii acestei metode ,,transforma orice profetie intr-o simpla «anticipatie» a ceea ce ar putea sau nu ar putea sa se intample, tagaduind profetilor orice cunoai;;tere sigura a vreunui vii tor". Imposibilitatea de a ajunge la vreun consens cu privire la datare ,,nu se datoreaza deficientei unei perspicacitati slab exersate a criticilor; insui;;i principiul lor ca nimic la profeti nu se poate referi la vreun viitor indepartat, chiar daca acel viitor implinei;;te exact cuvintele, este principala sursa a confuziilor lor. De vreme ce cuvintele profetului se refera cu adevarat §i l:§i gasesc implinirea in evenimente foarte indepartate i;;i teoria criticilor cere ca acestea sa se refere la evenimente imediate, fie din prezent, fie dintr-un viitor apropiat, ei trebuie sa rupa aceste cuvinte de evenimentele la care se refera i;;i astfel cele mai firei;;ti interpretari sunt cele care sunt ultimele admise". E.B. Pusey, The Minor Prophets with a Commentary, J.H. & Parker, Oxford; Deighton, Bell & Co., Cambridge, Rivington, Londra, 1860, pp. 507-508. 57 II Tim. 3, 16. 58 Omilii la Iezechiel I, 12, 1, p. 287; I, 2, 8, pp. 64-65. 54

Omilii la Profetul Iezechiel

daca nu-i descopera Insu;;i Dumnezeu semnificatia lor59 ;;i modul in care tainele Luise pot face pe inteles iubitorilor de adevar60 nu inseamna ca Sfantul Grigorie credea ca aghiografii sau exegetii ar fi ,,cu totul pasivi in actul inspiratiei" 61 • Dimpotriva, el vorbe;;te de o conlucrare permanenta intre oamenii sfinti ;;i Dumnezeu. Astfel, pentru a intelege cele care i se vesteau, profetul este indemnat chiar de Domnul sa mediteze indelung la cuvintele profeplor dinainte de el: ,,De vreme ce Profetul Iezechiel urma sa asculte multe cuvinte obscure ;;i incalcite, nu i se spune, referitor la sulul sfant, «bea», ci «mananca». Cu alte cuvinte, ca ;;i cum ar fi spus: «cerceteaza ;;i intelege», ca aceasta este «mai intai mesteca ;;i apoi inghite»" 62 • De asemenea ;;i osteneala exegetului de a cerceta cu deosebita atentie ;;i rabdare cuvintele Sfintei Scripturi este voita chiar de Dumnezeu: ,,De buna seama, insa;;i neclaritatea vorbirii lui Dumnezeu este de mare folos, caci ea antreneaza simtirea pentru ca prin truda sa se largeasca ;;i prin exercitiu sa poata apuca ceea ce n-ar fi putut in trandavie. Ea are inca un avantaj ;;i mai mare: intelegerea Sfintei Scripturi, daca ar fi fost accesibila peste tot, ar fi ajuns dispretuita, dar a;;a, prin anumite pasaje mai obscure, raspande;;te o dulceata cu atat mai mare cu cat ea obosise sufletul printr-o mai mare truda a cautarii" 63 . Mai mult, oricine nu-;;i deschide gura inimii ;;i nu se schimba potrivit invataturii pe care o cite;;te sau o asculta, degeaba cite;;te sau asculta: ,,A;;adar, deschidem gura cand Omilii la Jezechiel I, 10, 5, p. 229. Omilii la lezechiel I, 1, 19, p. 57. 61 A SE:'Vedeo aceasta acuzatie la Fredrick Homes Dudden, Gregory the Great: His Place in History and Thought, vol. 2, Longman, Londra, 1905, p. 305. 62 Omilii la lezechiel I, 10, 3, p. 228. 63 Omilii la lezechiel I, 6, 1, p. 121. 5"

611

Studiu introductiv

ne pregatim simturile interioare pentru intelegerea cuvantului sfant. Astfel, la glasul Domnului, profetul ;;i-a deschis gura pentru ca, la suflul invataturii Domnului, dorintele inimii noastre se deschid larg ca sa apuce ceva din hrana vietii" 64 • Gura noastra mananca atunci cand noi citim cuvantul lui Dumnezeu, iar cele dinlauntru se umplu atunci cand intelegem ;;i ne pazim in cele in care ne-am ostenit citindu-le" 65 • ,,Seamana mult in inima sa, dar culege putin, cine cunoa;;te multe despre poruncile cere;;ti, fie citindu-le, fie auzindu-le, dar lucrand neglijent, le fructifica putin. Mananca ;;i nu se satura cine, ascultand cuvintele lui Dumnezeu, dore;;te bogatie sau marire in aceasta lume. Cu indreptatire se spune ca nu se satura, pentru ca mananca ceva, dar pofte;;te sa manance altceva. Bea ;;i nu se imbata cine apleaca urechea la glasul propovaduirii, dar nu-;;i schimba mintea. De obicei, sentimentele celor care beau se schimba la betie. Deci, cine s-a dedicat cunoa;;terii cuvantului lui Dumnezeu, dar dore;;te sa dobandeasca bunurile acestei lumi, bea ;;i nu se imbata. Daca s-ar fi imbatat, cu siguranta ;;i-ar fi schimbat mintea incat sa nu mai caute bunurile pamante;;ti ;;i sa nu mai iubeasca lucrurile zadarnice ;;i trecatoare pe care le iubise" 66 • Jnnoirea atunci se savar;;e;;te in inimile noastre, cand patimile omului vechi se departeaza de la noi, iar patimile atunci se indeparteaza, cand pantecele se hrane;;te cu '.i:ntelesul cuvantului sfant ;;i maruntaiele se umplu in profunzime" 67 • ,,Se intampla adesea ca astfel de oameni, prin darul harului ceresc, sa intuiasca ;;i cuvantul care limpeze;;te invatatura ;;i sa hraneasca in mod placut aproapele din alimentul adevarului, pe care ei in;;i;;i 11 rumega, cu dulceata, inlauntrul lor. Propovaduirea venita 11

65 66 67

Omilii la lezechiel I, Omilii la Iezechiel I, Omilii la Iezechiel I, Omilii la Iezechiel I,

10, 5, p. 229. 10, 6, p. 229. 10, 7, p. 231. 10, 11, p. 233.

Omilii la Profetul Iezechiel

din gura acestora este cu atat mai duke pentru cei care asculta, cu cat lucrarea lor nu este opusa inviltaturilor propovaduite, pentru ca ei iau din propria viata ceea ce dau prin cuvant aproape1m·116s. D e aceea este necesar ca omut care spune cuvantul lui Dumnezeu, sa cerceteze mai lntai cu grija cum trebuie sa traiasca, pentru ca apoi sa adune din viata sa cele pe care sale spuna §i cum sale spuna. La propovaduire, con§tiinta plina de iubire sfanta zide§te mai mult decat maiestria vorbirii, pentru ca propovaduitorut iubind cele cere§ti, cite§te In el lnSU§i Ince mod sa convinga pe ceilalti sa dispretuiasca cele pamante§ti. Cine este atent la viata sa interioara §i zide§te In exterior pe ceilalti prin exemplul propriu, lnmoaie mtr-un fel condeiul limbii In inima sa cand scrie cu ma~a cuvantului, In exterior, In inima aproapelui 1169 . In acela§i timp, de§i efortul personal atat al propova7 duitorului, cat §i al ascultatorului este strict necesar, totu§i a se hrani cineva pe sine §i pe aproapele cu alimentul vietii este posibil numai prin lucrarea lui Dumnezeu. Dupa cum, pe de o parte, hranirea cu Trupul §i Sangele Mantuitorului este o porunca de ascultarea careia depinde dobandirea vietii ve§nice 70, dar pe de alta parte Sfanta Imparta§anie nu hrane§te, nici nu face sa creasca spiritual pe c~i care se apropie cu nevrednicie, lntrucat Insu§i Arhiereul Hristos, Care este de fata nevazut, este Cel care lucreaza Taina, tot a§a cuvintele Scripturii nu sunt lntelese de toti cei care se ostenesc sa le ia J:n gura §i Sa le mestece, ci doar de cei carora JnSU§i Dumnezeu le deschide mintea la timpul potrivit ca sa priceapa71 : 11 Totu§i, a apuca acest ceva nu tine de puterile noastre, decat daca ne hrane§te lnSU§i Acela care a dat porunca sa mancam. /1

69 70

Omilii la Iezechiel I, 10, 12, p. 234. Omilii la lezechiel I, 10, 13, p. 235. In 6, 50-51. Le. 24, 25.

Studiu introductiv

Este hranit chiar §i acela care nu poate sa manance singur~ Si pentru ca datorita slabiciunii noastre nu suntem capabili de a pricepe cuvintele cere§ti, El Insu§i ne hrane§te, Cel care potrive§te pentru noi, la vreme, masura graului. 0 data ce din cuvantul sfant, astazi lntelegem ceea ce ieri nu §tiam, §i maine vom mtelege ceea ce astazi nu §tim, suntem hraniti prin harul iconomiei dumnezeie§ti cu alimentul de zi cu zi. Dumnezeul Atotputernic lntinde mana In acest mod de atatea ori catre gura inimii noastre, de cate ori deschide lntelegerea noastra §i pune hrana textului sfant 1n simturile noastre. Ne hrane§te, a§adar, §i pe noi cu sulul (de carte) cand deschide pentru noi prin iconomie sensul Sfintei Scripturi §i ne umple cugetele cu dulceata ei1172 . 11 Poate ca ei sunt lnvatati, dar, cand lncep sa se gandeasca In tacerea mintii la ceea ce lnseamna lntelepciunea de negrait a lui Dumnezeu, care lnvata mintile oamenilor fara zgomotul produs de cuvinte, §i ca vocea lnvatatorului degeaba lucreaza daca aceasta lntelepciune nu mvata ea msa§i mintile ascultatorilor, imediat §tiinta lor li se pare a fi nimic, cad ti, fund~a Dumnezeu astfel s-a maniat pe poporul Sau incat, totu91, nu S-a maniat de tot; daca El nu se mania, n-ar £i Ia.sat poporul Sau in robie, dar, daca S-ar fi maniat de tot, nu ar fi trimis in robie cu el pe ale9ii Sai. Dar aceasta mila cereasca f~ce ~a, din unul §i acela9i fapt, sa dea oamenilor trupe9ti bi~-ml §Ivcelor duhovnice9ti, cre9terea in virtute. In timp cepe unii cura~e.~te p:~~ gre~tati/ pe Aalt,ii, prin insotirea cu cei supu;>i mcercanlor, 11 malta spre ca;>hgarea unor merite mai mari. Els-a maniat pe nedrepti astfel incat totu9i sale mangaie sufletele prin insotirea cu cei drepti; daca El ii Uisa cu totul, nimeni n--ar fi dobandit mila dupa ce a gre9it. A9adar, a indepartat neparasind §i a pastrat indepartand, de vreme ce EI ~~i~nite in ro~ie, o data cu cei pe care ii judeca §i pe cei pe care 11 mbe9te. Cme poate sa inteleaga adancimile unei atat de mari iu.biri? Cad Dumnezeu nu lasa nepedepsite gre9elile poporul~1, dar nu indeparteaza de la Sine de tot pe poporul care a gre91t. Astfel, cand Moise a trimis douasprezece iscoade spre pamantul £agaduintei501 dintre care zece au provocat

apoi poporului disperare, acela~;i popor, aprins de ura, mormaind, s-a plans ca a fost dus de Dumnezeu a9a de departe incat cadavrele lor zac in de9ert 51 • Maniat, Atotputernicul Dumnezeu a zis ca nimeni dintre ei nu va intra in pamantul fagaduintei. Caindu-se prin aceasta spaima, au recunoscut ca au gre~;;it, au cazut la pamant plangand, §i, luandu-9i armele, au inceput sa se ridice tara intarziere contra vrajma~ilor ca, dupa plansetele lor, sa poata sa intre in pamantul fagaduintei. Prin Moise Dumnezeu le spune: Zi acestora: Nu urcati §i nici nu luptati; caci nu sunt cu voi, sa nu cadeti inaintea vrajma9ilor vo9tri" 52 • La acest lucru trebuie sane gandim: daca nu era cu ei, de ce i-a oprit sa urce ca sa nu cada? Daca era cu ei, de ce le spune: Caci nu sunt cu voi"? Printr-o minunata iconomie a pedepsei §i a milei, §i era cu ei, §i nu era cu ei. Nu era cu ei ca sa invinga, dar era cu ei ca sa nu piara prin mana vrajma9ilor. 0, adancimi de negrait ale milei Sale! Pedepse9te gre9elile §i totu9i ii protejeaza pe pacato9i. Se arata rnaniat §i totu§i ii apara de vrajma~i. In acela9i fel, o mama adesea se manie pe copilul mic care a gre9it, il dojene~te, 11 ocara~te, il bate, dar, daca ea il vede ducandu-se cu capul inainte unde se arunca in pericol de moarte, intinde mana §i-1 retine; manioasa, ea il lovise ca §i cum nu 1-ar fi iubit; ea il retine cu dragoste ca ~i cum, de furie, nu 1-ar fi lovit. 11

19. Vorbind despre acestea intr-o singura prefata, am facut-o ca o manevra de incercare a corabiei noastre inauntrul portului ca, dupa aceea, sa intindem panzele pentru a descoperi tainele profetiei in largul marii. Pentru aceasta nu ne bizuim pe puterea noastra, ci pe a Celui Care face cuvantul pruncilor !impede, fiindca: "Duhul lui Dumnezeu a umplut tot pamantul ;>i Cel Ce tine toate laolalta are iscusinta cuvantului" 53 • 51

Iez. 3, 12-15.

° Cf. Num. 13, 3-17.

Omilial

52 53

Num. 13, 31-32; 14, 1-3. Num. 14, 42; Deut. 1, 42. Intel. Sol. 1, 7.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

Dumnezeu este Atotputernic, Cuvantul Tatalui este Atotputernic, iar noi, care ravnim sa vorbim despre El, nicicum nu vom fi muti. Ne va da cuvintele potrivite Cuvantul Atotputernic Care, intrupat, e viu pentru noi §i stapane§te impreuna cu Dumnezeu Tatal §i cu Duhul Sfant, in vecii vecilor. Amin.

Omilia II 1. Obiceiul discursului profetic este sa descrie mai intai persoana, timpul §i locul §i apoi sa inceapa sa spuna tainele profetiei. Pentru a expune cat mai temeinic adevarul, mai intai trebuie sa fixeze radacinile in istorie §i apoi sa dea la iveala roadele duhului cu ajutorul semnelor §i alegoriilor. Astfel, Iezechiel indica perioada vietii sale, zicand: ,,$i a fost 1n al treizecilea an, 1n a cincea zi a lunii a patra" 1• Aratand apoi locul, adauga: ,Jn timp ce eram in robie Ianga raul Chebar, cerurile s-au deschis §i am vazut vedeniile Domnului" 2 • Precizeaza §i timpul, adaugand: ,Jn ziua a cincea a lunii a patra, in anul al cincilea al robirii regelui Ioiachim" 3 • Casa indice bine persoana, acesta i§i prezinta §i familia, atunci cand adauga: ,,A fost cuvantul Domnului catre mine, preotul Iezechiel, fiul lui Buzi" 4 • 2. Ni se ridica o prima problema: de ce acesta, care nu spusese nimic pana acum, a inceput astfel, zicand: ,,$i a fost in al treizecilea an" 5? ,,$i" este un cuvant de legatura §i noi §tim ca un cuvant care urmeaza nu se leaga decat de eel precedent. Atunci, de ce acesta, care nu spusese nimic, spune: ,,$i a fost", de vreme ce nu este nici un cuvant diruia sa-i adauge pe eel cu care incepe? In aceasta situatie trebuie sa luam in considerare ca, in timp ce noi percepem cele materiale, profetii percep 1

2 3 4

Iez. Iez. Iez. Iez. Iez.

1, 1. 1, 1. 1, 1. 1, 1. 1, 1.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea l

cele spirituale §i acestea sunt prezente pentru ei, 1n timp ce pentru noi par absente din cauza necunoa§terii noastre. De unde rezulta ca in mintea profetilor cele interioare astfel sunt legate de cele exterioare incat le vad §i pe unele §i pe celelalte §i ca, in acela§i timp, este in ei §i cuvantul pe care-I aud inauntru, §i cuvantul pe care-1 spun in afara. Astfel se dezvaluie cauza pentru care eel ce nu spusese nimic incepe zicand: ,,$i a fost in al treizecelea an". Acest cuvant pe care 1-a rostit in afara 1-a legat de acel cuvant pe care-1 auzise inauntru. Prin urmare, cuvintele pe ~are le-a rostit le-a legat de viziunea interioara §i de aceea incepe zicand: $i a fost". A legat de viziunea interioara ceea ce a inceput sa vorbeasca in afara, ca §i cum ce este in afara el vede inauntru. 11

3. Ceea ce ni se spune, ca a primit duhul profetic in al treizecilea an, ne arata ca §i altceva trebuie luat in considerare: vorbirea inteleap~a nu e pe masura judecatii mintii decat la varsta maturitatii. InSU§i Domnul, la varsta de doisprezece ani, stand in templu in mijlocul invatatilor, a vrut sa fie gasit nu invatand pe altii, ci intrebandu-i 6 • Ca oamenii sa nu indrazneasca sa predice la o varsta atat de mica, El, la doisprezece ani, a gasit de cuviinta ca, pe pamant, sa intrebe oamenii, El Care, prin firea Sa dumnezeiasca, nu inceteaza sa invete ingerii in cer. Intrucat intr-adevar, El este intelepciunea l~i Dumnezeu, ingerii, primind-o de la Acesta, traiesc indestulati de o fericire ve~mica. $i Moise da aceea§i lectie, sub valul unei alegorii, zicand: "Sa nu lucrezi cu boul tau intai-nascut" 7 • Noi intelegem intaiul nascut al boului cape fericirea primilor no§tri ani de viata. Totu§i, la aceasta varsta nu trebuie sa are; caci in aceste prime etape ale adolescentei §i tineretii noastre trebuie sa fim opriti inca de la profetire ca brazdarul cuvantului nostru sa nu indrazneasca a rascoli pamantul unei alte inimi.

Omilia ll

Cat timp suntem slabi, trebuie sane tinem inauntrul nostrU' ca sa nu pierdem avantajele fragile, prea repede aratate; daca mai inainte nu au prins radacini in pamant, arbu§tii plantati, loviti cu mana, se usuca de indata; dar daca au prins radacina, mana ii love§te §i totu§i nu le dauneaza cu nimic, vantul ii izbe§te §i totu§i nu-i vatama. Lovite, zidurile proaspete ale unei cladiri se darama, daca nus-au uscat mai inainte. Tot a§a §i mintea, pana nu se curata deplin de umoarea stricaciunilor sale, nu trebuie sa fie atinsa de un cuvant strain ca nu cumva inainte de a-§i lua din plin consistenta sa o piarda. impinsa, ea s-ar rasturna, ca §i arbustul fara radacini §i s-ar usca, izbita de vanturi mai mult decat ar putea suporta. Ca exemple nu trebuie aduse decit cele statomice. Mintea trebuie sa prinda puteri mai intai, §i apoi sa se arate pentru folosul celor apropiati, ca nu cumva '.inaltata acum prin lauda, sa cada apoi sau, atinsa de mustrare, sa se descurajeze. Lui Timotei, de fapt, i se spune: Acestea sa le porunce§ti §i sa le dai de invatatura; nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale" 8; trebuie §tiut ca in textele sfinte "adolescenta" nu este numita niciodata "tinerete". De unde §i cuvantul Scripturii: Bucura-te, tinere, in adolescenta ta" 9 • Astfel, ca sa se arate ce autoritate are pentru a profeti, profetul este prezentat ca fiind in deplinatatea varstei, pentru a se vedea clar in ce masura cele trebuitoare pentru profetire sunt potrivite cu viata §i spiritul lui. 11

4. ln raport CU cele de mai SUS, nu trebuie Sa influenteze pe nimeni faptul ca Ieremia §i Daniel 10 au primit duhul profetic din copilarie pentru ca minunile nu trebuie sa fie considerate ca model de lucrare. Caci Atotputernicul Dumnezeu ,,face limpezi limbile pruncilor" 11 §i din gura copiilor 11

I Tim. 4, 11-12. Eccl. 11, 9. 10 Cf Ier. 1, 5-7; Dan. 13, 45. 11 Pilde 10, 21.

9 6 7

Cf Le. 2, 46. Deut. 15, 19.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

§i a sugarilor face o lauda deplina" 12 • Dar altceva este ceea ce vorbim noi despre practica lnvataturii §i regulile ei §i altceva ceea ce noi §tim despre minune. '

rn:

~· Daca lntr~bam ce sens mistic este indicat prin aceasta prec1zare a varste1, nu este lipsit de temei ca profetul iI face c~noscut p_e Dumnezeu, dezvaluit prin cuvinte, chiar §i prin varsta sa. In anul al treizecilea al Profetului Iezechiel cerurile s-au des~his §i a. vazut vedeniile Domnului Ianga raul Chobar, dupa cum §I Domnul a venit la raul Iordan Ia treizeci de ani. Ac~lo cerurile"s-au deschis §i Duhul S-a pogorat sub forma unm porumbel; un glas s-a auzit din cer, zicand: ,,Acesta este Fitil Meu eel iubit lntru Care am binevoit"13. . 6. Inseyi cuvintele In ebraica ne ajuta pentru a lntelege tama. Cuvantul ,,Chobar" se traduce prin ,,greutate" sau ,,neputinta", ,,Iezechiel", prin ,,taria lui Dumnezeu" Buzi" prin ct• " 1s~r~t s~u ,,dispretuire", ,,caldeenii", prin ,,cei care due In c~phv1tate sau un fel de ,,diavoli". Iezechiel a venit Ianga rau~ C~~bar. Daca ,,Chobar" se nume§te ,,greutate" sau ,,neputinta , ce altceva este mai potrivit a desemna fluviul Chobar decat ne~?1ul omenesc? De la na§tere, acesta aluneca spre ~Oarte §I ~I este greu din Cauza pacatelor pe care le-a savar§it §I le poarta, a§a cum zice Scriptura: faradelegea sta sub greutatea plu~~uh:i 14 . Oi;_ice pacat este greu fiindca nu permite sufletulm sa se malte m slavi. De aici, cuvintele Psalmistului: ,,Fii~ oamenilor, pana cand grei la inima?" 15 Pe de alta parte, se z1ce despre Domnul: ,,Caci Hristos este puterea lui Dumnezeu §i lntelepciunea lui Dumnezeu" 16 • Iezechiel a venit deci Ianga raul Chobar, pentru ca taria lui Dumnezeu, prin taina 11

Ill

Omilia II

Intruparii Sale, a binevoit sa se apropie de neamul omenesc, lmpovarat de la na§tere de greutatea pacatelor sale, neam care aluneca spre moarte In fiecare zi. De aici, cuvantul Psalmistului despre Hristos: ,,$i va fi ca un porn sadit Ianga izvoarele apelor" 17 . Spune ca a fost sadit Ianga izvoarele apelor fiindca S-a lntrupat Ianga §Uvoaiele de oameni alunecati In gre§eala. Am spus ca ,,Iezechiel" lnseamna ,, taria lui Dumnezeu", iar ,,Buzi", ,,dispref'. Iezechiel este fiul lui Buzi fiindca UnulNascut al lui Dumnezeu a binevoit sa Se mtrupeze 1n acel neam de la care Dumnezeu $i-a lntors fata din cauza relei credinte a aceluia. A§adar, taria lui Dumnezeu se na§te din ,,desconsiderare" sau din ,,dispref', de vreme ce Mantuitorul nostru a binevoit sa-$i traga umanitatea dintr-un popor viclean §i dispretuitor. A venit chiar In tara caldeenilor. Dupa cum am spus, ,,caldeenii" lnseamna ,,cei care due In captivitate" sau un fel de ,,diavoli". Caci nedreptii, care §i ei ln§i§i savar§esc nedreptati, §i pe altii Ii trag, convingandu-i la nedreptate, de buna seama sunt lnrobitori. Pe buna dreptate ace§tia sunt socotiti un fel de diavoli fiindca cei care Imping pe altii la nedreptate, convingandu-i, se pun In slujba diavolilor pentru nedreptate, de§i nu sunt diavoli prin natura lor. A venit, a§adar, taria lui Dumnezeu In tara Caldeenilor, fiindca Unul-Nascut al Tatalui a aparut In mijlocul celor care cazusera In pacat §i trageau pe altii ca sa-i lnrobeasca pacatului. Dar se cuvine ca talcuirea noastra sa revina acum la persoana profetului. 7. ,,$i a «fost facuta» 18 peste el acolo mana Domnului" 19 • Fiul este eel numit mana sau bratul Domnului, fiindca toate Ps. 1, 3. A§a este textul latin, pentru ca Fericitul Ieronim traduce prea literal din ebraica: Et facta est super eum ibi manus Domini. Sfantul Grigorie preia expresia strict literal §i transfera semnificatia cuvintelor in plan spiritual (n. ed.). 19 Iez. 1, 3. 17

13 14 15 16

Ps. 8, 3. Mt. 3, 17. Cf Zah. 5, 7-8. Ps. 4, 3. I Cor. 1, 18, 24.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

s-au fa.cut prin El. Despre El §i Psalmistul zice: 11 «Sa se faca» mana ta ca sa ma mantuiasca"20 • Mana lui Dumnezeu, 1n ce prive§te firea dumnezeiasca, nu a fost facuta, ci nascuta; in ce prive§te firea umana, ea a fost facuta pentru a tamadui ranile neamului omenesc. Deci, profetul a cunoscut lntruparea UnuiaNascut, cand a vazut ca 11 s-a fa.cut" peste el mana Domnului. Acest lucru este intr-adevar descris in continuare: 8. "$i am vazut §i, iata, venea dinspre miazanoapte un vant vijelios" 21 • Trebuie ~a avem in vedere care este ordinea cuvintelor in vorbirea profetului. Mai inainte spusese de la el insu§i: "Cerurile s-au deschis §i am vazut ni§te vedenil dumnezeie§ti" 22; apoi, ca §i cum ar vorbi despre altcineva, a adaugat: "$i a «fost facuta» peste el mana Domnului" 23 • Dupa aceea, ca §i cum s-ar intoarce in sine, zice: $i am vazut, §i iata venea dinspre miazanoapte un vant vijelios" 24 • Ce inseamna asta: Cand vorbe§te Iezechiel? Cand vorbe§te despre Iezechiel? Daca tot timpul ar vorbi de la el, n-ar fi nici o pro,. blema. Atunci ce inseamna ca vorbirea profetului se schimba astfel !neat vorbe§te fie de la el, fie despre el, ca §i cum altcineva pare ca vorbe§te? Trebuie sa se §tie urmatorul lucru: daca uneori vorbesc ei in§i§i 1n moq deschis §i uneori vorbesc despre ei ca despre alp.i, cei care sunt plini de duhul profetic arata ca nu profetul, ci Duhul Stant vorbe~te prin profet. Cand vorbirea se face prin ei l:n§i§i, vorbesc despre ei, iar cand vorbesc sub inspiratia Duhului Sfant, insu§i Duhul Sfant vorbe§te prin ei despre ei; acest fapt este atestat de Adevar care zice: "Fiindca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui 11

.Omilia II

vostru este Care graie~te intru voi" 25 • La fel, §i Moise zicei Moise insa era omul eel mai bland dintre toti oamenii de pe pamant" 26 • Faptul ca acesta nu zice 11 eram", ci "era" arata limpede ca eel care vorbea prin el despre el era altul. La fer zice loan: 11 A vazut acel ucenic pe care-I iubea Iisus" 27 • Pentru a arata ca nu el era eel care vorbea, Pavel a zis: "Oare nu cautati dovada ca Hristos graie§te intru mine?" 28 • A§adar, in limbajul profeglor, unul este eel care dicteaza, altul este eel care asculta; cand profetul vorbe§te despre el, este persoana care asculta; insa, cand Duhul Stant vorbe§te prin profet despre profet, se arata maretia Celui Care dicteaza. Intr-adevar, Iezechiel vorbe§te ca §i cum ar vorbi despre altcineva: "$i a «fost facuta» deasupra lui acolo mana Domnului" 29, iar mai departe adauga despre el: 11 $i am vazut, §i iata venea dinspre miazanoapte un vant vijelios" 30 • Acum trebuie sa discutam ce inseamna cand zice: 11$i iata, venea dinspre miazanoapte un vant vijelios, §i un nor mare" 31 • 11

9. Pentru ca vantul de miazanoapte strange din cauza fri.., gului, nu este nepotrivit ca impietrirea din cauza duhului rau sa fie desemnata prin numele Aquilon" [vant de miazanoapte]. $i Profetul Isaia atesta acest lucru pentru c~ ci. spus referindu-se la diavol: Voi §edea in muntele Testamentului, 1n partile Aquilonului [vantului de miazanoapte ]"32 • Duhul rau a pus stapanire pe Muntele Testamentului pentru ca poporul Iudeu, care primise legea, s-a fa.cut pe sine rob necredinteL 11

26 27

21 22 23

Ps. 118, 173. Iez. 1, 4. Iez. 1, 1. Iez. 1, 3. Iez. 1, 4.

28 29 30 31

Mt. 10, 20. Num. 12, 3. In 21, 20. II Cor. 13, 3. Iez. 1, 3. Iez. 1, 4. Iez. 1, 4. Is. 14, 13.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

Cand a pus stapanire pe inimile celor ce primisera lnvatatura, diavolul a devenit Domn peste Muntele Testamentului. Acesta l§i face sala§ In partile Aquilonului cand lnrobe§te sufletele lnghetate ale oamenilor. Iata de ce se spune, prin vocea logodnicei, In Cantarea Cantarilor: ,,indeparteaza-te, vant de miazanoapte! Vino, vant de miazazi! Sufla prin gradina mea ca miresmele sa se raspandeasca!" 33 • Cand, la porunca Domnului, duhul rece se J:ndeparteaza, duhul lnflacarat pune stapanire pe sufletul credincio~;ilor. Acesta sufla prin gradina lui Dumnez,eu, adica Sfanta Biserica, pentru ca faima virtutilor acestuia, adusa multora la cuno§tinta, sa se raspandeasca precum miresmele. Cand Aquilonul, adica duhul rau, se retrage, Duhul Stant umple sufletul, ca §i vantul de miazazi. Daca acesta sufla lncalzind, pe data se raspandesc In inimile credincio§ilor miresmele virtutilor. A§adar, privind cele ce vor veni la sfar§it, profetul a vazut un vant vijelios dinspre miazanoapte, fiindca la sfar§itul veacurilor duhul rau va subjuga mai puternic sufletele oamenilor prin raceala lmpietririi sale. De aici, cuvintele Scripturii: ,, Vai, pamantule §i mare, fiindca diavolul a coborat la voi, avand manie mare, caci §tie ca timpul lui e scurt" 34 • Du§man vechi, a lnmultit cu mai mare lndarjire J:ncercarile sale de a prinde In cursa sufletele oamenilor. Impotriva trufiei sale enorme s-a aratat smerenia Dumnezeului Intrupat; pentru a salva neamul omenesc de la slabiciune, marea putere a Tamaduitorului a aparut chiar atunci cand boala s-a agravat. 10. Pe de alta parte, este firesc ca duhul rau sa fie numit vant vijelios. Casa pe care o love§te vijelia, zguduind-o, se darama. Orice atac al vechiului vrajma§ este, pentru suflet, vant vijelios, fiindca, atacand prin dorinte, 11 smulge din lnaltimea

trairii sale. Trecand sub tacere cele pricinuite neamului omenesc de vicleanul vrajma§ la sfar§itul veacurilor, sa vorbim numai despre Iudeea, uncle s-a nascut profetul §i a carei pieire o vede prin profetire. Dupa Intruparea Domnului, aceasta a J:ndurat un vant vijelios dinspre miazanoapte, cu atat mai puternic, cu cat, cazand zguduita din lnaltimea sa, a ra;nas, prin J:mpietrirea sufletului, In necredinta rece. A§adar, vantul vijelios a venit din miazanoapte cand duhul rau a zdruncina: prin ispita viata poporului iudaic. De uncle, este corect sa se adauge: 11. ,,$i un nor mare" 35 • Intr-adevar, cu cat cineva s-a aprins mai tare de focul cruzimii, cu atat mai mult a meritat sAa fie lasat sa rataceasca orb In lntunericul necunO§tintei sale. lntelegand Legea §i Profetii, evreii Il a§teptasera pe Mantuitorul neamului omenesc, dar, vazandu-L, au zis nu! De aici rezulta ca s-a petrecut ca §i cum sufletul lor fusese acoperit de un mare nor al ne§tiintei lor, caci dupa aceea, chiar cautand sa-L descopere, nu L-au recunoscut pe Cel pe Care mai lnainte putusera sa-L vesteasca, dar pe Care refuzau sa-L iubeas~a. De§i vazusera bine nu numai virtutile §i minunile Acestma, ci §i patimirile Lui, un nor mare de la Aquilon venise In sufletele celor necredincio§i !neat, din cauza frigului pacatelor, au devenit orbi In fata pogoramantului Patimirii Lui §i la semnele pe care le savar§ea. Ceea ce urmeaza acelei lntunecimi a marelui nor este descris In continuare astfel: 12. $i un val de foc" 36 • Inteles In sens figurat, cuvantul foc" desemneaza fie pe Duhul Stant", fie ,,ticalo§ia sufletului". Despre focul bun Sfanta Scriptura zice: ,,Foe am venit sa arunc pe pamant §i cat a§ vrea sa fie acum aprins" 37 , Focul 11

35 33 34

Cant. 4, 16. Apoc. 12, 12.

Omilia II

Iez. 1, 4. Iez. 1, 4. Le. 12, 49.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

este aruncat pe pamant, atunci cand prin suflarea arzatoare a Duhului Stant se topesc !ntr-un suflet foarte pamantesc dorintele sale trupe9ti. Despre focul rau este scris: $i acum focul va mistui pe vrajma9i" 38, fiindca sufletul foarte stricat se !nspaimanta de propria rautate. Dupa cum focul iubirii malta sufletul, tot astfel focul ticalo9iilor 11 coboara, caci Duhul Stant !nalta inima pe care o umple, iar flacara raului o arunca !ntotdeauna in jos. Astfel Iudeea, orbita de norul ne9tiintei sale §i dand frau liber rautatii de a prigoni, s-a !mbracat in 1nsa9i cruzimea ei in care a'ars, adica s-a 1nfa9urat in legaturile rautatii chiar prin cruzimea care a aprins-o. $i iata, venea dinspre miazanoapte un vant vijelios, un nor mare §i un val de foc" 39; urmand calea de la frigul !mpietririi catre !ntunericul ne9tiintei, [Iudeea] s-a pravalit in rautatea prigonirii. De aici §i cele spuse altui profet: Ce vezi tu?", la care raspunde pe data: "Vad un cazan clocotind §i cu fata !ntoarsa spre miazanoapte"40. Ce altceva a msemnat cazanul clocotit daca nu mintea iudeilor, !nfuriata spre prigonire §i agitata de rautatea cumplita? Se spune ca fata [cazanului] este !ntoarsa spre miazanoapte, adica, daca [evreul] nu s-ar fi pus 1n slujba duhului rau prin !mpietrirea sufletului, nu s-ar fi aprins de atata rautate !mpotriva celor buni. Norul este urmat de un val de foe, adica orbirii mintii [evreilor] i-au urmat cruzimea prigonirii. Caci daca L-ar fi cunoscut, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei" 41 . Dar acest foe !ntr-o parte a ars §i in alta parte a devenit stralucitor. Fiindca adauga: 11

13. "$i o lumina stralucitoare in jurul lui" 42 . In timp ce in Iudeea se aplica prigonirea, propovaduirea Sfintilor Apostoli

Omilia II

s-a raspandit in lumea !ntreaga, dupa cum ei 1n9i9i spun: Cuvantul lui Dumnezeu voua va fusese trimis, dar, de vreme ce va judecati pe voi nevrednici de El, iata ne !ntoarcem catre neamuri" 43 . Datorita ticalo9iei cumplite care a parjolit mintea iudeilor, Dumnezeul Atotputernic a raspandit neamurilor lumina Sa, caci, din cauza ca aceia au prigonit pe Mantuitorul lor §i pe ucenicii Lui, Sfintii Apostoli s-au raspandit in diferite locuri, !neat noi, care fuseseram in !ntuneric de jur !mprejurul Iudeei, am vazut stralucirea luminii celei adevarate ca dar al milei cere9ti. De aici §i cuvintele Sfintei Scripturi: Poporului care locuia !ntru !ntuneric §i in umbra mortii i s-a aratat lumina" 44 . Acest foe al rautatii, care a ars in inimile iudeilor in timpul prigonirii, nu va lovi cu furie in Sfintii Apostoli, !nainte sa se fi manifestat impotriva Creatorului Insu9i §i a Rascumparatorului neamului omenesc. De aceea, urmeaza: fl

14. ,,Iar in mijlocul lui, metal de culoarea chihlimbarului45, in mijlocul focului" 46 . Ce altceva poate sa insemne metal de culoarea chihlimbarului" decat Iisus Hristos, Mijlocitorul intre Dumnezeu §i oameni? Metalul de culoarea chihlimbarului" este din aur §i argint. In acest metal in care aurul §i argintul se amesteca, argintul ca9tiga in stralucire, in timp ce stralucirea aurului pale9te. Argintului ii spore9te luminozitatea, iar a aurului se estompeaza. Prin Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu, firea noastra este unita cu firea dumnezeiasca, unire prin care umanitatea s-a ridicat pana la slava maririi, 11

Fapte 13, 46. Is. 9, 2. 45 In limba latina quasi speciem electri, unde electrum se refera la un aliaj din aur ~i argint. Termenul electrum se mai poate traduce ~i cu ,,ambra", ,,chihlimbar" care este un amestec de ra~inoase de aceea~i culoare: diverse nuante de galben (n. ed.). 46 Iez. 1, 4. 43 44

Is. 26, 11 (LXX).

Jez. 1, 4. Ier. l, 13.

40 41

Cor. 2, 8. Jez. 1, 4. [

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

in timp ce Dumnezeirea $i-a temperat, pentru ochii omene9ti, puterea stralucirii Sale. Prin acest lucru, firea umana a devenit mai luminoasa, dupa cum argintul §i-a sporit stralucirea prin aur. Dumnezeirea $i-a potolit pentru privirile noastre stralucirea, J:ntocmai cum aurul a palit din cauza argintului. Daca ar fi vrut sa apara 1n fata noastra a§a cum este, aceasta fire imuabila, care J:nnoie§te toate ramanand in ea J:nSa§i, mai degraba ne-ar fi ars prin stralucirea ei decat ne-ar fi restaurat. Dar Dumnezeu a potolit maintea ochilor no§tri stralucirea maretiei Sale, pentru ca prin aceasta mic§orare a Lui pentru noi, slabiciunea noastra sa se faca ea J:nsa9i stralucitoare in lumina Lui prin asemanarea cu El §i, prin harul dobandit, sa-§i schimbe, ca sa spun a§a, culoarea conditiei sale. Ca un metal de culoarea chihlimbarului, in foe, Dumnezeu S-a facut om in mijlocul prigonirii. Urmeaza: 15. "$i in mijlocul acestuia ceva ca patru vietati" 47 • Nu

este dificil de 1nteles ce este ceea ce se spune ca este ,,in mijlocul acestuia", fie al vapaii, fie al focului, caci aceste patru vietati, care sunt fara J:ndoiala Sfintii Evangheli§ti, au fost J:ntariti in credinta prin Intruparea aceasta a Domnului §i in acela9i timp au fost loviti de multe patimiri prin focul prigonirii. 16. Daca cineva ar vrea sa inteleaga despre a doua venire

a Domnului ceea ce am spus noi despre prima, sa-9i urmeze repede dorinta, fiindca, adesea, duhul profetic, printr-un singur cuvant, are in vedere mai multe lucruri deodata. Vantul dinspre miazanoapte vine vijelios pentru ca, fara indoiala, judecarea pacato§ilor se sfar§e9te cu o sentinta atat de zguduitoare !neat sa se bulverseze toate lucrurile in acela9i timp. Spunand de unde vine spaima tulburarii celei de pe urma, se arata unde se produce. Caci, J:ntrucat judecata prin care se produce aceasta ultima tulburare trebuie sa loveasca inimile

Omilia II

mghetate ale pacato9ilor, este drept sa fie J:nfati9ata ca un vant venind dinspre miazanoapte. Acestei tulburari i se spune pe drept vant vijelios pentru ca sufletele tuturor celor care pana atunci erau in trup muritor vor fi zguduite in acea zi de o spaima cumplita. Atunci cand 1ntr-adevar va 1ncepe sa se J:mplineasca ceea ce este scris: ,,Soarele se va J:ntuneca 9i luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer 9i puterile cerurilor se vor zgudui" 48, ce suflet omenesc nu se teme de sentinta Judecatorului ve§nic? Atunci cu adevarat toate pacatele revin in fata ochilor; atunci ne amintim cu teama de toate cate au fost fa.cute prin desfatare; atunci sufletul se J:ntuneca meditand dezolat la pedeapsa ce va urma condamnarii foarte apropiate. De aceea adauga: ,,$i un nor mare" 49 • Atunci, la amintirea pacatelor, J:ntr-adevar, vederea sufletului se afunda in J:ntunericul orbirii, caci vederea Fiului UnuiaNascut al lui Dumnezeu in J:nfati9area Sa dumnezeiasca nu este J:ngaduita celor pacato§i. Intr-adevar: JI vor vedea pe Cel pe Care L-au strapuns" 50 • $i: ,,Sa fie J:ndepartat eel fara de lege §i sa nu vada slava lui Dumnezeu" 51 • De aceea adauga mai limpede: ,,$i un val de foc" 52 • Adica acel foe al judecatii, care arde cerul de arama §i pamantul §i nu J:ngaduie ca pacato§ii sa se mai J:nalte in trufia lor, ci ii J:nfa§oara §iii zdrobe9te, fara J:ndoiala, de vreme ce sunt condamnati la pedeapsa. 17. ,,$i o lumina stralucitoare in jurul lui" 53 • Intr-adevar,

"precum fulgerul iese de la rasarit §i se arata pana la apus, a§a va fi §i venirea Fiului Omului" 54 • Atunci nimeni nu va putea 48 49

50 51 52

53 47

Iez. 1, 5.

Mt. 24, 29. Iez. 1, 4. In 19, 37; Zah. 12, 10. Is. 26, 10. Iez. 1, 4. Iez. l, 4. Mt. 24, 27.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

sa ascunda ceva l:n mintea sa de judecata, fiindca va fi patruns de 1nsa9i lumina Judecatorului. Despre aceasta adauga imediat: ,,Iar l:n mijlocul lui, metal de culoarea chihlimbarului, l:n mijlocul focului" 55 . Insu9i Rascumparatorul nostru, Cel care este Domn peste ingeri, arhangheli §i peste toate puterile, Care a§a cum este prefigurat de metal, este Unul din ambele firi §i Unul in ambele firi, 1ntrucat a ramas §i Dumnezeu ca Tatal §i S-a ;;i facut muritor ca oamenii pentru mantuirea noastra --- va fi vazut atunci in maretia Sa 1nfrico9atoare, Caruia focul judecatii Ii sluje9te spre pedepsirea pacato9ilor. De aceea aceste cuvinte ale Scripturii: ,,Ziua Domnului Il va vadi pentru ca l:n foe Se descopera" 56 . De aceea cuvintele Psalmlstului: ,,Dumnezeu stralucit va veni, Dumnezeul nostru, §i nu va tacea. Foe inaintea lui va arde §i l:mprejurul lui vifor mare" 57 . De aceea 9i cuvintele Apostolului Petru: ,,Ziua Domnului va veni ca un fur; atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile, arzand, se vor desface" 58 • Atunci toti sfintii care s-au lepadat deplin de lume vor veni ca judecatori, a9a cum se adauga cu dreptate: 18. 11$i in rnijlocul acestuia ceva ca patru vietati" 59 • Ce se desernneaza prin cele patru vietati daca nu cei patru Evangheli9ti? Nu fara motiv, prin cei patru Evangheli§ti se exprima tuturor celor desavar9iti, pentru ca toti care au ajuns la desavar;;ire prin Biserica au l:nvatat dreapta desavar§ire prin Evanghelia acestora. Jn mijlocul acestuia ceva ca patru vietati", fiindca cei care au cautat sa obtina desavar9irea potrivit l:nvataturilor Evangheliei vor aparea atunci 55 56 57 58 59

Jez. 1, 4. I Cor. 3, 13. Ps. 49, 3. II Pt. 3, 10. Iez. 1, 5.

Omilia II

uniti cu trupul Lui, legati de maretia Sa §i facuti judecatorci 1mpreuna cu El. De aici, acest cuvant spus chiar Sfintilo\l'.' Apostoli: Voi, cei ce Mi-ati urmat Mie, la 1nnoirea lumii, cand Fiul Omului va §edea pe tronul slavei Sale, veti §edea §i voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel" 60 • De aici, cuvantul lui Isaia: ,,Domnul va veni pentru judecata cu batranii poporului Sau" 61 • De uncle, Solomon vofbe9te despre Biserica, zicand: "Cinstit este barbatul ei la portile cetatii, cand sta la sfat cu batranii tarii" 62 • Acestea fiind parcurse 1n graba §i pe scurt, urmarind prima venire, dupa cum am inceput, sane l:ntoarcem, l:n comentariul nostru, la persoana evangheli§tilor. 11

19. $i aceasta era 1nfati9area lor, aveau asemanarea omului J:n ei" 63 • Putin mai l:ncolo, aceste sfinte vietati sunt descrise fiecare sub o forma diferita, !neat uneia i se spune ca este asernenea unui om, alteia, leului, alteia, vitelului, alteia, vulturului. Atunci ce 1nseamna cand aici se spune despre toate: A veau asemanarea omului l:n ei"? Dar ce om este descris aid daca nu acela despre care este scris: ,,Care, l:n chipul lui Dumnezeu fiind, nu rapire a socotit a fi El 1ntocmai cu Dumnezeu, ci S-a de9ertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, §i la 1nfati9are aflandu-Se ca un om" 64 ? Aceste vietati, ca sa se 1nalte la desavar9irea sfinteniei, tind spre asemanarea cu acest Om. Ele nu ar fi fost sfinte daca n-ar fi avut asemanarea cu acest Om; tot ceea ce au ele din adancurile iubirii, din duhul blandetii, din setea dreptatii, din pazirea smereniei, din ardoarea iubirii provine 11

60 61 62

63 64

Mt. 19, 28. Is.3,14. Pilde 31, 23.

Iez. l, 5. Filip. 2, 6-7.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

din btsufi ~vorul milei, din fnsa§i obar§ia blandepi, din fnsa§i puterea di:eptatii, adica din Mijlocitorul intre Dumnezeu §i oameni, D>umnezeu Domnul. Cel mai vestit intre propovaduitorii ·Evangheliei, Sfantul Apostol Pavel, arata ca a dobandit asemanarea cu acest Om cand zice: ,,Sa-mi fiti mie urmatori, precum §i eu lui Hristos" 65 • La asemclnarea cu Acesta ne indeamna sa ne ridicam, cand zice: ,,Omul eel dintai este din pamant, pamantesc, omul eel de-al doilea este din cer. $i dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, vom purta §i chipul celui ceresc" 66• Fiecare sfant devine cu atat mai asemancltor acestui Om, cu cat imita mai mult viata Mantuitorului sau. Caci a fi in dezacord cu invataturile §i ,faptele Lui ce este altceva decat ate indeparta de la asemanarea cu El? Sfintii propovaduitori ai Evangheliei67 au plans pentru viata pacato§ilor, iar despre insu§i Viata noastra este scris ca ,,a plans pentru Ierusalim" 68 • Ei se bucura de faptele bune ale credincio§ilor §i-i iubesc pe cei care lucreaza binele, iar despre Mantuitorul nostru este scris ca, atunci cand un tanar oarecare I-a spus: ,,Toate acestea le-am pazit din tineretea mea" 69 , ' El 1-a iubit mai mult. Sfintii propovaduitori indura ocarile §i, la randul lor, nu le intorc niciodata, iar cand Mantuitorului nostru I s-a spus: ,, Tu ai demon" 70, El n-a in tors jignirea, ci a raspuns cu blandete, zicand: ,,Eu nu am demon1171. Sfintii propovaduitori se lnfierbanta de focul dreptatii ,

65 66

I Cor. 4, 16. I Cor. 15, 47, 49.

Omilia II

iar Mantuitorul tuturor, facandu-$i un bici din §nur, a alungat ~ din templu pe vanzatori §i pe cumparatori, a rasturnat scaunele vanzatorilor de porumbei §i a impra§tiat pe jos banii zarafilor72 • in tot ceea ce fac cu tarie, propovaduitorii i§i pastreaza, cu toata grija, smerenia, iar Mantuitorul nostru zice: Invatati de la Mine, ca sunt bland §i smerit cu inima" 73 • Sfintii propovaduitori i-au iubit chiar §i pe prigonitorii lor, iar Insu§i Creatorul §i Mantuitorul tuturor, chiar in ceasul patimirii Sale, S-a facut Mijlocitor pentru cei ce-L prigoneau, zicand: ,, Tata, iarta-i, ca nu §tiu ce fac" 74 • Propovaduitorii i§i lasa prada patimirilor mainile lor pentru fratii lor, iar Creatorul vietii Se da, pana la moarte, pentru viata celor ale§i. A§adar, se zice despre vietaple sfinte ca au asemanarea Omului in ei intrucat, de vreme ce sunt sfinte, de vreme ce sunt minunate, au in ele acea asemclnare in ce prive§te infati§area, adica cele dobandite prin imitare. Capul nostru, al tuturor, este Mantuitorul. Prin Solomon se spune: ,,inteleptul are ochii in cap, iar nebunul ratace§te in intuneric" 75 • Atunci avem noi ochii in cap cand privim cu gand tacut viata Mantuitorului nostru, cand toata grija noastra se indreapta spre urmarea Acestuia; daca ochiul sufletului nu ar avea grija sa se uite la caile luminii, pe data, inchis, cade in 1ntunericul gre§elii. Spre asemanarea cu acest Om se grabea sa se ridice profetul care zicea: ,,La poruncile Tale voi cugeta §i voi cunoa§te caile Tale" 76 • Caci eel care cunoa§te d\ile Domnului in tacerea mintii sale §i se grabe§te sa cugete la poruncile Lui ce altceva face decat sa restaureze in el 1nsu§i chipul Omului II

:11

Sfantul Grigorie eel Mare nume§te ,,sfinti propovaduitori" mai ales pe episcopi, dar §i pe top ceilalti membri ai clerului a caror misiune era aceea de a ajuta pe episcopi in luerarea de evanghelizare (n. ed.). 68 Le. 19, 41. . 69 Mt. 19, 20. 70 In 8, 48. 71 In 8, 49.

Cf Mt. 21, 12; Mc. 11, 15; Le. 19, 45; In 2, 14.

Mt. 11, 29. Le. 23, 34. Eccl. 2, 14. Ps. 118, 15.

75 76

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

celui nou? Fiindca acest lucru se petrece fara incetare in inima sfintilor, pe buna dreptate textul spune acum despre vietati: "Aveau asemanarea cu Omul in ei". 20. Dupa aceasta asemanare pe care o putem avea acum in ce prive§te comportamentul, se ajunge la un moment dat la asemanarea in slava. De aici, cuvintele lui loan: Acum suntem fii ai lui Dumnezeu §ice vom fi nus-a aratat pana acum, ci §tim ca, atunci, cand El se va arata, vom fi asemenea Lui" 77 • Ca sa intareasca qe unde se va face aceasta, adauga indata, zicand: "Fiindca II vom vedea a§a cum este" 78 • Caci a fi, pentru Dumnezeu, inseamna sa ramana ve9nic §i neschimbat. Tot ceea ce se schimba inceteaza a fi ceea ce a fost §i incepe a fi ceea ce nu a fost. Dar a fi, pentru Dumnezeu, inseamna ca niciodata nu a fost altfel. De uncle, i se spune lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt. A9a sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este M-a trimis la voi" 79 • Chiar §i Apostolul Jacob zice: "La Care nu este schimbare sau umbra de mutare" 80 . Iata de ce se zice prin loan: Vom fi asemenea Lui, fiindca II vom vedea cum este" 81 : prin faptul ca privim neschimbarea firii Sale, eliberati de schimbarea noastra, suntem fixati in ve9nicie. Vom fi schimbati chiar prin Cel pe Care-L vom vedea, fiindca, vazand Viata, vom fi lipsiti de moarte §i ne vom ridica deasupra schimbabilitatii noastre vazand pe Cel Ce nu Se schimba. Nu vom mai fi robii niciunei stricaciuni, vazand pe Cel pe Care nimic nu-L strica. 11

noastra este in ceruri, de uncle §i a9teptam Mantuitor, pe Domnul Iisus Hristos, care va schimba la in£ati9are trupul . Iave1. Sa Ie 11s2 . smereniei noastre, intru asemanarea trupu Ims Atunci trupurile ale9ilor vor fi intru asemanarea tru~ulu~ slavei Domnului. De9i, prin fire, nu sunt asemenea slave1 Lm totu9i, prin mila lui Dumnezeu, vor fi asemenea Lui. Cum asemanarea in fapte a celor ale9i este cu viata Lui, §i la inviere Ii urmeaza in sufletul lor asemanarea cu ve9nicia Lui, de vreme ce II vom vedea precum este; §i cum chiar trupurile noastre vor primi aceasta asemanare cu El, se spune pe drept despre sfintele vietati: A veau asemanarea Omului in el~". Este de ajuns ca la inceputul comentariului nostru am atms in treacat aceste lucruri, ca puterea de a vorbi, intarita prin tacere, sa se ridice mai viguros pentru a cerceta tainele care urmeaza. Caci noi suntem siguri ca avem ca ajutor chiar pe Cel despre Care vorbim, Care traie9te §i im~arate9te in u~ime cu Dumnezeu Tatal §i cu Duhul Stant, m veacul vec1lor. Amin. v

21. Atunci asemanarea cu Omul va fi chiar in trupurile noastre. De aici, cuvantul Sfantului Pavel: ,,Caci cetatenia 77 78

79 80 81

I In 3, 2. I In 3, 2. Ie~. 3, 14. lac. 1, 17. I In 3, 2.

Omilia II

Filip. 3, 20-21.

Omilia III 1. Cele patru vietati sfinte care sunt vazute In viitor prin d uhul profetic sunt descrise printr-o expunere foarte subtila, d1t1d se zice: ,,Fiecare din ele avea patru fete §i fiecare din ele nvea patru aripi". Ce vrea sa lnsemne ,,fata" daca nu ,,cunoa§t

.;>

137

Omilia VI

Are inatime cand zice prin acela§i profet: "Nu vei mai avea soarele ca lumina in timpul zilei §i stralucirea lunii nu te va mai lumina, ci Domnul va fi pentru tine o lumina ve§nica §i Dumnezeul tau va fi slava ta" 52 • Are aspect infrico§ator cand, descriind iadul, zice: 11 Ziua de razbunare a Domnului, an de rasplatire pentru pricina Sionului; §i raurile lui in pacura se vor preface, §i pulberea lui in pucioasa, §i pamantul lui va fi pucioasa arzatoare, zi §i noapte nu se va stinge in veci de veci" 53 • Aceasta o descrie §i fericitul Iov, zicand: ,,Tinutul intunericului §i acoperit de umbrele mortii, tinut al raului §i al intunericului; acolo este umbra mortii, §i neoranduiala, §i o groaza ve§nica" 54 • Sfanta Scriptura are statura dreapta cand Domnul, binevoitor, fagaduie§te prin ea: Precum cerul eel nou §i pamantul eel nou, pe care Eu le voi face vor ramanea inaintea Mea, zice Domnul, a§a va dainui semintia voastra §i numele vostru" 55 • Intr-adevar, stau drepti inaintea Domnului aceia care nu-§i irosesc viata in depravari. Ea are 1naltime, cand adauga indata: 11$i din luna in luna §i din zi de odihna in zi de odihna, vor veni toti ca sa se inchine in fata Mea, zice Domnul" 56 • Ce este luna dad. nu o masura desavar§ita de zile? $i ziua de odihna ce este daca nu repaosul in care nu este mgaduit sa se faca lucrare de rob? Ai;mdar, din luna in luna inseamna: cei care due aid o viata desavar§ita sunt condu§i acolo la fericirea desavar~ita. Din zi de odihna in zi de odihna inseamna: cei care 1nceteaza aid sa lucreze raul, acolo se odihnesc in rasplata cereasdL Sfan ta Scriptura are, de asemenea, un aspect infrico;;ator cand adauga: ,,$i vor ie§i §i vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care 11

52 53

54 55 56

Is. 60, 19. Is. 34, 8-10. Iov 10, 21-22. Is. 66, 22. Is. 66, 23.

138

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

s-au razvratit impotriva Mea. Viermele lor nu va muri §i focul lor nu se va stinge1157 . Caci ce poate fi spus sau gandit mai 1ngrozitor, decat a indura ranile condamnarii, iar durerile ranilor sa nu se sfar§easca niciodata. Despre acest aspect ingrozitor al rotilor, cu indreptatire se spune prin Sofonie, cand anunta venirea pe nea§teptate a zilei Judecatii pentru sufletele impietrite: 11Aproape este ziua cea mare a Domnului, aproape este §i zore§te intruna. Amarnica, vocea zilei Domnului, eel puternic va fi atunci chinuit. Zi de manie este ziua aceea, zi de stramtorare §i jale, zi de pustiire §i de nimicire, zi de intuneric §i de bezna, zi de nori §i de negura, zi de strigate de razboi §i cu sunet de trambita 1158 . 19. Dar pentru ca noi am explicat acestea cu privire la roata exterioara, ramane sa aratam statura dreapta §i ferma, inaltimea §i aspectul infrico§ator al rotii interioare. Roata interioara are statura dreapta cand, prin Sfanta Evanghelie, ne impiedica sa ne aplecam spre dorintele pamante§ti, zicand prin glasurile Mantuitorului nostru: 11 Luati seama la voi in§iva, sa nu se ingreuieze inimile voastre de ~ancare §i bautura peste masura §i de grijile vietii acesteia 1159 . Ea are inaltime, cand fagaduie§te, referindu-se la Mantuitorul: 11 Celor care au crezut in El, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu1160.. Ce poate fi mai inalt decat aceasta putere, ce poate fi mai maret decat aceasta inaltime prin care fiecare om, creatura, este facut fiu al Creatorului? Roata interioara are aspect infriCO§ator cand spune despre pacato§i: Vor merge acegtia la osanda Ve§nica1161 . Ea are statura dreapta cand Adevarul sfatuie§te pe ucenicii Sai, zicand: Vindeti averile voastre

§i dati milostenii. Faceti-va pungi care nu se invechesc" 62 • Are inaltimea fagaduintei cand zice: Vor veni de la rasarit §i de la a pus §i vor sta la masa cu Avraam, cu Isaac §i cu Iacov in Imparatia cerurilor63 • Are aspect infrico§ator cand adauga: ,,Iar fiii Imparatiei vor fi aruncati in intunericul eel mai din afara; acolo va fi plangerea §i scra§nirea dintilor" 64 • Despre acestea, prin glasul Adevarului, se spune iara§i: ,, Veti muri in pacatele voastre" 65 . Are statura dreapta cand, prin glasul celui dintai intre pastori, zice: 11Adaugati la credinta voastra fapta buna, iar la fapta buna, cuno§tinta; la cuno§tinta, infranarea; la infranare, rabdarea; la rabdare, evlavia; la evlavie, iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca, dragostea" 66 . Are inaltime cand, putin mai incolo, zice: ,,Ca a§a vise va da cu bogatie intrarea in ve§nica Imparatie a Domnului §i Mantuitorului nostru Iisus Hristos" 67 . Tot Petru fagaduie§te bunilor pastori, zicand: ,Jar cand se va arata Mai-marele pastorilor, veti lua cununa cea neve§tejitaa maririi" 68 . Are un aspectinfrico§ator, cand zice: ,,Iar ziua Domnului va veni ca un fur; atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile, arzand, se vor desface" 69 . De vreme ce toate acestea trebuie sa dispara, cu cat mai mult trebuie voi sa fiti in petrecere sfanta §i plina de evlavie, a§teptand §i grabind venirea zilei lui Dumnezeu, cand cerurile, arzand, vor pieri, cand stihiile se vor desface in valvataia focului! Are statura dreapta cand, prin Pavel, ne ridica de la poftele cele lume§ti, zicand: ,,Omorati madularele voastre - ale omului pamantesc: desfranarea, necuratia, II

63 64

58 59 60

Is. 66, 24. Sofr. 1, 14-16. Le. 21, 24. In 1, 12. Mt. 25, 46.

139

Omilia VI

65 66 67 68

Le. 12, 33. Mt. 8, 11. Mt. 8, 12. In 8, 21-24. II Pt. 1, 5-7. II Pt. 1, 11. I Pt. 5, 4. II Pt. 3, 10.

140

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea 1

patima, pofta rea §i lacomia, care este o inchinare la idoli" 70 • Are l:naltime cand fagaduie9te, zicand: Via ta voastra este ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu. Iar cand Hristos, care este via ta voastra, se va arata, atunci §i voi, impreuna cu El, va vep arata mtru marire" 71 • Are aspect 1nfrico9ator.cand ameninta, zicand: "La aratarea Domnului nostru Iisus Hristos din cer, cu ingerii puterii Sale, in vapaie de foe, osandind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu §i pe cei care nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, ei vor lua ca pedeapsa pieirea ve9nica de la tata Domnului §i de la slava puterii Lui" 72 • Are statura dreapta cand ne sfatuie9te, zicand: Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci intotdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul §i fata de toti" 73 • Are inaltime cand fagaduie9te, zicand: Daca murim impreuna cu El, vom §i imparati impreuna cu El" 74 • $i iara§i: "Patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de marirea viitoare care ni se va descoperi" 75 • Are un aspect infrico9ator cand ameninta, zicand: 110 infrico9ata a9teptare a judecatii §i i~timea focului care va mistui pe cei potrivnici" 76 • $i iara§i: "Infrico§at lucru este sa cadem in mainile Dumnezeului Celui Viu" 77 • Toate acestea Sfanta Scriptura le rezuma intr-o fraza scurta, zicand: "Ca sa puteti sa intelegeti impreuna cu toti sfintii care este Iargimea, §i lungimea, §i inaltimea, §i " · 117s D ad anc1mea . ragostea este larga, pentru ca ea cuprinde §i iubirea du§manilor, pe care Atotputemicul Dumnezeu ii rabda II

° Col. 3, 5.

mdelung prin aceasta dragoste cu care El ne iubegte din bel~;ug. Deci, noi trebuie sa aratam aproapelui aceasta dragoste pe care o vedem aratata noua, nevrednicii, de catre Creatorul nostru. Largimea §i lungimea corespund, prin urmare, staturii drepte, pentru ca roata interioara large§te vietile noastre prin iubire astfel incat iubirea sa mdure cu multa rabdare relele fratilor. Sublimitatea ei este acea multime de rasplati ve§nke, despre a caror maretie se zice: Cele ce ochiul n-a vazut, nid urechea n-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" 79 • Are, a~adar, inaltime in aceasta sublimitate, pentru ca nici o cugetare de acum nu este capabila sa cunoasca ill profunzime bucuriile ve;mice ale sfintilor. Adancimea ei este acea indescriptibila osandire la chinuri, care-i va cufunda in cele mai de jos pe cei ce o vor primi. Pentru ace§tia, cuvintele sfinte au un aspect 1nfrico§ator, caci ele provoaca celor care asculta o frica fara seaman, atunci cand vorbesc despre chinurile iadului. Cu '.indreptatire, agadar, se spune: "$i rotile se tineau drept ~i ferm, erau malte, §i aspectul lor era infrico§ator", pentru ca Sfanta Scriptura, in ambele Testamente, este dreapta J:ndemnand, este inalta fagaduind §i infricogatoare amenintand. Este suficient, frati preaiubiti, ceea ce am spus astazi, prin mila Domnului. Ne vom intoarce, refacuti in pace, pentru a discuta cele ce urmeaza, avand credinta in Creatorul tuturor, Dumnezeul §i Domnul nostru Iisus Hristos, care traie§te ~i 1mparate§te cu Tatal in unime cu Duhul Sfant, Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin. 11

73 74

75 76

77 78

Col. 3, 3-4. UTes. 1, 7-9. I Tes. 5, 15. II Tim. 2, 11-12. Rom. 8, 18. Evr. 10, 27. Evr. 10, 31. Ef. 3, 18.

141

Omilia Vl

I Cor. 2, 9.

Omilia VII 1. A;;a cum §titi, frati preaiubiti, obiceiul profetiei este

sa vada cand una, cand alta §i sa treaca pe nea§teptate de la una la alta, dupa cum psalmistul, vorbind despre Domnul, zice: ,,Dumnezeu este judecator drept, tare §i lndelung rabdator §i nu se manie In fiecare zi. De nu va veti lntoarce, sabia Sa o va luci, arcul Sau 1-a lncordat §i 1-a pregatit; §i In el a pregatit unelte de moarte, sagetile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat" 1• Indata adauga: ,,A zamislit silnicia §i a nascut nelegiuirea; groapa a sapat §i a adancit-o §i va cadea In groapa pe care a facut-0" 2• Iata ca, In timp ce descrie dreptatea Domnului, dintr-o data, fara - ca sa zic a§a - sa schimbe registrul, se lntoarce lmpotriva gre§elii pacatosului. Este suficient acest singur exemplu pe care I-am spus pentru aceasta situatie, caci oricine are obi§nuinta citirii In profeti, nu scapa din vedere ceea ce fac ei adesea. De unde, acum, Profetul Iezechiel, vorbind despre roti, adauga: 2. ,,$i lntreg trupul era plin de ochi de jur lmprejur la toti patru" 3• Faptul ca a spus ,,toti" §i nu "toate" 4 arata !impede ca Ps. 7, 12-14. Ps. 7, 15-16. 3 Iez. 1, 18. 4 In limba latina substantivul rota ,,roata" are genul feminin, iar substantivul animalia ,,fiinte vii" are genul neutru. Textul Sfantului Grigorie se traduce literal ,,imprejur la ln~ifi cei patru", avand pronumele de intarire la genul neutru, nu la genul feminin. De aici concluzia lui ca profetul se refera in acest pasaj la cele patru fiinte ;;i nu la roti. Textul ebraic arata totu;;i ca Iezechiel spune ca ochii rotilor fiintelor erau de jur imprejurul celor patru fiinte: ,,$i rotile lor erau pline de ochi de jur imprejurul celor patru" (n. ed.). 1

144

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

expunerea sa s-a 1ntors brusc de la roti la fiinte. Aceste fiinte simbolizeaza desigur pe cei desavar§iti, dupa cum s-a spus 'inainte. Trupurile fiintelor sunt descrise ca fiind pline de ochi, caci lucrarea sfintilor este atenta in toate partile, ingrijindu-se de cele care sunt bune §i de dorit §i ferindu-se cu iscusinta de rau. Mai dificila este acea lucrare a mintii sfintilor prin care ei vegheaza cu stra;micie ca nu cumva in ochii lor raul sa se ascunda sub aparenta binelui. Viata sfintilor este, a§adar, plina de prevedere, ca nu cumva, libera fiind, sa ajunga sa se mandreasca, pentru ca adesea mandria se revarsa in cuvinte §i cauta sa apara in ochii altora drept libertate adevarata. Ea este smerita in a§a fel ca nu cumva sa devina fricoasa, caci uneori teama ingrade§te sufletul astfel !neat sa nu mai indrazneasca sa spuna ce e drept, dar totu§i, prin insa§i timiditatea cugetarii, se preface ca este smerit. Ea este cumpatata in a§a fel ca nu cumva sa devina zgarcita, caci adesea zgarcenia dore§te sa fie socotita drept economie spre a da impresia cape buna dreptate §i in mod necesar trebuie pastrat ceea ce sufletul nu vrea sa daruiasca din milostivire aproapelui in nevoie. Ea este milostiva in a§a fel !neat sa nu devina risipitoare, pentru ca uneori atitudinea risipitoare este confundata cu milostivirea. Altceva este a da, din iubire frateasca, aproapelui cele necesare §i altceva este a arunca in toate partile cele avute in mod gratuit. A§adar, in orice facem, trebuie sa ne gandim bine ce merit are fapta respectiva la judecata Creatorului, m functie de intenpa de la care pome§te. De aceea §i Creatorul Insu§i zice: "Cand ochiul tau este curat, atunci tot trupul tau este luminat" 5 • Evident nume§te ochi, intentia §i trup, fapta. Daca intentia noastra va fi curata in fata lui Dumnezeu, fapta noastra nu va fi intunecata la judecata Lui. Sfintii vegheaza cu grija sa se cerceteze in orice privinta, sa ia seama ca nu cumva sa doreasca raul pentru el insu§i sau sa-1 faca sub aparenta binelui, adica nu cumva sa se amageasca

Omilia VII

cu faptul ca pacatele lor sunt virtuti. Trupul lor in 1ntregime are ochi de jur imprejur, pentru ca orice activitate a lor este patrunsa §i inconjurata de o grija neadormit5. 3. Acesta este motivul pentru care Apostolul Pavel, vazand ca §i corintenii doresc sa arate mila unui pacatos caruia-i parea rau de relele £acute, le-a spus: ,,Dad\ ierta~i ceva cuiva, ii iert §i eu. Pentru ca §i eu, daca am iertat ceva, am iertat pentru voi, in fata lui Hristos, ca sa nu ne las;'lm covar§iti de Satana. Caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute" 6 . A§adar, daca era necesar sa fie indurator, de ce prL'mnirmnatul invatator §i-a unit cu atata smerenie vointa sa cu a ucenicilor, ca nu cumva sa para J:n dezacord vointa ]ui de a ucenicilor sau a ucenicilor de a lui in ce prive§te actul de milostivire? Oare nu pentru ca, prin ingrijorarea ochiului prevazator, era atent la consecinte, cunoscand ca adesea atund d1nd unul daruie§te, altul se manie pentru aceasta? $i ce jertfo milei atunci cand este daruita in dezacord cu aproapele'? De aceea, de Satana. cu mdreptatire, spune: "Ca sa nu ne lasam Caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute"'1. Desigur, Satana are obiceiul sa puna in inima unui orn rllul discordiei, cand vede pe altul ca a facut lucrarea mild. A~adar, este imperfect binele care e facut in a~a un mod 1ndH nu se sesizeze raul ce s-ar putea strecura din el, afar5 de cazul in care ar £i reprobabil sa nu fie savar§ita o anumita fapta, f?i aceasta nu poate £i facuta fara sminteala cuiva. 4. De aceea spunem acest lucru, ca facem cunoscut iubirii voastre ca uneori, in buna noastrll Iucrare, sminteala aproapelui trebuie sa fie evitata, iar alteori nu trebuie nesocotita nicidecum. Am invatat aceasta de la lnsu~i Creatorul nostru Care, m timp ce lui Petru i se cerea darea pentru templu, 6

Le. 11, 34.

145

II Cor. 2, 10-11. II Cor. 2, 10-11.

146

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

a spus mai 1ntai o pilda prin care arata ca El nu este dator cu nimk: 11 Regii pamantului de la cine iau dajdie sau bir, de la fiii lor sau de la straini?" Cand Petru i-a zis: ,,De la straini", 1ndata El a raspuns: ,,A§adar, fiii sunt scutiti" 8 • Dar, dupa ce a aratat ca El este scutit, ca sa nu faca, 1ntamplator, cuiva sminteala, a adaugat: ,,Ca sa nu-i smintim pe ei, mergi la mare §i arunca undita, iar pe§tele care va ie§i intfo, ia-1 §i, deschizandu-i gura, vei gasi un statir. Ia banul §i da-1 lor, pentru Mine §i pentru tine" 9 • De alta parte, cand spunea ca nu ceea ce intra in gura spurca pe om, atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: ,,$tii ca fariseii, auzind cuvantul, s-au scandalizat"? Iar El, raspunzand, a zis: ,,Orice rasad pe care nu 1-a sadit Tatal Meu eel ceresc, va fi smuls din radacina. Lasati-i pe ei, sunt calauze oarbe, orbilor" 10 • Iata ca invatatorul, Adevarul insu§i, ca sa nu faca sminteala in inimile unora, a platit darea de care era scutit; pe de alta parte, a vazut ca se face sminteala in inimile altora in fata adevarului §i a ingaduit ca ei sa ramana in sminteala lor. 5. in aceasta situatie trebuie sa fim atenti la aceasta: cat de mult putem, fara a pacatui, trebuie sa evitam sminteala aproapelui. Dar, daca sminteala vine de la adevar, este mai folositor sa se permita na§terea smintelii decat sa fie Iasat la 0 parte adevarul. A§adar, trupurile fiintelor sunt pline de ochi pentru ca ele privesc in jurul lor cu prudenta. 6. Dar trebuie sa §tim ca adesea, in timp ce ne indreptam atenga spre alti pacato§i, se intampla ca nu luam in seama alte fapte §i, candle trecem cu vederea, atunci, fara indoiala, nu avem ochi. Astfel, cercetand Evanghelia, am aflat ce a spus fariseul acela care urcase In templu sa se roage: ,,Dumnezeule, Mt. 17, 24-25. Mt. 17, 26. rn Mt. 15, 11-14.

Omilia VII

iti multumesc" 11 • Pe buna dreptate multumea lui Dumnezeu de la Care primise binele pe care-I facuse. Acesta chiar adauga: ,,Ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulter, sau ca §i acest vame§; postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate Ca§tig" 12 • lata ca, pentru a-§i arata Infranarea, pentru a face milostenie, pentru a aduce multumiri lui Dumnezeu, fariseul avusese ochiul [treaz], dar nu 1-a avut pentru a-§i pazi smerenia. La ce folose§te ca Intreaga cetate sa fie pazita cu prudenta de loviturile du§manilor, daca se lasa o singura spartura deschisa prin care este atacata de du§mani? Lace folose§te paza care este pusa pretutindeni In jur, cand Intreaga cetate este deschisa du§manilor prin neglijarea unui singur loc? Fariseul, care a postit, a dat zeciuiala, a adus multumiri lui Dumnezeu, a facut-o ca §i cum ar fi vegheat la pazirea de jur Imprejur a cetatii sale. Dar, pentru ca nu a luat In seama deschizatura mandriei din el, a suferit lovitura du§manului acolo uncle, din neglijenta, a Inchis ochiul. Mintile sfintilor, prin urmare, vegheaza privind cu atentie pretutindeni In jurul lor §i, In toata lucrarea lor, I§i due de jur Imprejur ochiul temerii §i al atentiei ca sa nu savar§easca pacate sau sa neglijeze binele care este recomandat ori, odata infaptuit binele, sa se mandreasca In sinea lor §i sa cada cu atat mai grav cu cat par drepti pe dinafara, dar pacatuiesc mai ascuns. Cu indreptatire se spune: ,,Trupul lor in 1ntregime era plin de ochi de jur Imprejur". 7. Trebuie §tiut faptul ca In vechea traducere nu era: ,, Trupul lor In Intregime era plin de ochi de jur Imprejur", ci: ,,Spatele lor era plin de ochi". Aceasta afirmatie nu este In dezacord cu intelesul interpretarii noastre. Cele care, de obicei, pazesc oamenii de pacate sunt adesea In fata. Dar dreptii,

8 9

147

Le. 18, 11. Le. 18, 11-12.

148

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

fiinddi se pazesc de cele care nu par la vedere ;;i in fata, se spune despre ei ca au ochii in spate. A;;adar, cei care indeparteaza cele ce sunt ascunse ;;i se pazesc prin ei in;;i;;i de acestea, de buna seama ca au ochi in spate. Acest lucru poate fi inteles ;;i altfel: noi vedem ce este in fata noastra, dar altul vede, in ceea ce ne prive;;te, spatele nostru pe care noi nu putem sa-1 vedem. Or sfintii se cerceteaza cu grija in cele dupa care pot fi jud~cati de altii ;;i se privesc sever, ca ;;i cum ar fi priviti sever de altii; cum ei cunosc cele care ar fi putut sa se ascunda in ei, poarta iR spate ochi neadormit. Urmeaza: 8. 11$i cand mergeau fiintele, la fel mergeau §i rotile alaturi de ele, ;;i cand fiintele se ridicau de la pani.ant, in acela;;i timp se ridicau ;;i rotile" 13 • Fiintele merg cand sfintii inteleg din Sfanta Scriptura cum sa traiasca moral. Fiintele se ridica de la pamant cand sfintii se lasa rapiti prin contemplatie. Cu cat un sfant inainteaza in Sfanta Scriptura, cu atat Sfanta Scriptura inainteaza cu el. De aceea se spune cu indreptatire: "$i cand mergeau fiintele, la fel mergeau ;;i roµIe alaturi de ele, ;;i cand fiintele se ridicau de la pamant, in acela;;i timp se ridicau ;;i rotile" (Iez. 1, 19). Scrierile dumnezeie;;ti cresc odata cu eel care le cite;;te intrucat cu atat mai inalt este sensul pe care il percepe cineva, cu cat cauta mai la inaltime. Dar rotile nu se ridica daca nu se ridica fiintele. Daca mintile cititorilor nu Se inalta spre Cele de SUS, CUVintele dumnezeie9ti raman - am putea spune - la pamant, nefiind intelese in profunzime. Atunci cand cuvintele Sfintei Scripturi nu pun in mi;;care mintea celui care le cite;;te intrucat intelesurile cuvintelor dumnezeie;;ti nu-i par indeajuns de fierbinti ;;i nu fac sa sea~ pere in gandul lui nici o lumina a intelegerii, roata este nelucratoare ;;i la pamant, caci fiinta nu se ridica de la pamant. Dar daca fiinta inainteaza, adica daca ea cauta treptele bunei 13

Iez. 1, 19.

149

Omilia VII

vietuiri, ;;i daca prin pasul facut in inima descopera cum se face pasul lucrarii celei bune, atunci rotile inainteaza ;;i ele, pentru ca avansezi cu atat mai mult in cunoa;;terea textelor sfinte cu cat te desavar;;e;;ti pe tine insuti conform cu ele. Daca fiinta inaripata i;;i ia avant in contemplatie, rotile de indata se ridica de la pamant, caci intelegi ca nu sunt pamante;;ti cele care mai inainte ti se pareau a fi spuse in textele sfinte intr-un mod pamantesc. $i astfel ajungi sa simti cuvintele Sfintei Scripturi ca fiind cere;;ti daca, aprins de harul contemplatiei, te la;;i pe tine insuti rapit la cele cere;;ti. A;;adar, virtutea cea minunata ;;i de negrait a textelor sfinte se face cunoscuta atunci cand inima celui care cite;;te este patrunsa de iubirea care vine de sus, de vreme ce atunci cand fiintele se ridica spre cele inalte, roata zboara. Urmeaza: 9. 0riunde mergea duhul, acolo, in timp ce duhul mergea, rotile se ridicau in acela;;i timp, urmandu-1". incotro se indreapta duhul celui care cite;;te, acolo se inalta ;;i cuvintele sfinte, caci, daca vei gasi in ele, vazand ;;i simtind, ceva inalt, aceste cuvinte sfinte cresc odata cu tine, se inalta cu tine spre cele mai de Sus. Cu indreptatire se spune despre acelea;;i roti: Urmand duhul". Daca duhul celui care cite;;te cauta sa cunoasca in textele sfinte faptele istorice ;;i invatatura morala, sensul moral urmeaza celui istoric. Daca el cauta sensul tipic, imediat se sesizeaza vorbirea figurata. Daca el cauta sensul contemplativ, pe data rotile parca prind aripi ;;i sunt rapite in vazduh, caci in cuvinte se descopera intelesul ceresc al textului sfant. 0riunde mergea duhul, acolo, in timp ce duhul mergea, rotile se ridicau in acela;;i timp, urmandu-1". Rotile urmeaza duhul, caci cuvintele textului sfant, dupa cum s-a spus deja adesea, cresc in intelegere potrivit putintei de intelegere a celor care le citesc. 11

10. in una ;;i aceea;;i afirmatie a Scripturii, unul se hrane;;te numai cu faptul istoric, altul cauta sensul tipic, altul

150

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea 1

cauta prin tip intelegerea contemplativa. Se ajunge de cele mai multe ori, a§a cum s-a spus, ca in una §i aceea§i propozitie sa poata fi gasite impreuna toate cele trei. A§adar, Moise1 atunci cand a fost chemat din rugul aprins, s-a apropiat sa vada aratarea §i iata ca rugul ardea §i nu se mistuia 14 • Mare este aceasta minune! Daca vei cauta in aceasta doar faptul istoric, sufletul celui care cite§te are de unde sa se hraneasca, vazand ca focul arde in lemn §i nu-1 mistuie§te. Daca insa vei cauta intelegerea tipica, ce este flacara daca nu Legea, despre care este scris: Jn mana Sa dreapta, o lege de foc" 15? $i ce altceva a prefigurat rugul acela daca nu poporul iudaic plin de spinii pacatelor ? Dar rugul aprins nu a putut fi mistuit, caci poporul iudaic de§i a primit focul Legii, totu§i nu a indepartat spinii pacatelor sale, iar stricaciunile lui nu au ars prin flacara vorbirii cere§ti. Poate ca in acest fapt istoric, altul dore§te sa contemple prin tip realitatile mai inalte. Fiindca intelegerea acestuia cre§te in inaltime, rotile se inalta §i ele. Anume: Fiul eel Unul-Nascut al lui Dumnezeu S-a fa.cut om desavar§it printre oameni. El nu a avut pacate proprii, dar a luat asupra Lui spinii pacato§eniei noastre §i a binevoit sa se smereasca pentru noi pana la patimire §i sa primeasca in El Insu§i focul suferintelor noastre. Dar El a ars fara sa arda, caci a murit din cauza smeririi, dar totu§i a ramas ve§nic din cauza dumnezeirii Sale. El a preluat din cele ale noastre ca sa Se poata face jertfa pentru noi insa a ramas nepatimitor §i neschimbator in cele proprii ca pe noi sa ne schimbe de la ale noastre. Poate altul cauta in faptul istoric o invatatura morala §i prin intelegerea alegoriei, contemplatia. Este U§or de inteles pentru toti in ce prive§te sensul istoric ceea ce este scris in Lege cu privire la turtureaua care este oferita pentru pacat: capul ei ii este frant spre aripioare 14 15

le~. 3, 2-3. Deut. 33, 2.

Omilia VII

astfel incat acesta sa ramana prins de gat §i nu sa fie rupt complet1 6 • In aceste cuvinte, sensul istoric nu este indoielnic pentru cei care citesc. Dar daca in acestea cauti un inteles moral, roata se pune in mi§care pana ce afirmatia cuvantului sfant este adusa la intelegerea morala. Noi in§ine trebuie sa fim turtureaua adusa ca jertfa Dumnezeului Atotputernic, astfel incat capul nostru sa se franga spre aripioare, adica sufletul sa se intoarca spre virtuti. Nu pe nedrept noi intelegem prin cap minte, fiindca, dupa cum capul comanda trupul, mintea comanda faptele. Or este prescris sa fie intors capul spre aripioare ca sa faci ceea ce zici §i sa une§ti vorba cu lucrarea. De asemenea, s-a poruncit sa nu fie frant capul in a§a fel incat sa se rupa complet de trup ci, despartit numai intr-o parte, sa ramana agatat de trupul sau, pentru ca evident, mintea noastra trebuie sa fie desprinsa de la placerea trupeasca, dar nu de la grija celor necesare trupului. Despre aceasta este scris: Grija de trup sa nu o faceti spre pofte" 17 • Ceea ce se interzice sa fie facut spre pofte, fara nici o indoiala, este ingaduit pentru cele strict necesare. Capul turturelei este rupt intr-o parte §i prin cealalta parte ramane prins de trup pentru ca, dupa cum s-a spus, mintea noastra \rebuie Sa Se deta§eZe de VOinta trupeasca §i totU§i Sa nu fie indepartata de la cele necesare. Ce vom spune daca un altul cauta in acest fel de jertfa un tip al Mantuitorului nostru prin intelegerea contemplativa? Daca sufletul cititorului se inalta spre cele mai puternice, fiintele se inalta §i ele ca sa se inalte in acela§i timp §i rotile. Cine este capul nostru daca nu Mantuitorul neamului omenesc? Despre El este scris: L-a dat pe El cap Bisericii care este trupul Lui" 18 • Persecutandu-L, iudeii au incercat sa §tearga numele Lui de pe pamant. Vazandu-L 11

Cf Lev. 1, 15; 5, 8.

Rom. 13, 14. Ef. 1, 22-23.

152

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

rastignit ~i l:mnormantat, au crezut ca Acesta a fost despartit de iubirea tuturor. Dar capul turturelei, de§i a fost frant cu adevarat, totu§i nu a fost despartit de trupul ei, pentru ca prin aceea ca a l:ndurat moarte pentru noi, Hristos ne-a unit mai adevarat pe noi toti cu El in insa§i moartea Sa, §i prin aceea ca $i-a retras prezenta Sa vizibila de la ochii no§tri, El s-a inradacinat nevazut in mintile noastre. A§adar, capul turturelei, de§i frant, ramane unit cu trupul pentru ca Mantuitorul nostru a patimit pentru noi, dar nu S-a despartit de noi prin Patimire. intrucat cuvihtele textului sfant cresc odata cu duhul cititorilor, cu indreptatire se spune acum: ,,Oriunde mergea duhul, cand duhul mergea intr-acolo, rotile se ridicau §i ele, urmandu-1". Textul urmeaza: 11. ,,Caci duh de viata era J:n roti" 19 . Duh de viata 20 este J:n roti, pentru ca prin scrierile sfinte, datorita darului Duhului suntem facuti vii, astfel !neat sa J:ndepartam de la noi lucrarea datatoare de moarte. A§adar, se poate J:ntelege ca Duhul merge atunci cand atinge sufletul cititorului in moduri §i J:n grade diferite. Prin cuvintele textului sfant, Dumnezeu uneori atata zelul acestuia §i 11 ridica sa faca dreptate, alteori 11 J:mblanze§te spre rabdare, alteori 11 J:nvata in vederea propovaduirii, alteori 11 J:mbolde§te la lacrimile pocaintei. Dar sa facem o scurta incursiune prin cuvintele acestea pe care le-am spus §i sa vedem J:n ce mod rotile urmeaza duhul care este numit duh de viata §i care ne-a fost aratat ca fiind J:nauntrul rotilor. Cu siguranta, daca duhul de viata a atins inima unui cititor spre J:nflacararea zelului, acela imediat vede J:n textele sfinte ca Moise, J:ntorcandu-se J:n tabara §i afland ca poporul pacatuise J:nchinandu-se la idoli, din J:nflacararea duhului

Omilia VII

1-a trecut prin ascuti§Ul sabiei" 21 ; vede Ca Finees, pedepsind desfranarea, a potolit prin sabie mania Domnului22 ; vede ca Petru, printr-un cuvant, a lovit §i a omorat pe cei care-I minpsera23; vede ca Pavel ameninta cuvarga pe ucenicii neglijenp24 . 12. Daca duhul de viata atinge inima unui cititor spre pastrarea rabdarii, indata il urrneaza §i rotile, pentru ca din textele sfinte, acesta afla ca Moise §i Aaron, dupa ce au indurat prigonirea poporului fiindca ii spusesera ce era cu dreptate, au alergat la cort pentru a se ruga chiar pentru poporul de care se fereau 25 . A§adar sufletul lor sfant a indurat §i mania acestor trufa§i §i totu§i nu s-a aprins de manie irnpotriva lor. Caci rabdarea este adevarata cand este iubit §i eel care o pricinuie§te. Caci a tolera, dar a uri nu virtutea blandetii, ci acoperarnantul furiei. in acelea§i scrieri 1 cititorul vede ca Samuel, indepartat de la functia sa conducatoare, rnarturise§te ca s-a rugat chiar pentru cei care 1-au 1ndepartat26; vede ca nici un sfant nu ajunge la slava cereasca daca nu-§i pastreaza rabdarea; vede ca insu~i Creatorul §i Mantuitorul nearnului ornenesc a rabdat scuipaturile, loviturile, coroana de spini, crucea, loviturile de lance1 ~i totu§i S-a rugat pentru prigonitorii Sai. 13. Daca duhul de viata aprinde sufletul unui dtitor de ravna propovaduirii, indata il urrneaza §i rotile pentru ca, J:n textele sfinte, acesta vede cu ce libertate neingradita a ridicat Moise, la porunca Domnului, cuvantul sau sa predice J:mpotriva regelui Egiptului27 . Vede ca $tefan spunea iudeilor 21 22 23

Iez. 1, 20. 20 Duhul de viata din Sfintele Scripturi este darul Duhului Stant sau acea lucrare perrnanenta a Duhului cu ajutorul careia noi inviern din rnoartea duhovniceasca in care ne aflarn rnai inainte (n. ed.). 19

153

26 27

Cf le:;;. 32, 27. Cf Num. 25, 8. Cf Fapte 5, 5-10. Cf I Cor. 15, 21. Cf Num. 20, 6. Cf I Rg. 8, 20-22. Cf le:;;. 5, 10.

154

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

in~elatori:,, Voi pururea stati impotriva Duhului Sfant" 28 §i

ca sub. loviturile pietrelor nid nu s-a temut. Vede ca Petru,

lovit cu bate ca sa nu mai vorbeasca in numele lui Iisus raspunde cu o mare libertate: ,,Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni" 29 .Vede ca Pavel este strans de zalele lanturilor, dar totu§i cuvantul lui Dumnezeu nu este inlantuit3°. I

14. Daca duhul de viata J:mbolde§te sufletul spre a face

sa izvorasca lacrimile pocaintei, J:ndata 11 urmeaza §i rotile, de vreme ce cuvintele Sfintei Scripturi aduc J:naintea ochilor pocainta lui David. Certat de profet pentru ca nu s-a supus Regelui ceresc, acest rege, supunandu-se mustrarii, nus-a ru§inat sa marturiseasca ce a facut3 1• Vame§ul, care a recunoscut vina nelegiuirii sale, de§i a venit nedrept la templu, s-a 1ntors de aid 1ndreptat32 • Petru a spalat cu lacrimi pacatul lepadarii33 • Talharul, care §i-a recunoscut vina pe cruce, a gasit iertarea chiar in momentul mortii34 • Despre aceste roti profetul repeta ceea ce spunea §i mai J:nainte §i adauga: 15. ,,Cand fiintele inaintau, inaintau §i rotile, §i cand acelea stateau, stateau §i rotile; iar cand acelea se ridicau de la pamant, atunci J:mpreuna cu ele se ridicau §i rotile, pentru ca duh tv e.ra "m ro) t'" 35 . A cestea, d upav cum §titi, frati preaiubiti, "de v ia,a m cea mm mare parte au fast spuse deja, dar sunt reluate printr-o descriere reinnoita. De aceea nid noi sa nu ne plictisim sa repetam, expunand pe scurt cele pe care Duhul le socote§te

Omilia VII

155

a fi potrivite spre a fi spuse prin profet. Prin aceste cuvinte se adauga un singur lucru nou: ,,Cand acelea stateau, stateau §i rotile". Sunt oameni care se desavar§esc pana la acea masura !neat §tiu sa se lipseasca J:ntru totul de bunurile pamante§ti pe care le-au primit, sa se dedice faptelor de milostenie, sa-i ajute pe napastuiti. Ace§tia, evident, ,,J:nainteaza" prin faptul case straduiesc mereu sa fie folositori aproapelui. Impreuna cu ace§tia, inainteaza §i rotile, cad cuvintele Sfintei Scripturi calauzesc pa§ii in drumul lor. Sunt altii care sunt tari in a-§i pastra credinta pe care au primit-o astfel !neat poata rezista oricaror J:mpotriviri §i nu numai ca nu se lasa atrn§i in gre§eala relei-credinte, ci se §i lupta J:mpotriva celor cart' vorbesc cele potrivnice §iii aduc pe calea cea dreapta. Impreuna cu ace§tia ,,care stau", stau §i rotile, pentru ca acestora, cuvintele Sfintei Scripturi le confirma dreptatea, de vreme ce ei aud in sinea lor: ,,Stati nedintiti §i tineti predaniile pe care le-ati 1nvatat" 36 • $i iara§i: ,,Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa J:nghita, J:mpotriva caruia sa stati, tari in credinta!" 37 • Sunt alti oameni care dispretuiesc toate cele parnante§ti, care socotesc potrivit sa nu posede nimic din cele trecatoare §i, cum s-a spus inainte, se lasa rapiti de contemplarea lui Durnnezeu. c;u ace§tia ,,care se J:nalta'', se 1nalta §i rotile in acela§i timp, cad, cu cat dneva cre~te duhovniCe§te spre cele mai inalte, cu atat §i textele sfinte 1i vorbesc despre cele rnai J:nalte. A§adar, fiintele ,,J:nainteaza" spre folosul aproapelui, ,,stau" ca sa se pazeasca pe ele 1nsele §i se inalta" spre contemplarea lui Durnnezeu. 11

Fapte 7, 51. Fapte 5, 29. 3° Cf Filip. 1, 14; Cf II Tim. 2, 9. 31 Cf II Rg. 12, 13. 32 Cf Le. 18, 13-14. 33 Cf Mt. 26, 75. 34 Cf Le. 23,42-43. 35 Iez. 1, 21. 28

16. Dar §i rotile J:nainteaza, stau §i se J:nalta in acela§i timp

cu fiintele, pentru ca prin cercetare, lectura sfanta atat de mult se descopera, pe cat progreseaza insu§i acela de catre care este cercetata. Ai ajuns la viata activa? Ea J:nainteaza impreuna 36

II Tes. 2, 15. I Pt. 5, 8-9.

156

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

cu tine. Ai ajuns la neclintirea §i statornicia duhului? Ea sta impreun' ru tine. Ai ajuns la viata contemplativa prin darul lui Dumnezeu ? Ea se inalta impreuna cu tine. Si din nou se adauga: ,,Pentru ca duh de viata era in roti". Se spune a doua oara ca duh de viata era in roti, pentru ca Sfanta Scriptura are doua Testamente: §i unul §i celalalt a vrut Duhul lui Dumnezeu sa fie scrise pentru ca sa ne elibereze de moartea sufletului. Sau, cu siguranta, pentru ca doua sunt poruncile dragostei, iubirea lui Dumnezeu §i iubirea aproapelui, prin care cuvintele Sfintei Scripwri ne intaresc §i prin unul §i prin celalalt Testament. A§adar, pentru a doua oara se spune ca duh de viata era in roti, caci noi dobandim iubirea lui Dumnezeu §i a aproapelui prin cuvintele sfinte. Cu adevarat, prin invataturile Sfintei Scripturi reinviem, noi cei care zace~m morti. in p~cat. De aceea, Domnul Atotputemic spune pnn psalmist: ,,In veac nu voi uita indreptarile Tale, ca in1e m-a1. v1at . ,,3s. A§ad ar, sunt numite ,,indreptari" in" t r-mse vataturile Domnului prin care, noi, corectandu-ne, ne indreptam. Despre acestea psalmistul spune mai limpede: "La indreptarile Tale voi cugeta §i nu voi uita cuvintele Tale" 39 • Prin ele ~eci Domnul ne viaza, caci prin ele ne descopera viata duhovmceasca §i o revarsa in mintile noastre prin suflul Duhului. Si pentru ca aceasta in fiecare zi se lucreaza prin darul harului in mintile ale§ilor, cu indreptatire se spune: . "Duh de viata era in roti". 17. In intunericul vietii prezente, Sfanta Scriptura ni s-a facut lumina caii. De aceea §i Petru zice: ,,La care bine faceti luand aminte, ca la o faclie ce straluce§te in loc intunecos"40 • Iar psalmistul zice: ;.,Faclia picioarelor mele este legea Ta, Doamne, §i lumina cararilor mele" 41 • Totu§i, noi §tim ca insa§i 38 39

40 41

Ps. 118, 93. Ps. 118, 16. II Pt. 1, 19. Ps. 118, 105.

Omilia VII

157

faclia este obscura pentru noi daca Adevarul nu o face sa lu\,j · mineze in mintile noastre. De aceea, psalmistul zice iara§i~ Ca Tu faci sa lumineze faclia mea, Doamne, Dumnezeul meu, lumineaza intunericul meu" 42 • Lace folose§te o faclie aprinsa, daca ea nu este lumina? Dar lumina creata nu straluce§te pentru noi, decat daca prime§te lumina de la lumina necreata. A§adar, pentru ca Atotputernicul Dumnezeu, pentru mantuirea noastra, a creat El Insu§i cele spuse in sfintele Testamente §i tot El insu§i ni le-a descoperit, duh de viata era in roti. Urmeaza: 11

18. Si deasupra capetelor fiintelor, asemanarea unui firmament, care era ca §i cristalul la aspect, infrico§ator, intins deasupra capetelor lor, sus" 43 • Acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, le vom explica in doua moduri, ca sa Iasam judecatii cititorului sa aprecieze ce trebuie ales. Prin urmare prin numele firmament s-ar putea intelege puterile cere§ti. Cu indreptapre se spune ca firmamentul era ca §i cristalul la aspect, pentru ca, intr-adevar, cristalul este foarte tare, dar el este din apa care s-a solidificat. Si firea ingereasca, atunci cand a fost creata, a primit liberul arbitru: fie ca vrea sa staruie in smerenie §i sa ramana permanent in fata Dumnezeului Atotputernic, fie sa alunece in trufie §i sa cada din starea de fericire. Prin asemanare, atunci era ca apa. Dar, de§i alti ingeri au cazut, sfintii ingeri s-au mentinut in starea lor de fericire §i au primit ca rasplata sa nu mai poata sa cada niciodata. Firea lor, pentru ca acum nu mai poate fi facuta sa redevina schimbacioasa, este intarita atat de mult ca §i cum ar fi cristal.. Se spune ca acest cristal era infrico§ator §i era intins deasuprai capetelor fiintelor, pentru ca aceste puteri ingere§ti, care stau inaintea privirii Dumnezeului Atotputernic, sunt infrico§~.:.) toare §i de temut pentru noi, care ne aflam inca in stricaciune.; 11

42 43

Ps. 17, 29. lez. 1, 22.

158

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

Bucuriile de acum ale acestora, pentru ca depa§esc capacitatea de perceptie a mintilor noastre, sunt mentionate a fi deasupra capetelor fiintelor. $i cine, aflat in trup stricacios, poate sa inteleaga ce este acea bucurie inexprimabila §i fara sfar§it a l'ngerilor? Sau fericirea lor de a vedea fata lui Dumnezeu fara miC§Orare 44 §i a ramane In mod neschimbacios in desfatarea Lui? 19. Prin m-:_mele firmament se mai poate l'ntelege, ca o prel'nchipuire, Insu§i Mant"!;litorul nostru, cu adevarat Dumnezeu mai presus de toate §i facut omul desavar§it l'ntre toti, prin Care firea noastra a fost l'ntarita dupa chipul Tatalui. Despre El, profetindu-se prin psalmist, se spune: ,,Sa fie mana Ta peste barbatul dreptei Tale §i peste Fiul Omului pe Care L-ai intarit Tie" 45 , A§adar, firea omeneasca, l'nainte de a fi asumata de Creatorul tuturor, era pamant, caci nu era firmament. Omului pacatos i s-a spus, cum era de a§teptat: ,,Pamant e§ti, §i in pamant te vei 1ntoarce" 46 • Dar, dupa ce a fost asumata de Creatorul tuturor, §i l'naltata la ceruri, §i dusa deasupra l'ngerilor, firea omeneasca a devenit firmament, ea care a fost pamant. Dar firmamentul, care se vedea deasupra, cu ce se asemana? Aceasta se indica prin cuvintele care urmeaza: ,,Era la aspect ca §i cristalul, l'nfrico§ator". Cristalul, dupa cum s-a spus, este din apa care a l'nghetat §i a devenit tare. Noi vedem fata lui Dumnezeu prin Hristos, Care Dumnezeu fiind, ni S-a aratat prin intrupare in mod chenotic, golindu-Se de slava dumnezeiasca pana la masura vederii noastre. Desavar;>indu-ne, prin lucrarea Duhului Stant in noi, cre9tem treptat in cunoa9terea lui Dumnezeu pana la starea cunoa9terii Lui desavar9ite, fara mic9orare. Vederea limpede, fara mic9orare, a lui Dumnezeu va fi posibila firii create datorita sala9luirii permanente a Duhului Stant §i a luminarii Sale desavar§ite. De aceasta stare se bucura sfintii ingeri §i dreptii care au ajuns sa stea in prezenta lui Dumnezeu, in cer (n. ed.). 45 Ps. 79, 18. 44

Fe. 3, 19.

Omilia VII

159

$tim cat de mare este mobilitatea apei. Or trupul Mantuitorului nostru, fiindca a suportat starea de patimire pana la moarte, a fost, l'ntr-o anumita masura, asemenea apei pentru ca - nascandu-se, crescand, obosind, fiindu-i foame, fiindu-i sete, murind - pana la Patimirile Sale, El a strabatut cu mobilitate 47 momentele timpului. Contemplandu-I mi§carea, profetul a spus: ,,S-a bucurat ca un uria§ sa alerge pe drumul lui" 48 • Dar, pentru ca prin slava Invierii Sale, de la l'nSa§i stricaciunea Sa S-a l'ntarit la taria nestricaciunii, El S-a l'ntarit dupa cum se l'ntare§te cristalul din apa, astfel !neat in El a ramas §i acea§i fire, §i totodata, ceea ce fusese in ea stricacios §i schimbator, nu mai este. Deci apa s-a transformat in Cristal cand slabiciunea stricaciunii Lui a fost schimbata in fermitatea nestricaciunii prin Invierea Sa49 • 20. Trebuie sa se observe ca acest cristal este numit l'nfrico§ator, adica de temut. Cine nu §tie ce frumusete are cristalul? E de mirare in ce fel frumusetea se insote§te cu frica in acest cristal. Dar pentru toti care §tiu adevaratele realitati, este limpede ca Mantuitorul neamului omenesc, cand va aparea Nume9te ,,mobilitate" starea de patimire a firii omene9ti care se datoreaza afectelor ce au intrat in firea omeneasca dupa caderea in pacat, nefiind rele prin ele insele. Starea de patimire conforma cu firea a luat-o §i Hristos prin intrupare, cape omul patimitor sa-1 faca nepatimitor §i deci nemuritor. Aceasta ,,mobilitate" este prefigurata prin mobilitatea apei. Despre afecte, a se vedea §i Stantul Maxim Marturisitorul, Raspunsuri catre Talasie, in Filocalia, vol. 3, Ed. Humanitas, Bucure9ti, 1999, pp. 39-41 (n. ed). 48 Ps. 18, 6. 49 Termenii utilizati in limba latina redau mult mai expresiv trecerea de la starea mobila, schimbatoare mutabilitas Ia cea de neschimbabilitate immutabilitatis. Prin lnvierea Mantuitorului, slabiciunea ,,infirmitas" firii noastre a devenit fermitate firmitatem §i stricaciunea sau coruptibilitatea corruptio a devenit nestricaciune sau incoruptibilitate incorruptio, dupa cum la facerea lumii, apa, care era mobila a devenit firmament sau tarie (n. ed.). 47

160

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

ca Judecator, va fi frumos la vedere pentru cei drepti §i infrico~ator, pentru cei nedrepti. Ale9ii II vad bland, pacato9ii Il vad pe Acela9i de temut §i infrico9ator. De aceea atunci ale§ii nu-L vor vedea infrico9ator, pentru ca ei nu inceteaza de pe acum sa ia aminte la faptul ca El va fi infrico9ator. Ei iau seama cu atentie ca vine infrico9ator pentru judecata, i9i plang pacatele £acute inainte, le evita pe cele care-i pandesc. In fiecare zi ei pun in fata ochilor mintii teama de El, fara incetare privesc in sus la clipa in care Elva veni 1nfrico9ator §i zi de zi lucreaza cu teama, ca nu cumva sa se teama mai tare cand El va fi venit. A9adar, deasupra capetelor fiintelor, asemanarea unui firmament, care era ca §i cristalul la aspect, infrico9ator". $i intrucat aceasta teama de El, pe care o au in cugetele lor, le apara mintile, cu indreptatire se adauga: Jntins deasupra capetelor lor, sus". Acest firmament care apare deasupra capetelor fiintelor, asemanator cu cristalul, este §i infrico9ator §i intins, cad mintile celor buni de acolo sunt aparate, de unde se infrico9eaza. Daca nu ar fi fost teama in sufletele lor, nu le-ar fi fost protector nici de pacate acum, nici de chinuri apoi. Dar pentru ca ei intotdeauna iau seama ce 1nfrico9are ameninta la judecata, pastreaza intinse in sus aripile virtutilor. De uncle, textul mai adauga cu indreptatire: 11

21. Sub firmament aripile lor erau intinse drept, una 11

spre alta" 50 • Aripile virtutilor sunt intinse drept sub firmament atunci cand fiecare daruiegte celorlalti din bunurile pe care le are. Astfel, eel care a primit bogatia pamanteasca sa ugureze saracia aproapelui in nevoie. Cel care este plin de harul invataturii, sa lumineze prin cuvantul propovaduirii sale intunericul aproapelui negtiutor. Cel care se bizuie pe puterea sa trecatoare sa-i imblanzeasca de la violenta pe asupritori. Cel care este plin de duhul profetic sa indeparteze din via.ta

aproapelui relele care-1 pandesc, convingandu-1 sa lucreze binele. Cel care a primit harul vindecarii sa se dedice prin interventiile sale salvarii bolnavilor cu evlavie gi smerenie. Cel care, eliberat de ocupatiile pamante9ti, a dobandit libertatea de a-9i inchina tot timpul slujirii lui Oumnezeu1 sa se roage pentru aproapele care a pacatuit. Dar, se 'intilmpla adesea ca cine este foarte preocupat de bogatiile pamantegti nu se ingrijeasca de rugaciune cat trebuie. $i se intampla adesea ca un om care i§i dedica tot timpul pentru a se ruga lui Dumnezeu, renuntand la toate indatoririle lumeeyti, sa nu aiba suport material pentru a trai. Dar cand bogatul da hrana §i imbracaminte saracului §i cand saracul se roaga pentru sufletul bogatului, aripile fiintelor se indreapta int.inse una spre alta. Cand cineva ma lasa sa-i aud cuvantul propovaduirii §i alunga cu lumina adevarului intunericul ne~tiintei din inima mea §i cand eu 11 ugurez prin apararea mea pe eel care, intamplator, este asuprit de un puternic al acestei lumi §i cand il smulg din maini violente, iaragi 1ntindem penele noastre unul catre altul ca sane atingem unuI de altul prin iubire §i prin ceea ce este de trebuinta reciprod\ din bunul pe care 1-am primit. De unde, primul pastor ne sfatuie§te, zicand: Sfar§itul tuturor s-a apropiat. Fiti dar cu mintea intreaga §i privegheati in rugaciuni; mai presus de toate, aveti 1ntre voi 0 dragoste reciproca, permanenta, pentru ca dragostea acopera multime de pacate. Fiti, intre voi, primitori de oaspeti, fara de cartire. Dupa harul pe care 1-a primit fiecare, slujiti-va de el spre folosul tuturor" 51 • Ceea ce la Iezechiel este numit aripa", la Apostolul Petru, harul primit". Iezechiel zice: Aripile intinse drept una spre alta", iar pastorul Bisericii [Petru] zice: 11 Dupa harul pe care 1-a primit fiecare 1 slujiti-va de el spre folosul tuturor" 52 • Aripile noastre nu mai sunt intinse 11

Iez. 1, 23.

51 50

161

Omilia VII

IPt.4,7-10. I Pt. 4 10. 1

162

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

daca sunt intoarse numai spre folosul nostru. Dar devin intinse atund cand indreptam spre folosul aproapelui ceea ce avem. Bunurile noastre nu sunt de la noi, ci le-am primit de la Cel care ne-a facut sa existam. Nu trebuie sa pastram aceste bunuri particulare pentru noi cu atat mai mult cu cat le privim ca date noua de Creatorul nostru pentru folosul comun. De aceea, cu indreptatire, spre incurajarea acestui lucru, Apostolul Petru adauga: Ca ni§te buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu" 53 • $i adauga: ,,Daca vorbe§te cineva, cuvitttele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu; daca sluje§te cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu" 54 • Ca §i cum ar spune limpede: Dati bunul vostru cu smerenie aproapelui, caci §titi ca nu este de la voi ceea ce aveti". Atunci cand o aripa, oricare ar fi ea, a unei virtuti se indreapta spre aproapele nostru spre a da, ea nu va fi dreapta daca este lipsita de smerenie. Urmeaza: 11

22. Fiecare din cele doua aripi acoperea trupul lor, §i celalalt la fel era acoperit" 55 • Prin trup se desemneaza actiunea, prin aripi, virtutile, am spus deja inainte. Atunci cand profetul spune: Sub firmament aripile lor erau intinse una spre alta", trebuie sane intrebam de ce adauga: Fiecare din cele doua aripi acoperea trupul lor". Prin acest lucru se arata clar ca aripile se intindeau una spre alta §i, totodata doua aripi acopereau propriul trup. Ce inseamna aceasta daca nu faptul ca noi trebuie sa daruim altora potrivit cu virtutile pe care le-am primit astfel incat sa nu incetam sa meditam cu grija §i la acelea prin care am pacatuit §i sa plangem zi de zi pacatul nostru cu teama §i cainta. Cele doua aripi, prin care trupul este acoperit, am spus mai inainte ca sunt teama §i cainta. 11

163

Omilia VII

A§adar, a§a sa cre§tem in iubire incat sa intindem aripile spre aproapele nostru fara sa incetam vreodata sa meditam §i sa ne plangem pe noi in§ine. Aripile sa se intinda spre aproa"'" pele nostru, aripile sa acopere trupurile incat §i sa oferim exemple de buna lucrare, §i teama §i cainta sa §tearga de la judecata relele pe care le-am facut. In vechea traducere, despre aceste aripi se spune: Doua aripi unite una cu alta, §i acoperind trupul lor" 56 • Din aceste cuvinte se intelege ca inse§i aripile care erau unite una cu alta acopereau trupurile lor. Acestea se inteleg corect ca o preinchipuire, pentru ca acele virtuti ne apara in fata Dumnezeului Atotputernic: cele la care il facem parta§ §i pe aproapele din iubire. Cata vreme traim in buna intelegere cu el, ne acoperim relele pe care le-am facut. Prin aceste aripi pot fi intelese cele doua porunci ale iubirii, adica iubirea pentru Dumnezeu §i pentru aproapele nostru. Iubindu-L pe Dumnzeu, noi prigonim in noi relele noastre, adica ne acoperim trupul. Iubind aproapele, ne grabim in ceea ce putem sa-i fim de folos, adica ne intindem aripile catre celalalt. 11

23. Ceea ce se adauga: $i celalalt la fel era acoperit" nu se gase§te in vechea traducere §i se poate intreba de ce, dupa ce s-a spus: "Fiecare dintre cele doua aripi acoperea trupul lor", se adauga: "$i celalalt la fel era acoperit". Cercetand cu atentie versiunile talmacite, a lui Aquila, Theodotius §i Symmachus, nu gasim nimic despre aceste afirmatii, dar, recitind scrierile Fericitului Ieronim, aflam ca el a gasit aceasta afirmatie in originalul ebraic, nu chiar cuvant cu cuvant, ci aproape de sensul ei. Se poate intreba, intr-adevar, de ce apoi s-a spus: "Fiecare acoperea trupul sau" §i indata adauga: $i celalalt la fel era acoperit". Daca ar spune unul" §i celalalt", motivul pentru care ar spune ar fi pertinent. Dupa ce s-a spus 11

53 54

I Pt. 4, 10. I Pt. 4, 11. Iez. 1, 24.

Iez. 1, 11.

164

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

,,fiecare sunt

se adauga "celalalt", de vreme ce prin fiecare" ,,toate"? Daca privim cu atentie viata celor desava:r,iti eforturile celor care progreseaza, observam ca "fiecare" §i "celalalt" nu sunt folositi fara temei. Cei care i§i plang gre~elile §i intind catre aproapele lor aripile virtutilor prin exemplul lor, fara nid o indoiala, sunt desavar§iti. Or1 sunt foarte multi dintre cei foarte mid care vad lacrimile lor ;;i ii imita. Cei mid, de§i putusera sa fie nepasatori in pacato§enia lor, iau seama la sfinti §i la cei care se pazesc, §i imediat se necajesc pentru,propriile pacate, se aprind ca sa planga, se inflacareaza spre cainta. Dupa cum vad ca sfintii i§i acopera trupurile lor, a§a §i ei in9i9i se acopera cu aripile lacrimilor lor. l§i aduc lor in;>i§i mari repro§uri: om fara virtuti, de ce iti plangi pacatele atat de putin daca aceia nu inceteaza sa planga mereu, ei care intind spre aproapele lor aripile virtutilor prin exemplul lor. 1

Omilia VII

nu consimte sa-$i puna cuvantul Sau pentru nedreptate. Ce sa facem atunci, fratii mei preaiubiti? Iata ca avem raspuns in inima ce sa facem. Pacatele pe care le-am fa.cut, sa le parasim 9i sale condamnam. Este scris: ,,Dreptul, de la inceput, este acuzatorul sau'' 58 • Orice pacatos, schimbat prin lacrimi, deja incepe sa fie drept, fiindca a inceput sa condamne ceea ce a facut. Cum sa nu fie drept un om care, prin lacrimi, se infurie impotriva nedreptatii sale? Aparatorul nostru eel drept ne va apara pe noi, nedreptii, la judecata, pentru ca am invatat sa ne cunoa9tem pe noi in9ine 9i sa ne condamnam ca nedrepti. Sa ne punem nadejdea nu in lacrimile noastre, nu in faptele noastre, din interventia Aparatorului nostru care traie9te §i imparate9te cu Tatal in unime cu Sfantul Duh, Dumnezeu, in vedi vecilor. Am.in.

24. Prin aceste cuvinte trebuie ca noi, care inca suntem foarte mid, sa punem intotdeauna in fata ochilor mintii noastre virtutile 9i lacrimile celor desavar9iti. Sa imitam cele pe care le vedem la ei ca, de vreme ce am inceput sa cre9tem, sa putem acoperi, printr-o cercetare severa, raul pe care I-am facut. Piangand continuu, prin cainta noastra de zi cu zi, avem in ceruri Preotul care mijloce9te pentru noi. Despre aceasta se spune prin loan: $i daca a pacatuit dneva, avem Aparator catre Tatal, pe Iisus Hristos eel drept, 9i El este jertfa de ispa9ire pentru pacatele noastre" 57 • Iata ca sufletul nostru tresare de bucurie cand auzim vorbindu-se despre puterea Aparatorului nostru. Dar tresarirea noastra de bucurie din nou este roasa de teama, fiindca Aparatorul nostru este numit drept. Insa noi avem pridni nedrepte §i Aparatorul eel drept nu poate sa apere niddecum pridnile nedrepte nici 11

I In 2, 1-2.

165

Pilde 18, 7.

Omilia VIII 1. Ca multi oameni cresc duhovnice~te datorita exem-

plelor celor drepti, s-a aratat la sfar§itul cuvantarii anterioare. Aceasta profetul ne-o arata mai !impede cand adauga la cele ce le spusese: ,,$i auzeam falfaitul aripilor, ca un vuiet de ape multe" 1• in Sfanta Scriptura, de obicei, prin ape sunt desemnate popoarele. Astfel, se spune prin Joan: ,,Apele, intr-adevar, sunt popoarele" 2• Un popor este desemnat prin ape din cauza zgomotului pe care-I face viata lui, prin agitatia trupeasca §i pentru ca zi de zi, prin curgerea de neoprit a timpului, aluneca spre moarte. Dupa cum am spus adesea, aripile fiintelor sunt virtutile sfintilor. Ce inseamna cand profetul aude falfaitul aripilor cape un vuiet de ape multe, daca nu faptul ca acele aripi ale virtutilor care, prin bunatatea Dumnezeului Atotputemic, falfaiau mai irttai la putini sfinti, acum sunt raspandite prin propovaduire 15i rasuna in tinutul multor popoare? Atunci cand Domnul S-a 1ntrupat, a patimit §i a inviat, fiintele inaripate au fost putine, pentru ca erau foarte rari oamenii care sa fie doritori de cele cere§ti §i sa se inalte la cele de sus prin aripile virtutilor. Dar, du pace s-a raspanditm lume propovaduirea despre dumnezeirea Lui, cati oameni foarte neinsemnati, cati oameni mai importanti, cati tineri putemici, cati oameni slabi, cate pacatoase intoarse, cate fecioare in varsta nu s-au inaltat, prin credinta §i prin iubire catre cele cere§ti! Cine ar putea sa povesteasca toate acestea, cine ar putea sa-i numere? Iata ca falfaitul aripilor, 1 2

Iez. 1, 24. Apoc. 17, 15.

168

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

care la inceput in putine fiinte, acum rasuna in popoare, acum aripile virtutilor inalta intreaga lume spre cerul ravnit. A~;a dar, se spune cu indreptatire: ,,$i auzeam falfaitul aripilor, E:4 PJ YH*ti~ de ape multe", caci, du pa cum am spus inainte, acel falfait al virtutilor, care la inceput ajungea de la putini sfinti la urechea lui Dumnezeu, dupa aceea a ajuns, ca de la ape multe, adica s-a auzit multiplicat, de la nenumarate popoare. Despre acest vuiet se adauga cu indreptatire: 2. ,,Ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt" 3 • Ce inseamna cand se spune despre fiintele sfinte ca falfaitul aripilor era ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt, daca nu faptul ca Insu§i Dumnezeul eel Atotputernic umple de dorinta mintile sfintilor §i, dupa ce acestea s-au umplut, tot El Insu§i le face auzite? El Insu§i a pus iubire in inimile sfintilor §i El Insu§i asculta rugaciunea din inimile iubitoare. Petru a plans amarnic lepadarea sa, §i totu§i, acolo (la pocainta) a fost dinainte impulsionat, pentru ca Iisus 1-a privit pe Petru4 • Dupa multe pacate murdare, Maria Magdalena a venit la picioarele Mantuitorului nostru, plangand5; dar cine ii inunda inima inauntrul ei, daca nu Cel Care, in afara, a primit-o cu bunavointa? Cine a impins-o spre lacrimi prin duh de remu§care, daca nu Cel Care, in· afar a, inaintea eel or cazuti asemenea, a primit-o ca sa o ierte? Mantuitorul nostru, deci, a indepartat mintea femeii pacatoase de la. cele rele atunci cand ea 5,..a cait de pacat §i a primit-o ca sa 0 izbaveasca de pacat. Cu indreptatire se spune ca falfaitul aripilor este ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt, caci ceea ce se lucreaza prin virtutile sfintilor vine de ,la harul Celui Care imparte dupa merit. 3. Acesta, cii indreptatire, este numit prin profet Dumnezeul eel Prea Inalt. Iri Sfanta Scriptura uneori se zice ,,dumnezeu" 3

4 5

lez. 1, 24. Cf Le. 22, 61-62. Cf Le. 7, 37-38.

Omilia VIII

169

prin atribuire de nume, iar alteori cu adevarat in sens propriu. A§adar, se spune prin atribuire de nume, in texte precum: ,,Iata, Eti am facut din tine un dumnezeu pentru faraon" 6 • De asemenea §i Moise zice: Daca cineva face aceasta sau aceasta, ,,cheama..l in fata dumnezeilor'' 7, adica in fata preoplor. $i iar~i: ,,Sa nu-i grfile§ti de rau pe dumnezei" 8, adica pe preoti. $i psalmistul zice: ,,Dumnezeu a stat in adunarea dumnezeilor §i in mijlocul lor va discerne intre dumnezei" 9 • ,,Dumnezeu" este, dimpotriva, spus in sens propriu, in texte precum eel in care El Insu§i zice catre Moise: ,,Eu sunt Dumnezeul tatalui tau, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac §i Dumnezeul lui Iacov" 10 • De aceea, Apostolul Pavel, vrand sa deosebeasca atribuirea numelui lui Dumnezeu de folosirea lui in sens propriu, a spus despre Mantuitorul nostru, zicand: ,,Ai carora sunt patriarhii §i din care dupa trup este Hristos, Cel Ce este peste toate Dumnezeu binecuvantat in veci" 11 • A§adar, cand se spune ,,dumnezeu" prin atribuire, acela este ,,dumnezeu" intre toti; cand se spune ,,Dumnezeu" cu adevarat in sens propriu, El este deasupra tuturor. Ca sa se arate ca Hristos este Dumnezeu prin fire, s-a spus ca Acesta este nu numai. Dumnezeu, ci Dumnezeu mai presus de toate. Caci §i fiecare dintre cei ale§i, dupa cum am spus inainte, datorita faptului ca este a§ezat inainte ca un exemplu al dreptatii, poate fi numit ,,dumnezeu", dar ,,dumnezeu" intre toti ceilalti, fiindca i se spune ,,dumnezeu" prin atribuire. Insa Hristos este Dumnezeu mai presus de toate, fiindca este Dumnezeu dupa fire. Pe Acesta pe Care Pavel II nume§te leg. 7, 1. Cf leg. 22, 8. 8 leg. 22, 28. 9 Ps. 81, 1. 10 leg. 3, 6. 11 Rom. 9, 5.

170

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

Dumnezeu mai presus de toate, Profetul Iezechiel, II nume§te Dumnezeul eel Preainalt. Astfel, dupa ce s-a spus: ,,Auzeam falfaitul aripilor, ca un vuiet de ape multe", pentru ca la aceasta s-aadaugat: ,,Ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt", am mai putea intelege aceste cuvinte §i cu privire la ceea ce §tim ca va fi 1n viitor cu cei ale§i. Falfaitul aripilor, dupa cum am spus, a fost facut prin sfintii care L-au propovaduit. Vuietul de ape s-a facut prin popoarele care s-au convertit §i i-au urmat. Dar chiar acest vuiet de ape va fi la un moment dat glasul lui Dumnezeu eel Preainalt, caci multimea, care acum este atrasa la credinta prin sfintii invatatori, va fi intr-o zi reunita in patria cereasca, astfel incat toti ale§ii sa slaveasca fara incetare, vazandu-L permanent pe Cel pe Care-L slavesc. $i pentru ca atunci toata aceasta multime de sfinti vor deveni, in mod desavar§it, trupul Mantuitorului, dupa cuvantul lui Pavel care zice: ,,Pentru ca §i faptura insa§i se va izbavi din robia stricaciunii pentru libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu" 12, vor fi atunci a§a de uniti cu El incat, fiind biruita in ei toata dezbinarea 13 prin inviere, nimic nu se va mai impotrivi in ei iubirii sfinte, ci vor fi deplin uniti spre slava Mantuitorului lor. De aceea cu indreptatire este spus: ,,Ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt". 4. Este de remarcat ordinea descrierii, pentru ca mai intai se vorbe§te de falfaitul din aripile fiintelor, care apoi devine ca vuietul de ape multe §i 1n cele din urma ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt. A§adar, ceea ce mai intai au propovaduit sfintii, aceea au crezut apoi popoarele aduse la credinta, §i Rom. 8, 21. Literal ,, toata stricaciunea" despre care vorbegte gi Sfantul Apostol Pavel mai sus. Termenul latin corruptione este folosit aici dupa sensul etimologic, cu intelesul de neunire" dezbinare", ruptura intre Dumnezeu gi oameni, care antreneaza cu sine dezbinarea interioara gi dezintegrarea intregii fiinte (n. ed.). 12

Omilia VIII

171

au pazit §i, in cele din urma, ridicate la sala§urile cere§ti, ele vor aduce slava Izbavitorului tuturor. Astfel, falfaitul aripilor fiintelor devine ca un vuiet de ape, iar vuietul de ape devine ca glasul Dumnezeului eel Preainalt, caci slava Dum"'" nezeului Atotputemic, adusa mai J:ntai de pupni oameni, dupa aceea a fost adusa de multi. $i aceasta slava, pe care multi o aduc acum, pe cand starea lor stricacioasa inca Ii se impotrive§te in ei in§i§i, o vor face atunci sa rasune, toti cei ale:;;i, uni ti deja cu Capul lor. Lucrarea §i virtutile sfintelor fiinte sunt descrise §i mai mult in textul care urmeaza: 5. ,,Cand mergeau, era ca zgomotul unei multimi, ca zgomotul dintr-o tabara de razboi" 14 • Daca prin glasul Dumnezeului eel Preainalt este desemnata slavirea Creatorului nostru in patria cereasca, nu e de mirare ca vorbele profetului se intorc din nou la lucrarea sfintilor care traiesc inca in aceasta viata, pentru ca Duhul Stant nu spune simultan in afara, prin vorbirea profetiJor, ceea ce dezvaluie simultan inauntru, in inima lor. Apa cuno§tintei, care a umplut sufletul celui ce profete§te, se revarsa navalnic in contemplatie. Dar, pentru ca orice gura omeneasca, adica deschizatura trupului, este prea stramta pentru duh, pentru a cuprinde acea imensitate care este contemplata, vorbirea se diversifica. A§adar dupa ce a contemplat cum falfaitul aripilor este in ceruri ca glasul lui Dumnezeu eel Preainalt, din nou se intoarce spre pamant §i vorbe§te despre ceea ce fac aici fiintele inaripate pentru a se invrednici acolo de fericirea desavar§ita: ,,Cand mergeau, era ca zgomotul unei multimi, ca zgomotul dintr-o tabara de razboi". De vreme ce sfintii propovaduitori fac inconjurul lumii spre a propovadui §i a atrage la credinta, fiintele merg. $i pentru ca ace§tia ii aduna pe cei care de indata au crezut §i ii ridica la slavirea Creatorului nostru, zgomotul se face ca eel al unei multimi. Pentru ca 14

Iez. 1,' 25.

172

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

prin propovaduire l§i asuma lupta impotriva puterilor potrivnice/ cu indreptatire se adauga: flea zgomotul dintr-o tabara de razboi Cand sfintilor propovaduitori Ii se alatura popoarele de credindo§i1 ei devin multimi de tabere de razboi pregatiti pentru razboiul credintei impotriva duhurilor rele. Cand1 zi de zi1 credindo§ii se umplu de dorintele cere§ti1 dispretuindu-le pe cele pamante§ti1 §i-§i asuma nevointe prin iubirea patriei celei mai de Sus1ei devin tabere de razboi indreptate f/impotriva puterilor vazduhurilor pentru ca/ inarmati cu credinta §i protejati prin buna lucrare/ ei inainteaza. Ca §i cum s-ar adresa unor tabere ale unei armate duhovnice§ti1prin Pavel se zice: Jmbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu1 ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului1 cad lupta noastra nu este impotriva trupului §i a sangelui/ d impotriva domniilor §i stapaniilor/ impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac impotriva duhurilor rautatii/ raspandite in vazduhuri 1115 • 11

•

6. Multimile sfintilor1 a§adar1 sunt taberele care due razboiul impotriva puterilor vazduhurilor. De aceea §i Sfanta Biserica Universala astfel este descrisa sub chipul unei iubite1 !neat sa se spuna: f/Frumoasa e§ti1 iubita mea ginga§a §i slavita ca Ierusalimul §i infrico§atoare ca o tabara a§ezata in linie de razboi1116 • A§adar1pentru ca Ierusalim se traduce vederea padi 1nume prin care este desemnata patria cereasca1 se spune ca Biserica este ginga§a §i slavita ca Ierusalimul pentru ca ceea ce ea traie§te §i ceea ce ea dore§te sunt deja comparabile cu vederea padi interioare1 astfel ca ea iube§te sa vada in ea pe Creatorul ei §i dore§te sa contemple frumusetea Lui1 despre care este scris: 11 Spre care ingerii doresc sa priveasca" 17 • Se poate spune ca ea este deja asemenea 1

Ef. 6, 11-12. Cant. 6, 3. I Pt. 1, 12.

173

Omilia VIII

ingerilor prin dorintele iubirii ei. Or cu cat se arata mai iubitoare fata de Dumnezeu1 cu atat devine mai infrico§atoare pent;u duhurile rele. In ce fel este 1nfrico§atoare1 se arata prin comparatia urmatoare: ,,Cao tabara a§ezata in linie de razboi Ce este aceasta ca Stanta Biserica este infrico§atoare pentru vrajma§ii ei ca 0 tabara a§ezata in linie de razboi? Aceasta comparatie nu este lipsita de o semnificatie adanca §i de aceea trebuie privita cu o deosebita atentie. ~tim §i toata lumea §tie ca linia de lupta a taberelor militare atunci se arata de temut pentru du§mani cand ea este concentrata §i compacta astfel !neat sa nu apara intrerupta in nici un loc. Caci daca astfel este dispusa1 !neat sa lase un loc gol prin care du§manul sa poata intra1 atund1 fara indoiala.1 ea nu este de temut pentru du§mani. A§adar §i noi1 cand aranjam linia de lupta duhovniceasca impotriva duhurilor rele, este absolut necesar sa ne gasim intotdeauna uniti §i strangi prin iubire/ §i nidodata separati unii de altii prin ura/ pentru ca orice buna lucrare am vrea sa fie in noi1 daca ne lipsegte dragostea1 prin raul dezbinarii se deschide un loc in linia noastra de lupta/ pe unde vrajma§ul ar putea intra pentru a ne lovi. 1

1118

•

7. Vechiul vrajma§ nu se teme de fecioria noastra1 daca aceasta este fara dragoste1 cad el nu este apasat de pofta trupului 1ncat sa se mole§easca in desfranare. El nu se teme de 1nfranare1 cad et care nu e impins de nevoile trupului1 nu folose§te hrana. Nuse teme daca un om imparte bunurile pamantegti/ daca aceluia ii lipsegte din lucrare iubirea/ cad el nu are nevoie de sustinerea materiala a bogatiei. Dar el se teme foarte tare atund cand gasegte in noi dragostea adevarata/ adica de acea dragoste smerita pe care ne-o aratam unii fata de altii1 §i vede cu ochi foarte rai armonia noastra/ fiindca noi am pastrat-o pe pamant1 iar el a pierdut-o in cer1 18

Cant. 6, 3.

U'4

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

Omilia VIII

175

refuza.nd sa o pastreze. Cu indreptap.re, a§adar, se spune: ,,lnfrico§atoare ca linia de lupta a taberelor de razboi" 19, cad duhurile raului se tern cu atat mai tare de multimea ale§ilor cu cat ii vad stran§i §i unip. contra lor prin armonia dragostei.

doua virtuti, trebuie sa le percepem §i cu privire la toate celelalte virtuti. De aceea §i Pavel ne da acest sfat infrico§ator, zicand: ,,Cautati pacea cu toata lumea §i sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu" 23 •

8. Se arata cat de mare este virtutea armoniei cand ni se demonstreaza ca fara ea, celelalte virtuti nu mai sunt virtuti. A§adar, mare este virtutea infranarii, dar, daca dneva astfel se abp.ne de la hrana meat sa judece pe alp.i in privinta mancarii §i chiar sa condamne aceste alimente pe care Dumnezeu le-a creat pentru a fi folosite de credindo§i atunci cand a venit lucrarea harului20, ce a devenit pentru el virtutea infranarii daca nu mreaja pacatului? De aid, psalmistul, aratand ca , infranarea nu inseamna nimic fara armonie, zice: ,,Laudati-L pe El in timpan §i in cor" 21 • In timpan rasuna 0 piele uscata; insa in cor glasurile canta in armonie. Ce se desemneaza ded prin timpan daca nu infranarea §ice se desemneaza prin cor daca nu armonia dragostei? A§adar, cine poste§te astfel incat sa lipseasca dragostea, lauda in timpan, dar nu lauda in cor. Sunt destui oameni care, cat timp se preocupa sa §tie mai mult decat este necesar, renunta la pacea cu cei apropiati pe care-i condamna ca obtuzi §i pro§ti. De aceea, prin Insu§i Adevarul ni se atrage atentia, cand zice: ,,Aveti sare intru voi §i tr~.iti in pace unii cu alp.i" 22, ca oricine se preocupa sa aiba sarea J::nte,lepciunii, neaparat sa aiba grija sa nu se departeze niciodata Q:e, la pacea armoniei. Ceea ce am spus despre aceste

9. Ca nimic nu poate sa placa lui Dumnezeu fara armonie, Insu§i Adevarul o arata, zicand: ,,Daca iti vei aduce darul tau la altar §i acolo Ip. vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului, §i mergi intfil §i impaca-te cu fratele tau §i apoi, venind, adu darul tau" 24 • Iata ca El nu vrea sa primeasca jertfa de la cei certati §i refuza sa accepte arderea lor de tot. De aid, a§adar, chibzuti cat de mare este raul discordiei din cauza caruia este respins pana §i darul prin care pacatul este dezlegat. Pentru ca cei ale§i sunt uniti intotdeauna prin dragoste §i aceasta dragoste a lor aduce un cantec de slava Creatorului, cu adevarat provoaca chinurile groazei in duhurile rele, vechii lor vrajma§i. De aceea, cu indreptatire se spune acum despre fiintele inaripate: ,,Cand mergeau, era ca zgomotul unei multi.mi, ca zgomotul dintr-o tabara de razboi".

Oll8'5J.U i:ndepartat de Mine" 11 • Profetul astfel a desa.fJ.i~]friltlre fa el, astfel meat sa aiba semnificape 1n cele d/Jj~eflf'loi; Caci ce insearnna aceasta ca i se spune lui, care ztt•111Pl'mant: ,,Scoala-te in picioare §i voi vorbi cu tine"? C~l ea;e.:i vc>rbea cand zacea la pamant, de ce a promis ca nu va 1 vorbi tu el decat stand in picioare? Trebuie sa se §tie ca altele sunt cuvintele pe care trebuie sa le auzim cand cadem cu fata la pamant, §i altele cand stam in picioare. Celui cazut cu fata la pamant i se spune sa se ridice, celui care stain picioare i se porunce§te ca trelmie sa plece pentru a propovadui. Autoritatea propovaduirii nu trebuie sa ne fie oferita, atat timp cat zacem Inca in tulburarea slabiciunii. Dar, cand ne ridicam pentru buna lucrare §i am inceput sane tinem drepti in picioare, se cuvine sa fim trimi§i pentru a propovadui ca sa-i ca§tigam pe alpi. Stand 1n picioare, profetul a avut vedenia duhovniceasca §i a cazut; cazand, a primit indemnul sa se ridice; ridicandu-se, a auzit porunca sa propovaduiasca. Caci cei care stam in picioare din foarte mare mandrie, se cuvine sa cadem la pamant pentru pocainta cand deja incepem sa Simpm Ceva din teama Ve§niciei. $i atunci cand am cazut la pamant cu umilinta, dupa ce am inteles mai subtil neputinta ~noastra, ni se porunce§te, prin mangaierea cuvantului dumnezeiesc, sa ne ridicam pentru lucrari indraznete. Cand staruim i:n temeinicia bunei lucrari, este necesar ca noi, ca propovaduitori, sa ridicam pe altii de acolo de unde ne~am indreptat pe noi in§ine. Celui cazut cu fata la pamant nu i se porunce§te sa pomeasca pentru a propovadui, ca nu cumva, neputincios, sa daram~ 'prin lucrare ceea ce poate sa zideasca prin cuvant. De unde,.se &pune cu dreptate prin psalmist: ,,M-a scos din groapa tical~iei §i din tina noroiului; §i a pus pe piatra picioarele mele~ ~i a i:ndreptat pa§ii mei, §i a pus in gura mea cantare 1

Iez. 2, 3.

Omilia IX

201

noua, imn Dumnezeului nostru" 12 • Mai intai este scos din stri-' caciunea tinei, ca picioarele lui sa se mtareasca, prin credinta, pe piatra. Dar, cum dreapta lucrare trebuie sa urmeze dreapta credinta, pa§ii lui sunt indreptati pentru ca, dupa indreptarea pa§ilor, adica dupa desavar§irea bunei lucrari; sa primeasca pe buzele sale cantarea noua a propovaduirii. Astfel, Pavel, 1n timp ce strabatea mandru drumul Damascului, a cazut cu fata la pamant la glasul Mantuitorului. El, care va fi propovaduitor, nu a inteles totu§i sa propovaduiasca imediat ceea ce vazuse. Lui, care cazuse cu fata la pamant, i se spune: ,,Intra in cetate §i ti se va spune ce trebuie sa faci" 13 • A§adar, cazut cu fata la pamant a putut sa auda numai porunca de a se ridica §i de a asculta ce va fi invatat sa faca. Ridicandu-se, aceasta a invatat ca trebuie sa propovaduiasca cele pe care acum le cuno§tea14 • 5. Dar ne-am putea mtreba de ce Iezechiel §i Pavel cad cu fata la pamant, iar despre eel care urea pe cal, adica despre eel care este inaltat prin slava lumii acesteia, se spune: ,,Casa cada 1n spate calaretul lui" 15? Despre prigonitorii Domnului mai este scris: ,,Eis-au dat inapoi §i au cazut la pamant" 16 • Ce inseamna faptul ca ale§ii cad in fata, iar pacato§ii, 1n spate, daca nu aceea ca eel care cade in spate, fara indoiala, cade acolo unde nu vede, iar eel care cade in fata cade acolo unde vede? A§adar se spune despre nedrepti ca ei cad 1n spate, pentru ca ei cad in privinta celor nevazute intrucat ei intr-acolo se rastoarna unde nu pot sa vada Inca ce-i a§teapta. Dreptii Ps. 39, 3-4. Fapte 9, 6. 14 Acum cunoiltea ca Iisus, pe care-I prigonea este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu eel prezis de prooroci (Fapte 9, 20) (n. ed.). 15 Fe. 49, 17. 16 In 18, 6. 12

202

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

ei in§i§i la pamant in privinta celor care se vad, 1naltati in privinta celor care nu se vad; pentru ei cum cad in fata, fiindca, mu§cati de teama, se smeqim cauza celor pe care le vad.

6. Trebuie sa patrundem mai mult aceste cuvinte: ,,Eu te trimit la fiii lui Israel, la neamurile care §i-au parasit credinta, cares-au mdepartat de Mine" 17 • Dupa cum, 1n doua feluri, omul se indeparteaza de Dumnezeu, tot astfel, in doua feluri, oamenii se leapada de Dumnezeu. Caci fiecare se indeparteaza de Creatorul sau fie in ceea ce prive§te credinta, fie in ceea ce prive§te lucrarea. Cine se indeparteaza de la credinta este un apostat. Tot a§a §i eel care se intoarce la lucrarea stricacioasa pe care o parasise, fara nici o indoiala, este considerat apostat de catre Dumnezeul Atotputernic, de§i el pare ca-§i pastreaza credinta. Una fara alta nu este de nici un folos, caci nici credinta fara lucrare, nici lucrarea fara credinta nu ajuta, decat poate daca binele este lucrat pentru a dobandi credinta, dupa cum Cornelius, pentru buna lucrare, a meritat sa fie ascultat de Dumnezeu inainte ca el sa fie credincios. In acest caz se retine ca el facea buna lucrare pentru a dobandi credinta. Acestuia i se spune de catre inger: ,,Rugaciunile tale §i milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, inaintea lui Dum~ nezeu" 18, §i indata, ca urmare a faptului ca ele s-au suit la Dumnezeu; este sfatuit sa trimita oameni la Simon care, venind, trebuia sa-i propovaduiasca. Este evident ca acesta a cerut ce a meritat sa fie ascultat. Urmeaza: 7. ,J'arintii lor au incalcat invoiala Mea pana 1n ziua de astazi, §i fiii lor au fata neimblanzita §i inima impietrita; la ei te trimit Eu" 19 • Iata o vina a mandriei: ,,Au incalcat invoiala".

Iata alta vina, indarjirea: ,,Pana in ziua de astazi". Iata, intre nelegiuirile fiilor, marea vina a desconsiderarii, pentru ca avand ,,fata neimblanzita", nici nu se ru§ineaza de relele pe care le-au facut §i nicicum, du pa ce au gre§it, nu se intorc la pocainta, caci au ,,inima impietrita". De vreme ce ace§tia la care este trimis profetul sunt atat de stricati §i de incapatanati, cine nu vede ca persoana lui va fi dispretuita de ace§ti oameni pacato§i? Dar iata ca i se confera o autoritate personala, cand se adauga: ,,$i le vei zice: a§a graie§te Domnul Dumnezeu" 20 • Ca §i cum ar spune: ,,Fiindca daca vei vorbi de la tine vei fi dispretuit, trebuie sa vorbe§ti cele din glasul Meu. Ca sa nu te nesocoteasca pe tine, eel trimis, facand cunoscute cuvintele Mele, arata Cine te-a trimis". Urmeaza: 8. ,,Daca, poate, macar ei asculta, ori daca, poate, nu iau in seama, caci este o casa indaratnica" 21 • De vreme ce se §tie ca Dumnezeul Atotputernic §tie totul, este de mare mirare de ce se spune: ,,Daca, poate, asculta, ori daca, poate, nu iau in seama". De aceea trebuie sa §tim ca aceasta indoiala din vorbirea lui Dumnezeu vine nu din ne§tiinta, ci dintr-o anumita semnificatie. Cine nu §tie ca Cel Ce a facut tot §i vede tot §tie tot? Adevarul spune prin El Insu§i, in Evanghelie, despre propovaduitorii lui Antihrist: ,, Vor da semne mari §i minuni ca sa amageasca, de este cu putinta, §i pe cei ale§i" 22 • De ce se spune aceasta sub semnul indoielii, de vreme ce este §tiut dinainte de catre Dumnezeu ce va fi? Una din doua: daca sunt ale§i, atunci nu este cu putinta, iar daca este cu putinta, atunci nu sunt ale§i. $i totu§i se spune: ,,Casa amageasca, de este cu putinta, §i pe cei ale§i" 23 • Aceasta indoiala din vorbirea 20

18 19

Iez. 2, 3. Fapte .10, 4. Iez. 2, 4.

203

OmiliaIX

22 23

Iez. Iez. Mt. Mt.

2, 4. 2, 5. 24, 24. 24, 24.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I un:~n,~7J!'l'ti!l:S,ca.a

aratat ispita din inimile ale~;ilor, caci cei care pentru a starui, prin minunile propovaduitorilor vor fi pu9i la incercare spre a cadea. Prin ceea ce ,,De este cu putinta", se exprima urmatorul lucru: vm fi pu9i la incercare in inima lor. Ei se clatina, dar Se spune deci: ,,De este cu putinta", pentru ca ei §o1;1i, totu9i, sunt numiti ale9i, pentru ca nu cad. A9adar, indoiala din vorbirea Domnului desemneaza §ovaiala sufletului in cei ale9i. Domnul ii nume9te ale9i, pentru ca vede ca ei staruie in credinta §i in buna lucrare. De aceea se §i spune: ,,Daca, poate, macar ei asculta ori daca, poate, nu iau 1n seama". Prin ceea ce se spune: ,,Daca, poate" se arata ca, din marea multime, putini vor asculta. Prin indoiala din cuvintele lui Dumnezeu ce altceva se desemneaza daca nu putinatatea celor care asculta? · 9. Trebuie retinut ca, dupa ce a vorbit despre relele parintilor savar9iti din aceasta lume, Domnul spune profetului pe care-I trimite catre fii: ,,Daca, poate, macar ei asculta, ori daca, poate, nu iau in seama". Ce inseamna cand se spune: ,,Macar ei", daca nu faptul ca parintii lor, care au murit in pacat, nu au vrut sa asculte? Sane gandim, va rog, ce putere este in aceasta scadere a vorbirii dumnezeie9ti, ca sa zica: ,,Daca, poate, macar ei asculta". In mod !impede, acest lucru ni se spune noua, cei care, zdrobiti, urmariµ, mchi9i, am pierdut toate bunurile pe care le-am avut 1n aceasta lume. Vedem ora9e ruinate, intarituri maturate, pamanturi devastate, biserici daramate §i totu9i urmam inca in nedreptati pe parintii no9tri de a caror mandrie, pe care am vazut-o, nu suntem diferiti. Ei padttuiau, de fapt, in mijlocul placerilor, noi insa pacituim in mijlocul loviturilor, ceea ce este mai grav. Iata ca Atotputemicul Dumnezeu, judecand nedreptatile, deja i-a ridicat din aceasta lume pe inainta9ii no9tri §i deja i-a chemat la judecata. Pe noi ne a9teapta inca pentru a ne pocai, ne ajuta

205

Omilia IX

pentru a ne intoarce. In ceea ce-i prive9te pe inainta9i, deja a fa.cut judecata, iar noua ne acorda indelunga Sa rabdare, ca sa nu ne· piarda impreuna cu inainta9ii no9tri, zicand: Daca, poate, macar ei asculta, ori daca, poate, nu iau in seama, caci este 0 casa indaratnica". 11

10. Orice suflet care, chiar §i du pa ce a primit credinta, staruie 1n faptele sale rele sau se intoarce la ele, este numit casa indaratnica, pentru ca, prin obiceiuri stricacioase, a alungat de la ea pe eel care locuia in ea, pe Dumnezeu, pe care-L primise prin credinta. Caci casa este locuita de un stapan. Dar daca este ,,casa", de ce este ea "indaratnica"? $i daca este ,,indaratnica", de ce este numita ,,casa" din moment ce acum nu mai este locuita? Dar ea este casa", pentru ca Dumnezeu a inceput sa loc:yiasca in ea prin credinta, dar 0 "casa indaratnica", pentru ca El a ie9it din ea, alungat de obiceiuri stricacioase, meat ea ramane goala, ea, pe care, mai inainte, 0 umplea locuitorul ceresc. De aceea, dupa cum am aflat prin glasul Adevarului, duhul rau, revenind cu alte §apte duhuri, gase9te casa maturata24, fiindca umple sufletul strain de virtuti. Urmeaza: 11

11. ,,$i ei vor §ti ca va fi fost un profet in mijlocul lor" 25• Se §tie ca, de obicei, oamenilor rai, cei buni le sunt fie de ajutor spre mantuirea lor, fie marturie spre condamnarea lor. A9adar, trebuie sa §tie ca ln mijlocul lor a fost un profet pentru ca, auzindu-i propovaduirea, sa fie ajutati sa se ridice, ori sa fie condamnati fara sa mai poata avea nici o justificare. Urmeaza: 12. ,,Dar tu, fiul omului, sa nu te temi de ei, nici sa nu te sperii de cuvintele lor, fiindca sunt ncincrezatori §i distrugatori fata de tine, §i tu locuie9ti cu ni9te scorpioni" 26 • Se vede 24

Cf Mt. 12, 45.

Iez. 2, 5. Iez. 2, 6.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

clar cat de rai sunt oamenii la care este trimis sa propovaduiasca, eel care este sfatuit sa nu se teama. $i pentru ca cei rai 1ntotdeauna savar§esc nelegiuiri impotriva celor care graiesc cele bune §iii arneninta §i cu alte nelegiuiri, din cauza celor pe care aceia le savar§esc, ii spune: Sa nu te temi de ei", §i din cauza amenintarilor, adauga: Nici sa nu te sperii de cuvintele lor". Or, desigur, pentru ca cei rai arunca relele lor pe seama celor buni §i defaimeaza intotdeauna faptele acestora, profetul care le este trimis prime§te indemnul ca nici sa nu se sperie de cruzimea lor, nici sa nu-i fie frica de cuvintele lor. A1?adar, prin ceea ce se spune: Sa nu te temi", profetului ii este data autoritate pentru propovaduire. $i, pentru ca toti care traim in Dumnezeu suntem instrumentele adevarului, astfel incat adesea mi se vorbe§te prin altul §i adesea altora Ii se vorbe§te prin mine, intre noi, astfel trebuie sa fie autoritatea cuvantului cu privire la cele bune, incat §i eel care conduce sa spuna liber adevarul, §i eel care este supus sa nu refuze sa exprime, cu smerenie, bunele sale remarce. Prin urmare, binele care este spus de inferior superiorului este bine cu adevarat, daca este spus cu smerenie. Caci daca dreptatea gandirii a pierdut smerenia vorbirii, intelesul se altereaza de la radacina la ramura, de la gand la cuvant. Adica, aceasta alterare nu este din ramura, ci din radacina, fiindca, daca inima nu se umfla, vorbirea nu ajunge aroganta. A§adar pentru a vorbi, superiorul trebuie sa aiba o autoritate plina de smerenie, iar inferiorul trebuie sa aiba o smerenie plina de libertate. Dar adesea, la oameni chiar §i buna randuiala a vorbirii se tulbura, dupa cum am spus pe larg mai inainte. Uneori un om vorbe§te cu o trufie fara margini §i crede ca vorbe§te cu autoritate, alteori altul tace dintr-o teama prosteasca §i gande§te ca tace din smerenie. Acela, fiind atent la rangul sau de conducator, nu-§i da seama de aroganta sa; acesta, cugetand la pozitia sa de supus, se teme sa spuna ceea ce gande§te ca este bine §i nu-§i da seama cat de vinovat se face fata de iubire, tacand. 11

207

Omilia IX

13. Astfel, trufia se imbraca in haina autoritatii, iar frica omeneasca, in haina smereniei, incat adesea nici acela nu poate sa se gandeasca ce este dator inaintea lui Dumnezeu, §i nici acesta, ce este dator aproapelui sau. Acela, de vreme cei prive§te pe cei care-i sunt supu§i §i scapa din vedere pe Cel Caruia toti ne supunem, se ridica in ingamfare §i se fale§te cu aceasta, luand-o drept autoritate. Acesta, de vreme ce uneori se teme sa nu piarda favoarea superiorului §i prin aceasta sa suporte un anumit necaz in aceasta viata, ascunde ceea ce gande§te ca este drept §i, tacut in el insu§i, nume§te smerenie aceasta teama de care este constrans. Dar pe eel caruia nu vrea sa-i spuna nimic, tacand, il judeca in gand, §i astfel se face caprin cele in care se socote§te smerit - trufia sa este agravata. Deci intotdeauna trebuie sa se distinga libertatea de trufie §i smerenia de teama, ca nu cumva teama sa ia forma smereniei, iar trufia, pe cea a libertatii. Iezechiel, pentru ca era trimis sa vorbeasca nu numai poporului, ci §i batranilor poporului, ca nu cumva, neprevazator, sa socoteasca teama drept smerenie, este sfatuit ca nu trebuie sa se teama, de vreme ce i se spune: "Sa nu te temi de ei". $i ca sa nu se sperie de denigrarile lor, adauga: Nici sa nu te sperii de cuvintele lor". 11

14. De ce nu trebuie sa se teama de cuvintele denigratorilor? Motivul este adaugat imediat: Fiindca sunt neincrezatori §i primejdio§i fata de tine, §i tu locuie§ti cu ni§te scorpioni". Acei oameni catre care era trimis sa le vorbeasca ar fi fost de temut, daca ar fi fost placuti Dumnezeului Atotputernic prin credinta §i lucrarea lor. Dar, pentru ca sunt neincrezatori §i primejdio§i, defaimatori in cuvintele lor, nu sunt de temut. Caci este o mare prostie sa cautam sa fim pe placul celor despre care §tim ca nu sunt placuti lui Dumnezeu. Insa trebuie sa avem teama §i respect fata de judecatile dreptilor, fiindca ace§tia sunt madularele Dumnezeului Atotputernic §i cei pe care ace§tia ii osandesc pe pamant, Domnul ii respinge din cer. 11

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

Denigrarea noastra de catre cei rai presupune incuviintarea de catre Dumnezeu a vietii noastre, pentru ca deja se vade§te ca noi avem o oarecare dreptate, daca incepem sa displacem acelora care nu sunt placuti lui Dumnezeu. Caci nimeni nu poate, in una §i aceea§i circumstanta, sa fie placut, in acela§i timp, Dumnezeului Atotputernic §i vrajma§ilor Lui. Caci cine place du§manului Lui, se neaga ca prieten al lui Dumnezeu. Cine se supune in mintea sa adevarului se va opune du§manilor adevarului. De aceea, sfintii nu se tern, prin mustrarea fierbinte a unei voci libere, sa-i atate la ura pe cei despre care §tiu ca Dumnezeu nu-i iube§te. Aceasta marturisind cu ardoare un profet, a adus-o inaintea Creatorului tuturor ca dar, zicand: 0are nu pe cei ce Te-au urat pe Tine, Doamne, am urat §i asupra du§manilor Tai ma mahneam? Cu ura desavar§ita i-am urat pe ei, §i mis-au fa.cut du§mani 27 • Ca §i cum ar fi spus: "Gande§te-Tecat Te iubesc eu, care nu ma tern sa a tat du§maniile du§manilor Tai impotriva mea". Prin urmare, spune: ,,Cei ce imi rasplatesc cu rele pentru bune ma defaimau, ca am urmat dreptatea" 28 • Foarte mare este binele pe care dreptul il face, cand se impotrive§te, cu voce libera, celor care fac raul. Dar cei rai rasplatesc cu rau in loc de bine cand ii defaima pe cei drepti care pazesc apararea dreptatii impotriva lor. Cei drepti nu privesc spre judecata omeneasca, ci spre cantarirea dreapta a Ve§nicului Judecator §i de aceea ei dispretuiesc vorbele denigratorilor. Astfel spunea Pavel corintenilor care-1 defaimau: Dar pentru mine este prea putin ca fiu judecat de voi sau de vreo judecata omeneasca" 29 • Negasind nimic in inima sa care §i-ar fi putut repro§a, adattga: 11 Ci nici eu nu ma judec pe mine insumi" 30 • Vazand ca 11

judecata sa nu este de ajuns pentru a-i garanta desavar§irea sfinteniei, a spus: Dar nu intru aceasta sunt indreptat" 31 • Motivul pentru care nu se incredinteaza pe sine insu§i nici propriei judecati, este acesta: Cel Care ma judeca pe mine este Dumnezeu" 32 • Ca §i cum ar fi spus: ,,Consider ca nu trebuie sa ma incred in mine cu privire la judecata mea, fiindca ma judeca Acela a Carui judecata eu nu o inteleg". Astfel, fericitul Iov, in mijlocul durerilor provocate de ranile lui, a rabdat sagegle cuvintelor venite prin limbile defaimatoare ale prietenilor lui, apoi imediat prin cugetare §i-a revenit apeland la propria COn§tiinta §i cand sufletul i S-a intarit, a privit: lata ca martorul meu este in cer §i eel ce da pentru mine buna marturie este sus in locurile inalte" 33 • $i adauga: ,,Prietenii mei i§i bat joc de mine, dar ochiul meu varsa lacrimi inaintea lui Dumnezeu" 34 • 11

15. In tot ceea ce se spune despre noi, trebuie sa ne intoarcem intotdeauna in tacere in noi in§ine, sa cautam martorul §i judecatorul dinauntrul nostru. La ce folose§te dadi toti lauda cand con§tiinta condamna? Sau ce paguba ne-ar putea aduce faptul ca toti ne denigreaza §i ne apara doar congtiinta? Fericitul Iov, rezistand cu sufletul neclintit in mijlocul vorbelor defaimatorilor, fiindca s-a vazut atacat prin afirmatii mincinoase pe pamant, a cautat un martor in cer. De aceea, Isaia zice: Poporul meu, cei care te fac fericit te ratacesc §i te abat de la calea pe care tu mergi" 35 • Ca poporul sa nu fie atent la cuvintele de lauda §i sa nu piara in pacate mai grave, textul precizeaza catre Cine trebuie in mod constant sa priveasca de a Carui judecata trebuie sa se teama: Domnul sta 11

28 29 30

Ps.138, 21-22. Ps. 37, 21. I Cor. 4, 3. 1 CQr. 4, 3.

209

Omilia IX

33 34

I Cor. 4, 4. I Cor. 4, 4. Iov 16, 20. Iov 16, 21. Is. 3, 12.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

lajudecata, sta sa judece popoarele" 36 • Ca §i cum ar fi spus: "De ce sa urmezi judecatile omene§ti cand §tii ca peste tine sta Judecatorul ceresc?". 16. Iata de ce Adevarul spune ca loan Botezatorul nu

este o trestie clatinata de vant: Ce-ati ie§it sa vedeti in pustie? Au trestie clatinata de vant" 37 ? Faptul ca a spus-o, negand, nu afirmand, este atestat de cuvintele urmatoare: Dar ce ati ie§it sa vedeti in pustie? Un om imbracat in haine moi? Iata, cei ce poarta haine moi sunt in casele regilor" 38 • O trestie clatinata de vant, cand se !llalta, cand se apleaca. Orice suflet slab, care fie se lasa cople§it de defaimari, fie se inalta prin laude, este 0 trestie clatinata de vant. loan nu era a§a, pentru ca i§i pastra inflexibil varful ascutit al mintii in mijlocul laudelor §i al denigrarilor. 11

17. Dar acest fapt necesita o cercetare mai amanuntita.

Cand noi urmam calea dreptei lucrari, oare intotdeauna trebuie sa dispretuim cuvintele denigratorilor sau, eel putin uneori, trebuie sa-i oprim? Despre acest lucru trebuie sa se §tie ca, dupa cum nu trebuie sa atatam, prin ravna noastra, limbile calomniatorilor, ca nu cumva ei in§i§i sa piara, tot a§a trebuie sa rabdam cu egala dragoste pe cei atatati prin rautatea lor, ca sa sporeasca meritul nostru. Uneori insa chiar trebuie sa-i oprim ca nu cumva, in timp ce raspandesc despre noi rautati, sa strice sufletele oamenilor buni care gasisera ca§tig in a ne asculta. Iata de ce loan condamna limbajul defaimatorului sau, zicand: Diotref, care tine sa fie eel dintai intre ei, nu rie prime§te; pentru aceea, cand voi veni, ii voi pomeni de faptele pe care le face, defaimandu-ne cu vorbe urate" 39 • 11

Jo :i 7 )8 39

Jg, 3, Mt. 11, 7. Mt. ll, 8. Ill In 9-lO.

211

Omilia IX

Pavel, la randul sau, vorbe§te despre corintenii care-I defaimau zicand: Scrisorile lui, zic ei, sunt grele §i tari, dar infati§area trupului este slaba §i cuvantul lui este dispretuit; eel ce vorbe§te astfel sa-§i dea seama ca a§a cum suntem cu cuvantul prin scrisori, cand nu suntem de fata, tot a§a suntem §i cu fapta, cand suntem de fata" 40 • 11

18. Cei a caror viata este data ca exemplu trebuie, daca pot,

sa opreasca vorbele defaimatorilor, ca nu cumva cei care au putut asculta propovaduirea lor sa nu o mai asculte §i, ramanand in obiceiurile lor rele, sa dispretuiasca faptul de a trai binele. Dar in acest lucru, este necesar sa se cerceteze pe sine cu mare atentie, §i sa-§i examineze inima: nu cumva poate el cauta slava pentru propria lauda, imaginandu-§i ca ar cauta folosul sufletelor? Caci adesea sufletul se hrane§te din lauda numelui sau §i, sub acoperamantul ca§tigurilor duhovnice§ti, se bucura sa §tie ca despre el se spun lucruri bune. Adesea se infurie, pentru a-§i apara slava proprie, impotriva defaimatorilor §i se minte pe sine ca a facut acest lucru din zel fata de cei a caror inima este abatuta de vorbirea defaimatorului de la calea cea buna. A§adar, ace§tia trebuie sa aiba mare grija ca vorbele defaimatorilor sa nu fie mai puternice decat faima lor §i, scrutandu-§i adanc con§tiinta, sa nu gaseasca nimic in ea care sa fie iubirea propriei lor slave. 19. Iata de ce dreptii §i desavar§itii, uneori, propovaduiesc virtutile lor §i vorbesc despre binele pe care 1-au primit de la Dumnezeu, nu ca prin aceasta sa se preamareasca inaintea oamenilor, ci ca, prin exemplul lor, sa-i atraga la viata pe cei carora li se adreseaza. Astfel, Apostolul Pavel poveste§te corintenilor ca a fost batut de atatea ori, ca a fost lovit cu pietre de atatea ori, ca a indurat atatea nenorociri, ca a rabdat atata 40

II Car. 10, 10-11.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

pentru adevar41 §i ca a fost rapit pana la al treilea cer, ca a fost dus in rai - pentru ca sa le abata atentia de la fal§ii propovaduitori, ca facandu-se cunoscut a§a cum este, cei pe care-i l?tia ca sunt cinstiti pe nedrept de catre ei sa-§i piarda valoarea in ochii lor42 • Cand desavar§itii fac acest lucru, adica atunci cand vorbesc despre propriile virtuti, ei II imita pe Atotputernicul Dumnezeu Care spune laudele Sale oamenilor ca sa fie cunoscut de oameni. Dar de vreme ce Dumnezeu invata prin Scriptura Sa, zicand: ,,Sa te laude altul §i nu gura ta" 43, cum de face El Insu§i ceea· ce interzice? Dar daca Atotputernicul Dumnezeu $i-ar ascunde puterea, nimeni nu L-ar cunoa§te, nimeni nu L-ar iubi; daca nimeni nu L-ar iubi, nimeni n-ar reveni la viata. De aceea §i prin psalmist este spus de El: ,,Marepa lucrarilor Sale a vestit poporului Sau, ca sa le dea lor IDO§tenirea neamurilor" 44 • El veste§te deci cele marete savar§ite de El, nu pentru a-I servi spre lauda, ci ca aceia care Il vor fi cunoscut datorita laudei Sale sa dobandeasca mo§tenirea vel?nica. Tot a§a §i dreptii, §i desavar§itii nu numai cand resping cuvintele calomnioase spuse impotriva lor, ci chiar cand le vorbesc celor slabi despre virtutile pe care le au, nu sunt de condamnat, cad prin viata pe care o due cheama la viata · sufletele celorlalti. 20. Totu~;i trebuie sa se §tie despre ace§tia ca niciodata nu dezvaluie binele lor daca, dupa cum am spus, nu ii.constr~nge fie nevoia aproapelui, fie o stramtorare foarte mare. Dul?~ ce Apostolul Pavel a enumerat corintenilor virtuple sale, a. ~c:t~ugc;i.t: ,,M-am facut ca unul fara de minte, voi m-ati silit''45 • 41 42

43 44 45

(:.f IICor. 11, 25-30. Cf. HCor. 12, 1-10. Pilde 27, 2. Ps. 110, 6.7. II Cor. 12, 11.

Omilia IX

211

Se intampla uneori ca cei desavar§itii, siliti de o stramtorare; sa vorbeasca despre faptele lor bune, dar nu dintr-o necesitate a altora, ci dintr-o necesitate a lor, dupa cum fericitul Iov enumera faptele sale, zicand: ,,Am fost ochi celui orb §i picior celui §chiop, eram tatfil celor neputincio§i §i cercetam cu foarte mare sarguinta pricinile care imi erau necunoscute" 46, §i aminte§te de multe altele pe care adesea le-a facut. Suportand durerea ranilor §i expus mustrarilor prietenilor care-i repro§au ca s-ar fi comportat ca un necredincios, §i ca ar fi fost un om aspru fata de aproapele sau §i un asupritor al celor saraci, acest om sfant, prins intre loviturile lui Dumnezeu §i oca. . rile oamenilor, a vazut ca mintea ii era grav zdruncinata §i ca este impins in groapa deznadejdii. El putea sa cada imediat, daca nu §i-ar fi amintit binele facut, ca sufletul lui sa-§i recapete speranta §i sa nu piara in deznadejde, coplel?it de ocari §i lovituri. A§adar, daca el i§i enumera faptele sale bune, nu o face din dorinta ca sa fie cunoscute §i altora, ca §i cum din lauda de sine, ci ca sa-§i indrepte sufletul spre nadejde. Prin urmare, dupa cum dreptii vorbesc fara mandrie despre binele pe care-I fac uneori, tot astfel, fara sa ravneasca propria slavire, resping cuvintele defaimatorilor la adresa lor, fiindca ele dauneaza. Cand limbile defaimatorilor nu pot fi indreptate, trebuie rabdate intotdeauna cu dragoste. Vorbirea defaimatorului nu trebuie sa provoace teama, ca dreptii sa nu piarda calea dreptei lucrari in timp ce se tern de denigrarile celor rru. De aceea i se spune Profetului Iezechiel: ,,Nici sa nu te sperii de cuvintele lor, fiindca sunt nemcrezatori l?i distrugatori fata de tine". 21. Ace§ti neincrezatori ar fi fost mai putin rai daca n-ar fi fost §i distrugatori. Intrucat nu cred nici in rasplata Imparatiei cere§ti, nici in chinurile gheenei, dand curs rautapi lor, ei ii intorc §i pe altii de la credinta §i lucrare astfel !neat nici 46

Iov 29, 15-16.

214

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

altul sa nu ajunga in Irnparatia pe care n-au vrut s-o caute. Caci ei, atunci cand cunosc pe cineva rnai §Ovaielnic in a incepe sa lucreze binele §i sa evite raul, fie luand in ras ceea ce este prom.is in cer, fie dispretuind arnenintarile Durnnezeului Atotputernic cu chinurile iadului, fie Iaudand bunurile vrernelnice §i prornitand cu o abila putere de convingere placerile acestei lurni, abat rnintile celor sirnpli §i schirnba caile lor. Ei se bucura daca au putut sa intoarca de la viata §i sa atraga la rnoarte, se veselesc de nelegiurile lor §i sunt plini de rnulturnire vazandu-le §i pe cele ale altora. Fara indoiala, pacatul lor nu le este de ajuns, pentru ca fac in a§a fel ca sa nu rnoara singuri. Iar daca ei se mtarnpla sa intalneasca pe cineva drept, cu atatea virtuti, meat sa nu mdrazneasca sa-1 vorbeasca de rau, pentru ca nu-I pot distruge, pe data devin scorpioni. Scorpionul inainteaza pe pipaite, dar vatarna cu coada; nu rnu§ca din fata, ci face rau pe la spate. Prin urrnare, scorpioni sunt toti cei blanzi §i rautacio§i care nu se opun chiar pe fata oarnenilor buni, dar de mdata ce se despart de ei, ii vorbesc de rau, atata irnpotriva lor pe cei la care au trecere, indreapta irnpotriva lor toate relele cu putinta, nu inceteaza sa irnplernenteze pe ascuns otrava rnortii. A§adar, scorpioni sunt cei care par blanzi §i nepericulo§i, pe fata, dar in spate poarta ceva de uncle varsa venin. Cei care lovesc pe ascuns, atrag rnoartea ca §i cum pe furi§. De aceea §i prin psalmist se spune: ,,lnconjuratu-rn-au ca albinele, dar s-au stins ca focul 1n spini" 47 • Albinele au 1n gura rniere, iar in coada, acul care rane§te. Toti, care lingu§esc prin cuvinte, dar ataca din rautate pe furi§, sunt albine, pentru ca vorbind, ofera dulceata rnierii, dar atacand pe ascuns, ranesc. Fa.cand acestea, ei se aprind ca focul in spini, caci, prin flacariledefaimatorilor, viata dreptilor nu este distrusa, dar sunt aq;i complet toti spinii pacatelor, daca au putut intra vreunii in ei. De aceea se spune: ,,Sunt neincrezatori §i distrugatori 47

Ps. 117, 12.

Omilia IX

fa ta de tine, §i tu locuie§ti cu ni§te scorpioni". Adica, neincrezatori fata de Durnnezeu, distrugatori fata de aproapele slab §i scorpioni chiar §i fata de cei puternici §i tari. Chiar daca pe ace§tia nu indraznesc, pe fata, sa-i vorbeasca de rau, totu§i, 1n ascuns, ii ranesc, defairnandu-i. Sunt in acela§i tirnp neincrezatori, distrugatori §i scorpioni pentru ca nici nu cred cele pe care le aud ca fiind de la Durnnezeu, pe cei asupra carora au putere ii intorc de la bunele obiceiuri §i, prin uneltiri facute pe furi§ ataca pe cei pe care nu pot sa-i incovoaie. 22. in aceste Iucruri trebuie sa remarcam ca, spunandu-se profetului: ,,Sunt neincrezatori §i distmgatori fata de tine, §i tu locuie§ti cu ni§te scorpioni", ni se ofera un rernediu de rnangaiere irnpotriva dezgustului de a trai care ne-ar putea veni din aceea ca nu vrern sa traim cu cei rai. A§adar, ne intrebarn, de ce nu toti care traiesc irnpreuna cu noi sunt oarneni buni? Nedorind sa suportarn relele celor ce sunt aproapele nostru, hotararn ca toti trebuie sa fie deja sfinti, de vreme ce nu vrern sa existe nirnic pe care sa-1 suportam din partea lor. Dar tocrnai in acest fapt ca refuzarn sa suportarn rautatile altora se arata rnai clar decat lurnina zilei cat de rnari scaderi avern noi in§ine in ce ne prive§te facerea de bine. Nirneni nu este bun in mod desavar§it, decat daca este bun §i cu cei rai. Iata de ce fericitul lov a afirrnat despre el insu§i, zicand: ,,Arn ajuns frate cu balaurii i;;i tovarai;; cu strutii" 48 • $i Apostolul Pavel spune ucenicilor: Jn mijlocul unui neam strarnb §i ratacit, intre care straludti ca ni§te luminatori in lurne" 49 • $i Petru, pastorul turmei lui Durnnezeu, zice: ,,Pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea desfranata a celor nelegiuiti, 1-a izbavit. Pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prince vedea §i auzea, zi cu zi, din faptele lor fara-de-lege, 48 49

Iov 30, 29. Filip. 2, 15.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

chinuia sufletul sau eel drept50 • Adesea, cand condamnam m.odul de viata al aproapelui, incercam sa schimbam locul, sa alegem singuratatea unei vieti retrase, evident fara sa ne dam seama ca locul nu ajuta la nimic daca duhul lipse§te. Acela§i Lot, despre care vorbim acum, s-a aratat sfant in Sodoma, dar a pacatuit pe munte51 • Ca locurile nu pun la adapost mintea, msu§i primul parinte al neamului omenesc o dovede§te, eel care §i din rai a cazut 52 • Dar este prea putin sa vorbim numai de toate locurile de pe pamant. Caci daca locul ar fi putut sa mantuiasca, Satan n-ar fi cazut din cer. De aceea §i psalmistul, vazand ca peste tot in aceasta lume sunt ispite, a cautat loc in care sa fuga, dar afara de Dumnezeu nu a putut sa gaseasca un loc sigur. De aceea, a cerut Domnului ca El lnSU§i sa i Se faca loc, zicand: //Fii mie Dumnezeu aparator §i un loc sigur, ca sa ma mantuie§ti" 53 • A§adar, pretutindeni exista un aproape care trebuie rabdat pentru ca nu putem sa devenim Abel, fara sa fim pu§i la incercare prin rautatea lui Cain. 23. Exista un singur motiv pentru care compania oamenilor rai trebuie evitata: ca nu cumva, ei neputand fi indreptati, sa atraga spre imitare §i, in timp ce ei in§i§i nu se schimba de la rautatea lor, sa ii strice pe cei care i-au insotit. De aceea Pavel zice: "Tovara§iile rele strica obiceiurile bune" 54 • Deasemenea, se spune prin Solomon: "Nu te intovara§i cu omul m.anios §i cu eel infierbantat de furie nu te insoti, ca sa nu te deprinzi pe calea lui §i sa-ti intinzi 0 cursa pentru viata ta" 55 • Prin urmare, dupa cum cei desavar§iti nu trebuie sa fuga de aproapele care este stricat, pentru ca adesea 11 atrag pe calea 511 51

54 55

II Pt. 2, 7-8. Fe. 19, 1-10.30-36.

Cf. Fe. 3, 6-7. Ps. 30, 3. I Cor. 15, 33. Pilde 22, 24-25.

Omilia IX

217

cea buna, iar ei niciodata nu sunt atra§i spre o viata stricata, tot a§a cei slabi trebuie sa evite compania celor stricati ca nu cumva sa fie incantati sa imite relele pe care le vad adesea §i pe care nu pot sa le indrepte. Zi de zi retinem in minte, prin auz, cuvintele aproapelui, la fel cum, inspirand §i expirand, tragem aer in trupul nostru. $i dupa cum aerul nesanatos, respirat intruna, otrave§te trupul, tot astfel vorbirea stricacioasa, auzita intruna, otrave§te inima celor slabi, !neat acesta se altereaza prin placerea de a savar§i fapte rele §i prin continua vorbire plina de nelegiuiri. Urmeaza: 24. "Sa nu te temi de cuvintele lor §i de fata lor sa nu te sperii, caci sunt o casa indaratnica" 56 • Din acest motiv trebuie sa ne temem sa nu ofensam pe cei buni, ca nu cumva sa provocam la manie, din pricina lor, pe Acela Care locuie§te intotdeauna in inimile lor. Caci, daca ii ofensam pe cei rai, dupa cum am spus mai inainte, nu trebuie sa ne temem vazand ca faptele noastre displac celor carora nici dreptatea Creatorului nu le place. De ce ar trebui sane temem, daca noua ne sunt neplacuti cei care nu sunt vrednici sa fie iubiti de Dumnezeu? De aceea, cu indreptatire, se spune acum: "Sa nu te temi de cuvintele lor §i de fata lor sa nu te sperii, caci sunt 0 casa indaratnica". Ca §i cum ar spune: "Ei ar trebui sa se teama, ca nu cumva sa Ma manie mult prea tare cu faptele lor". Cu privire la aceasta, textul adauga imediat: 25. "Sa le spui cuvintele Mele, poate asculta §i se potolesc, caci sunt oameni provocatori" 57 • Omul care pacatuie§te ce altceva face decat sa starneasca impotriva lui mania Creatorului sau? Noi §tim ca de cate ori pacatuim cu fapta, cu vorba, cu gandul, de atatea ori Il provocam pe Dumnezeu impotriva noastra. $i totu§i Dumnezeu ne sustine §i ne a§teapta 56 57

Iez. 2, 6. Iez. 2, 7.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

cu 1ngaduinta, acordandu-ne prin El Insu§i privilegiul indelungii-rabdari, iar prin propovaduitorii Sai cuvant de indemn. Fiecare om care propovaduie§te cele drepte, daca este ascultat, potole§te mania Creatorului impotriva poporului calcator de lege. Drept urmare, trebuie ca acela sa nu savar§easca el inSU§i raul care, de obicei, atata mania Creatorului asupra poporului. De aceea se §i adauga: 26. ,, Tu insa, fiul omului, asculta cele ce vorbesc cu tine §i nu fi indaratnic a§a cun;i. este indaratnica aceasta casa" 58 • Adica, relele, pe care le vezi ca se fac, tu sa nu le faci, ca sa nu savar§e§ti tu msuti ceea ce e§ti trimis sa impiedici. Fiecare propovaduitor trebuie mtotdeauna sa ia aminte la sine cu foarte mare atentie ca nu cumva el insu§i, care a fost trimis sa ridice pe cei cazuti, sa cada in lucrarea pacatului dimpreuna cu cei cazuti §i sa fie lovit de aceasta sentinta a lui Pavel: Jn ceea ce judeci pe altul, pe tine insuti te osande§ti" 59 • De aceea Valaam, umplut de duhul Sfant pentru a vorbi, dar totu§i prizonier prin duhul sau in viata trupeasca, spune despre sine: A§a a grait eel care asculta cuvintele lui Dumnezeu, care cunoa§te invatatura Celui Preainalt §i vede viziunile Atotputemicului, care, cazand, are ochii deschi§i" 60 • Cazand, a avut ochii deschi§i pentru ca a vazut binele pe care trebuia sa-1 spuna, dar a dispretuit sa traiasca binele. Evident, a cazut in lucrarea raului, dar a avut ochii deschi§i in acea sfanta propovaduire. 11

27. Totu§i se poate intelege §i in alt mod de ce fericitului Iezechiel, care este trimis pentru a propovadui, i se interzice Sa fie indaratnic. Daca profetul, cand era trimis pentru a spune acele cuvinte, nu s-ar fi supus, L-ar fi maniat pe Domnul Atotputernic prin tacerea sa, dupa cum II maniase poporul 58

Iez. 2, 8.

Rom. 2, 1. Num. 24, 16.

611

Omilia IX

219

prin lucrarea pacatului. Caci dupa cum cei rai manie pe Dumnezeu fiindca vorbesc sau fac rau, tot astfel cei buni II manie uneori, pentru ca tree sub tacere binele. Pentru aceia, a lucra raul inseamna pacat; pentru ace§tia, a trece sub tacere binele mseamna pacat. in aceasta, impreuna cu cei rai chiar §i cei buni II manie pe Dumnezeu, pentru ca, atata timp cat nu mustra pacatele acelora, prin tacerea lor, le da libertatea sa continue. Urmeaza: 28. 11 Deschide-ti gura §i mananca ceea ce iti dau" 61 • Ne deschidem gura cand vorbim cele cu dreptate gi mancam ceea ce primim de la Dumnezeu, pentru ca de indata ce incepem sa propovaduim, hrana vietii ne este daruita §i sporita in gand urile noastre. De aceea, un alt profet zice: 11 Mi-am deschis gura §i am atras duhul" 62 • N-ar fi atras duhul daca n-ar fi deschis gura, cad, daca nu s-ar fi ostenit pentru a propovadui aproapelui, harul invataturii duhovnice§ti n-ar fi sporit in el. Urmeaza: 29. 11$i am vazut, §i iata ca 0 mana intinsa spre mine, in care era o carte stransa sul. $i a desfli§urat-o inaintea mea, §i era scrisa inauntru §i in afara" 63 • Dupa cum categoria propovaduitorilor este desemnata prin profet, tot a§a paginile Sfintei Scripturi sunt desemnate prin sulul de carte pe care 1-a primit. Cartea stransa sul este limbajul obscur al Sfintei Scripturi. Ea este mfagurata sul prin profunzimea invataturilor, ca sa nu fie U§Or de patruns de intelegerea tuturor. Dar inaintea profetului cartea Se desfa§Oara, pentru ca obscuritatea textului sfant se dezleaga inaintea ochilor propovaduitorilor. Astfel, mana Domnului a mtins sul de carte, atunci cand Domnul spunea Apostolilor: 11 Asemenea este Imparatia cerurilor 61

Iez. 2, 8. Ps. 118, 131. Iez. 2, 9.

220

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

omului care a semanat samanta buna in tarina sa. Dar pe cand oamenii dormeau, a venit vrajma;;ul, a semanat neghina printre grau ;;i s-a dus. Iar daca a crescut paiul ;;i a fa.cut rod, atunci s-a aratat ;;i neghina" 64, ;;i celelalte, de care Iubirea Voastra i;;i aminte;;te, le tree sub tacere. Cartea pe care o aratase stransa sul se desfa;;oara atunci cand Domnul a explicat ceea ce vorbea in pilde, zicand: "Cel ce seamana samanta cea buna este Fiul Omului. Tarina este lumea. Samanta c~a buna sunt fiii imparatiei, iar neghina sunt fiii celui rau.° Du;;manul care a semanat-o este diavolul; seceri;;ul este sfar;;itul lumii, iar seceratorii sunt ingerii. $i, dupa cum se alege neghina ;;i se arde in foe, a;;a va fi la sfar;;itul veacului" 65 • Deci, sulul de carte se desfa;;oara atunci cand ceea ce fusese prezentat in mod intunecat este desfa;;urat in toata Iargimea semnificatiei sale. Aceasta carte stransa sul a fost desfa;;urata de Adevar cand a lucrat in ucenici ceea ce este scris: "Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile" 66 • 30. Despre acest sul de carte se mai spune: "Era scris ina-

untru ;;i in afara". Sulul de carte al textului sfanta fost scris inauntru prin alegorie, iar in afara, prin istorisire. inauntru, prin intelegerea duhovniceasca, in afara, prin sensul simplu al literei, potrivit cu intelegerea celor Inca slabi. inauntru, fiindca fagaduie§te cele nevazute, in afara, fiindca pune in randuiala cele vizibile prin dreptatea poruncilor sale. inauntru, fiindca promite cele cere§ti, in afara, fiindca ne invata in privinta celor pamante§ti, de dispretuit, in ce mod sa ne folosim de cele necesare respectiv cum sa fugim de cele care vin din placeri. Pe de-o parte vorbe§te despre tainele cere§ti, pe de ceal;;tlta parte stabile§te reguli pentru faptele exterioare. M 65 66

Mt. 13, 24-26. Mt. 13, 37-40. Le. 24, 25.

Omilia IX

221

Cele ce invata in afara sunt dare, dar cele pe care le spune despre cele Iauntrice nu pot fi intelese deplin. De aceea este scris: ,,Cel ce intinde cerul ca o piele 67, Cel ce acopera in ape cele mai de deasupra ale lui" 68 • Ce se desemneaza prin numele cerului daca nu Sfanta Scriptura? Din ea ne straluce~te ~i soarele intelepciunii, ;;i luna cuno;;tintei, ;;i stelele exemplelor §i virtutilor Parinplor din vechime. intelegem ca se intinde ca o piele pentru ca, intocmita prin intermediul scriitorilor sfinti in limbaj trupesc, ea se desfa;;oara inaintea ochilor no§tri, desfacandu-se prin talcuirea invatatilor. $ice sunt desemnate prin numele apelor daca nu corurile preasfintilor ingeri? Despre ace;;tia este scris: ,,$i apele, care sunt mai presus de ceruri, sa laude numele Domnului" 69 • Domnul acopera in ape cele mai presus de cer, pentru ca cele mai inalte ale textului sfant, adica ceea ce spune despre firea dumnezeiasca sau despre bucuriile ve§nice, noua acum ne scapa, dar sunt cunoscute 'in taina doar de ingeri. A§adar, cerul se §i intinde inaintea noastra, ;;i totu§i cele mai presus de el sunt acoperite in ape, pentru ca anumite pasaje ale textelor sfinte ne sunt deja dare prin descoperirea Duhului, in timp ce altele, care pot fi evidente doar pentru ingeri, pentru noi sunt pastrate Inca acoperite. Totu§i, din aceste pasaje intunecate, noi deja percepem ceva prin intelegerea duhovniceasca, deja am primit arvuna Sfantului Duh, pentru ca fara sale fi cunoscut deplin, le iubim totu§i din adancul inimii §i, in multiplele intelesuri duhovnice§ti, pe care deja le-am cunoscut, pa§tem hrana Adevarului. 31. Prin urmare se spune: ,,Care era scris inauntru ;;i in

afara", pentru ca in textul sfant, prin cuvintele cele mai obscure 67 In vechime cartile erau scrise pe piele de oaie, capra sau vitel, prelucrate special pentru a se putea scrie pe ele ~i infa~urate sub forma de suluri de pergament (n. ed.). 68 Ps. 103, 2-3. 69 Ps. 148, 4-5.

222

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

~i cele mai inalte sunt indestulati cei putemici, iar noi, cei mid,

ne hranim cu invataturi mai accesibile. De aceea, este scris: "Muntii cei inalti adapost cerbilor, stanca scapare aridlor" 70 • Piscurile intelegerii sa fie ale celor care §tiu deja sa faca salturile contemplatiei. Dar stanca sa fie scapare aridlor, pentru ca noi, cei mid, acoperiti de spinii pacatelor noastre, de§i nu putem sa intelegem cele inalte, suntem mantuiti in adapostul standi noastre, adica in credinta in Hristos. De aceea se spune unora: ,,Am judecat sa nu §tiu intre voi altceva, decat pe Iisus Hristos, §i pe Acesta rastignit" 71 • Ca §i cum ar fi spus: ,,Am gandit ca voi nu puteti sa pricepeti tainele dumnezeirii Sale, de aceea v-am vorbit numai despre slabidunea firii Sale omene§ti". Urmeaza: 32. ,,$i erau scrise acolo plansete, un dntec, §i vaiuri" 72 • Fara indoiala, cantecul este zis cand la bine, cand la rau, cad putem sa-1 numim §i cantec de bucurie §i cantec de doliu. Dar, urmand obiceiul Sfintei Scripturi care aproape intotdeauna asociaza cantecul cu momentele feridte, in contextul de fata noi luam cantecul a fi spus in sensul lui bun. Caci atund ca_;d Dumnezeul Atotputernic a scapat poporul Sau de la Marea Ro§ie, este scris: ,,Atund Moise §i fiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta" 73 • $i cand David i-a invins pe du§mani, este scris: ,,David a cantat Domnului cantarea aceasta" 74 • Chiar ~;i Solomon zice: ,,Otet peste silitra75, cantarea care se canta unei inimi intristate" 76 • Daca se pune otet peste silitra, nitratul 70 71

72 73

Ps. 103, 18. l Cor. 2, 2. lez. 2, 10.

le§. 15, l. Sam. 22, 1.

Silitra este denumurea populara a nitratului de potasiu, substanta explosiva din praful de pu9ca (n. ed.). , 76

Pilde 25, 20.

Omilia IX

223

indata se infierbanta §i forfote§te. Tot a§a ~i mintea stricata, cand este mustrata prin dojana sau cand este lndemnata prin dulceata propovaduirii spre bine, ea devine mai rea din cauza mustrarii, §i de aid se aprinde in bombaneli nedrepte. Prin Elihu se spune despre omul nemultumitor ~i .fara de nadejde: ,,$i el nu a intrebat: «Unde este Dumnezeu, Cel care m-a facut, Care daruie§te noptii cantari de veselie?»'171 • Cantarea din vremea noptii este bucuria in vreme de necaz. Noi ascultam cantarea din vremea noptii cand suntem mangaiati 'in suferintele prezente de bucuriile care vor veni. Apostolul Pavel ne arata ce este cantarea din timpul noptii, cand zicea: ,,Bucurati-va in nadejde, in suferinta fiti rabdatori 078 • David a aratat I! Tu e§ti ca §i el cunoa§te cantarea din vremea noptii, cand scaparea mea din necazul ce m-a cuprins; Tu, bllcuria mea, izbave~te-ma de cei ce ma inconjoara" 79 • Cel ce spune ca este cuprins de necazuri, §i totu§i nume§te pe Dumnezeu 11 bucurie care se revarsa", canta, fara nid 0 indoiala, cantare ln noapte. De vreme ce Sfanta Scriptura a asociat aproape intotdeauna dntecul cu 0 stare de bine, trebuie sa-1 intelegem aici cu acest sens. 33. Vaiurile, in Sfanta Scriptura, sunt de obicei 1ntelese mai degraba cu privire la plansul ve§nic decat refedtor la eel prezent. De aceea este scris: ,, Vai de eel rau, ca rautatea este a lui si va fi judecat dupa faptele lui" 80 • $i fericitul Iov zice: ,,Daca sunt vinovat este vai de mine, daca sunt drept, nu cutez sa ridic capul, ca unul ce sunt satul de nefericire §i de nenorocire" 81 • Nefericirea dreptilor este temporara. A§adar, Iov a deosebit vaiul de nefericirea temporara, el care a spus 77 78 79

so 81

Iov 35, 10. Rom. 12, 12. Ps. 31, 7. Is.3,11. Iov 10, 15.

224

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

ca dreptul are parte de nefericire, iar vinovatul de vaiuri. Adevarul spune El InSU§i: "Vai lumii din pricina smintelilor" 82 • $i: "Vai voua celor ce astazi radeti, ca veti plange" 83 • $i: ,,Vai celor care vor avea in pantece §i celor care vor alapta in acele zile" 84 • Deci trebuie sa ne gandim in ce mod zice ca sunt scrise in sulul sfant acestea trei: plansete, cantec §i vaiuri. 34. Plansete, de buna seama, pentru ca acolo este inscrisa cainta pacato§ilor. Cantec, pentru ca prin else anunta dinainte bucuriile dreptilor. Vaiuri, pentru ca in ea este descrisa condamnarea celor vinovati. A§adar, ca sa-ti pedepse§ti pacatele, cite§te plansetele scrise pe acest sul de carte: ,,Sfa§iati inimile, §i nu hainele voastre" 85 • $i iara§i: ,,Patrundeti-va de durere, §i va jeliti; rasul intoarca-se in plans §i bucuria voastra in intristare" 86 • Ca sa te vesele§ti de fagaduinta bucuriei care va veni, cunoa§te cantarile laudelor ve§nice, scrise pe acest sul: "Fericiti sunt cei ce locuiesc in casa Ta, Doamne, in vecii vecilor Te vor lauda" 87 • $i cum este spus printr-un intelept despre Ierusalimul eel ceresc: ,, Toate pietele lui vor fi pardosite cu o piatra pretioasa §i curata §i pe toate ulitele lui se va canta «Aliluia» 88 • Acest cantec al lor venisera sane vesteasca locuitorii patriei cere§ti, care strigau in armonie: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu §i pe pamant pace, intre oamenii bunei voiri" 89 • Dar daca e§ti prins cu mintea in veacul prezent, daca inca te desfeti cu placeri pamante§ti, nu poti iubi bucuriile ve§nice de care auzi. Cerceteaza, a§adar, in acest volum vaiurile 82

Mt. 18, 7.

Le. 6, 25.

«4 Le. 21 23. 85 86 87

88 89

Ioil 2, 13. lac. 4. 9. Ps. 831 5. Tob. 13, 22. Le. 2, 14.

Omilia IX

225

care sunt scrise in el §i, prin frica, alunga din suflet ceea ce indrage§ti, ca sa poti iubi cu deplina convingere cantecul pe care-I cite§ti acolo. Acolo, dupa cum vezi 1 intreaga multime a celor lepadati este reprezentata prin persoana unui singur condamnat, cand se spune prin glasul Adevarului: ,,Legati-1 de picioare §i de maini §i aruncati-1in1ntunericul eel mai dinafara; acolo va fi plangerea §i scra§nirea dintilor" 90 • Cei lepadati cad atunci in intunericul eel mai dinafara, caci acum s-au aruncat de bunavoie in intunericul eel mai dinauntru, incat nu urmeaza lumina adevarului nici prin credinta, nici lucrand binele. Pentru aCe§tia se da porunca sa fie trimi§i in intunericul eel mai dinafara, cu picioarele §i mainile legate, pentru ca acum, cand este timpul de a lucra binele §i de a alerga in ajutorul aproapelui, nu au vrut sa aiba mainile §l picioarele libere pentru buna lucrare. Acolo este vaiul c1;;'lor lepadati: A coo 1 "Viermele lor nu va mun. §I. focu11or nu se ·va s··t'mge " 91 .. celor condamnati §i celor lepadati Ii se zice: ,,Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul eel ve§nic, care este gatit diavolilor §i ingerilor lui" 92 • Deci in acest sul sunt cuprinse toate cele care zidesc, toate cele care invata. Ai pacatuit ;;i deja iti pare rau ca ai savar§it fapte nelegiute? Ca sa 1nveti cum sa lucrezi cainta, acolo, pe acest sul de carte1 gase~ti plansetele. Dore§ti sa-ti inalti mintea prin nadejdea in bucuriile cere§ti? Acolo gase~ti cantarea pentru mangaierea ta. Dar daca ai §i savar§it raul, §i nici nu te caie§ti ca 1-ai savar§it, ci te invarto§ezi §i nu te apleci spre nici un plans de pocainta, §i nu te indrepti nici prin a§teptarea bucuriilor cere§ti, atunci vrei nu vrei, vei auzi vaiurile scrise acolo. Astfel acela pe care nici frica nu-I smere;;te spre pocainta, nici nadejdea nu-1 inalta catre rasplata ve;;nica, sa priveasca inca de pe acum pedeapsa ce 90 91 92

Mt. 22, 13. Is. 66, 24. Mt. 25, 41.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

va urma condamnarii sale §i sa cada fara posibilitate de dezvinovatire in chinul ve9nic. 35. A9adar, ce trebuie sa facem, fratilor, ce trebuie sa facem, nenorocitii de noi, daca nu sa ne trezim la cuvintele acestui sul de carte §i sa pedepsim prin plans raul de care ne amintim ca I-am facut, ca sa ajungem, prin plansul caintei, la cantecul vietii! Ca daca nu voim acum sa ne zdrobim prin pocainta, sa nu primim mai tarziu fara sfar~it cele din vaiuri. Dar nici sa nu ne afunde in dezna?ejde multimea ranilor noastre, pentru ca puterea Doctorului este mai mare decat marimea slabiciunii noastre. $i ce este pe care sa nu poata sa-1 faca iara9i nou spre mantuire Cel Care a putut sa faca toate din nimic? Caci El este Unul-Nascut, impreuna ve9nic cu Tatal Atotputernic, Care traie9te §i imparate9te impreuna cu El in unime cu Duhul Stant, Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin.

Omilia X 1. De obicei, anumiti cititori ai textului sfant, cand pa-

trund intelesurile cele mai adanci ale acestuia, ingamfandu-se, dispretuiesc poruncile mai mid date celor mai slabi §i vor sale schimbe intelesul. Daca ar avea o inielegere corecta a celor malte din el, nu ar dispretui nici cele rnai mici porunci1, pentru ca invataturile dumnezeie9ti se in unele locuri celor mai avansati, iar in altele se potrivesc celor incepatori, pentru ca ace9tia sa sporeasca treptat 1n intelegere, ca prin ni9te pa9i ai mintii §i sa ajunga la ln\elegerea adevarurilor mai mari. De aceea, se spune acum sfantului prnfet: 2. ,,Fiul omului, tot ce vei gasi, mananca'12 • Desigur, tot ce

se gase9te in Sfanta Scriptura trebuie mancc1t, pentru ca cele mai marunte ale ei a9aza o randuiala in via~a simpla, iar cele mai mari fac sa sporeasca intelegerea patrunzatoare. Urmeaza: 3. ,,Mananca acest sul §i mergi sa vorbeS,ti fiilor lui Israel.

$i mi-am deschis gura §i m-a hranit c11 acel sul" 3 • Sfanta Scriptura este hrana §i bautura noastra. De aceea Domnul ameninta prin alt profet: ,,Voi trimite foamete pe pamant, nu foamete de paine §i nu sete de apa, ci de auzit cuvintele Domnului" 4 • Zice ca vom fi zdrobiti de foame S,i de sete cand i9i va retrage de la noi cuvantul Sau pentru a arata ca hrana Exprimarea aminte~te de Mt. 5, 19: ,,Cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici (unum de mandatis istis minimis)" (n. ed.). 2 Iez. 3, l. 3 Iez. 3, 2. 4 Am. 8, 11. 1

228

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

§i bautura noastra sunt cuvintele Lui. Trebuie lnsa sa obser-

vam ca uneori cuvintele Lui sunt hrana, iar alteori bautura. In pasajele mai obscure, care nu pot fi lntelese fara talcuire, Sfanta Scriptura este hrana, pentru ca ceea ce se talcuie;;te, ca sa fie lnteles, trebuie sa fie ca ;;i mestecat pentru a fi lnghitit. In pasajele mai dare, este bautura. Bautura o lnghitim fara s-o mestecam. A;;adar, lnvataturile mai dare le bem In sensul ca putem sa le lntelegem fara takuire. Din acest motiv, de vreme ce Profetul Iezechiel urma sa asculte multe cuvinte obscure ;;i mcalcite, nu i se spune, referitor la sulul sfant, "bea", ci mananca". Cu alte cuvinte, ca ;;i cum ar fi spus: "cerceteaza ;;i lntelege", ca aceasta este "mai lntfo mesteca ;;i apoi lnghite". Dar, In ravna noastra pentru cuvintele textului sfant, trebuie sa urmam aceasta ordine: sa le cunoa;;tem pe acestea cu scopul ca, fiind atin;;i de remu;;cari pentru faradelegile noastre, sa con;;tientizam relele pe care le-am facut §i sa evitam sa mai savar;;im altele. 11

4. Apoi, cand multimea §UVOaielor de lacrimi au lnceput sa ne dea lncredintare de iertarea pacatelor, prin cuvintele pe care le-am lnteles, sa atragem ;;i pe altii la viata. Caci pentru aceasta trebuie sa le lntelegem, ca sa ne fie de folos ;;i noua, §i sa fie lmparta;;ite §i altora cu intenpa de a zidi duhovnice;;te. De aceea cu lndreptatire Ii spune acum: Mananca acest sul §i mergi sa vorbe;;ti fiilor lui Israel" 5 • Ca ;;i cum i-ar fi spus despre hrana sfanta: Mananca ;;i apoi pa;;te (turma), satura-te §i apoi da afara, prime;;te §i apoi raspande;;te, lntare§te-te ;;i a poi lucreaza". 11

5. Este de luat aminte ;;i la aceasta pe care o adauga profetul: ,,~i am deschis gura mea ;;i Elm-a hranit cu acel sul" 6 • Ca inima are gura 1n ea, este confirmat de un alt profet care zice: ·

Buze videne In inima ;;i cele pe .care le-au grait In inima sunt rele" 7• A;;adar, deschidem gul'a, cand ne pregatim simturile interioare pentru lntelegerea cuvantului sfant. Astfel la glasul Domnului, profetul ;;i-a deschis gura pentru ca, la suflul lnvataturii Domnului, dorintele inimii noastre se deschid larg ca sa apuce ceva din hrana vietii. Dar totu;;i a apuca acest ceva nu tine de puterile noastre, decat daca ne hrane;;te Insu;;i Acela care a dat porunca sa mandim. Este hranit chiar ;;i acela care nu poate sa manance singur. $i pentru ca datorita slabiciunii noastre nu suntem capabili de a pricepe cuvintele cere;;ti, El Insu;;i ne hrane;;te, Cel care potrive;;te pentru noi, la vreme, masura graului. Odata ce din cuvantul sfant astazi lntelegem ceea ce ieri nu ;;tiam ;;i maine vom mtelege ceea ce astazi nu ;;tim, suntem hraniti prin harul iconomiei dumnezeie;;ti cu alimentul de zi cu zi. Dumnezeul Atotputernic lntinde mana In acest mod de atatea ori catre gura inimii noastre, de cate ori deschide lntelegerea noastra ;;i pune hrana textului sfant In simturile noastre. Ne hrane;;te, a§adar, §i pe noi cu sulul (de carte), cand deschide pentru noi prin iconomie sensul Sfintei Scripturi ;;i ne umple cugetele cu dulceata ei. De aceea se ;;i adauga: 11

Ps. 11, 3. Iez. 3, 3. 9 Este vorba de pasajele mai dificile pentru intelegerea carora a fost nevoie de meditare 9i de takuire (n. ed.). 7

Iez. 3, 1. Iez. 3, 2.

6. 11 ~i mi-a zis: fiul omului, pantecele tau va manca ;;i inima ta se va umple cu acest sul pe care ti-1 dau Eu" 8 • Intraducerea mai veche nu avem: Pantecele tau va manca", ci: Gura ta va manca, §i cele dinlauntrul tau se vor ump le". Gura noastra mananca cand noi citim cuvantul lui Dumnezeu, iar cele dinlauntru se umplu dnd lntelegem ;;i ne pazim In cele In care ne-am ostenit citindu-le9 • In traducerea ulterioara, pe care o credem mai potrivita, este scris: Pantecele tau

229

Omilia X

Ornilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

"(:a manca §i cele dinlauntrul tau se vor umple". In textul . itfant, uneori se folose§te ,, pantece" pentru ,,inima". De aceea, ,· se spune §i prin Ieremia: ,,Pantecele meu, pantecele meu ma I I doare!" 10 • Pentru ca vorbise de pantecele duhovnicesc, nu de eel trupesc, a adaugat: ,, Tulburatu-sa inima mea 1n mine" 11 • Daca profetul ar propovadui ca 1-ar durea pantecele trupesc, aceasta n-ar avea nici o legatura cu mantuirea poporului. Dar 11 durea pantecele In sensul ca simtea tulburarea inimii. Dar de ce sa aducem exeqiplul profetului, cand avem marturia mai clara a Domnului? Cand Insu§i Adevarul vorbe§te, profetul trebuie sa taca, pentru ca lampa nu are luminozitate in soare. Prin urmare, Domnul zice: ,,Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura, rauri de apa vie vor curge din pantecele lui" 12 • Sfintele propovaduiri se revarsa din sufletele celor credincio§i, ele curg asemeni unor rauri de apa vie din pantecele celor ce cred. A§adar, ce sunt maruntaiele pantecelui daca nu cele dinlauntru ale sufletului, adica intentia dreapta, dorinta sfanta, atitudinea smerita fata de Dumnezeu §i iubitoare fata de aproapele nostru? De aceea, se spune cu mdreptatire: ,,Pantecele tau va manca §i inima ta se va umple". Cand sufletul nostru a primit hrana adevarului, cele dinlaun.trul nostru nu mai raman goale, ci se satura cu hrana vietii.

7. Sane gandim, preascumpii mei frati, cat de iubitoare este aceasta fagaduinta: ,,Pantecele tau va manca §i cele dinlauntrul tau se vor umple cu acest sul pe care ti-I dau eu". CMci multi citesc §i dupa aceasta Iectura raman flamanzi. MU:l.tf asculta glasul propovaduirii, dar dupa aceea se dep~fteaza goi pe dinauntru. Cu toate ca pantecele acestora man3.11'.ca, inimile lor nu se umplu, pentru ca, de§i p~rcep 10

11 12

Ier. 4, 19. Iert'~' 19 .. In 7, 38.

Omilia X

23•1

cu mintea intelesul cuvantului sfant, uitand §i neurmand cele pe care le-au auzit, nu le pun inlauntrul inimii. De§i pantecele acestora mananca, cele dinlauntrul lor nu se umplu, pentru ca, de§i percep cu mintea intelesul cuvantului sfant, uitand §i neurmand cele ce le-au auzit, nu le pun i:nlauntrul inimii. Iata de ce, printr-un alt profet, Domnul ii cearta pe ace§tia, zicand: ,,Puneti inimile voastre peste caile voastre. Voi ati semanat mult, dar ati cules putin; ati mancat, dar nu v-ati saturat; ati baut, dar nu v-ati 1mbatat" 13 • Seamana mult in inima sa, dar culege putin, cine cunoa§te multe despre poruncile cere§ti, fie citindu-le, fie auzindu-le, dar lucrand neglijent, le fructifica putin. Mananca §i nu se satura cine, ascultand cuvintele lui Dumnezeu, dore§te bogatie sau marire 1n aceasta lume. Cu mdreptatire se spune ca nu se satura, pentru ca mananca ceva, dar pofte§te sa manance altceva. Bea §i nu se imbata cine apleaca urechea la glasul propovaduirii, dar nu-§i schimba mintea. De obicei, sentimentele celor care beau se schimba la betie. Prin urmare, cine s-a dedicat cunoa§terii cuvantului lui Dumnezeu, dar dore§te sa dobandeasca bunurile acestei lumi, bea §i nu se imbata. Daca s-ar fi imbatat, cu siguranta §i-ar fi schimbat mintea !neat sa nu mai caute bunurile pamante§ti §i sa nu mai iubeasca lucrurile zadarnice §i trecatoare pe care le iubise. Despre cei ale§i se spune prin psalmist: ,,Din bogatia casei Tale se vor imbata" 14 • Eis-au umplut de atata iubire pentru Atotputemicul Dumnezeu meat, cu mintea schimbata, par straini de ei in§i§i, implinind ceea ce este scris: ,,Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine" 15• Se leapada de sine cine se schimba pentru a lucra binele §i incepe sa fie ceea ce nu era, §i inceteaza sa fie ceea ce era. 13 14

Ag. 1, 5-6. Ps. 35, 9. Mt. 16, 24.

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea I

8. Adesea vedem ca anumiti oameni, pocaiti ca ;;i cum S""ar fi intors catre Domnul la glasul propovaduirii, ;;i-au schimbat modul de viata, dar nu sufletul, astfel !neat i;;i pun o haina religioasa, dar fara sa striveasca patimile de mai inainte. Se agita enorm sub imboldul manfoi, fierb de resentimentul rautatii ca sa raneasca aproapele, se mandresc in fa ta oamenilor etaIandu-;;i meritele, cauta cu ardoare avantajele lumii acesteia ;;i au siguranta sfinteniei numai din modul exterior de vietuire pe care ;;i 1-au insu;;it. Acestora, ce altceva trebuie sa Ii se spuna decat cuvantul pe care marele Apostol I-a zis catre cei ce tineau cele exterioare ale Legii: ,,Caci in Hristos Iisus nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura cea noua" 16 • Nu este mare meritul daca facem ceva cu privire la noi in exterior, in trup, dar trebuie sa apreciem foarte mult ce se savar;;e;;te in suflet. 9. Caci a dispretui lumea aceasta, a nu iubi cele trecatoare, ate apleca din adancul inimii in fata lui Dumnezeu ;;i in fata oamenilor prin smerenie, a-ti pastra rabdarea in fata loviturilor primite ;;i, pastrandu-ti rabdarea, a-ti alunga din inima ;;i resentimentul rautatii, a-ti da bogatiile celor saraci, a nu ravni la bunurile altora, a iubi pe prieteni in Dumnezeu ;;i a iubi pentru Dumnezeu ;;i pe cei care-ti sunt du;;mani, a pJange pentru raul aproapelui, a nu sari In SUS de bucurie la moartea celui care-ti este du;;man, aceasta inseamna faptura cea noua pe care apostolul neamurilor dore;;te sa o observe cu ochii sai atenti la ceilalti ucenici ai sai, catre care zice: ,,Ded daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut1 iata, toate s-au facut noi" 17 • 10. Evident, tine de omul eel vechi a cauta aceasta lume, a iubi din pofta cele trecatoare, a-ti inalta mintea prin trufie, 1>;:;_;:--'/- -----------------------------

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

profeti au voit sa vada ceea ce vedeti voi, dar n-au vazut" 49, pentru vechii Parinti, a nu fi vazut prezenta fizica a Mantuitorului nostru l:nseamna ca §i cum ar fi stat in afara. Ei deci au fost l:n afara, dar totu§i nu au fost despartiti de Stanta Biserica, pentru ca, prin gandire, prin lucrare, prin propovaduire, ei au ajuns sa J:nteleaga tainele credintei, §i-au l:ndreptat privirea spre l:naltimea Sfintei Biserici pe care noi o privim nu a§teptand-o Inca, ci avand-o. Dupa cum noi am fost mantuiti prin patimirea de atunc;,i a Mantuitorului nostru, ei au fast mantuiti prin credinta in aceea§i patimire care urma sa vina. Deci ei sunt in afara nu in sensul ca sunt in afara tainei, ci in afara timpului in cares-a petrecut taina. 17. De aceea, in constructia Cortului Sfant, pentru ca stalpii de argint din interior sa reziste, s-a poruncit sa fie 1nfipte piroane de arama jur-1mprejur in exterior, prin care Cortul Sfant sa se pna fixat. A§adar, stalpii de argint sunt fixati in interior, 1nsa piroanele de arama, jur-1mprejur50, iar de ele sunt legate funii !neat Cortul Stant sa ramana fixat, pentru ca, evident, ca Sfintii Apostoli sa ramana fermi in stralucirea cuvantului lor, ca 1ntreg Cortul Stant, adica Stanta Biserica, sa ramana neclintit in unitatea credintei, parintii Vechiului Testament §i profetii au fost randuiti in exterior ca §i piroanele de arama, ca prin funiile cuvintelor lor sa stranga puternic inimile propovaduitorilor §i sa uneasca in credinta acest Iaca§ al lui Dumnezeu. Prin urmare, piroanele sunt in exterior, pentru ca ace§ti oameni au trait 1nainte de timpul Sfintei noastre Biserici. $i totu§i ii ancoreaza pe cei care sunt in ea, de vreme ce ei propovaduiesc tainele cere§ti care urmau sa vina §i, dupa ce acestea s-au aratat, i-au facut pe top sa creada 1n ele. Pentru ca stalpii din interior sa ramana fixap, 1n exterior piroanele au funii, 1ntrucat, ca sa creada deplin in taina 1ntruparii 49 50

Le. 10, 24. lei?. 27, 17-19.

Omilia III

Domnului, Sfintii Apostoli au fost sustinuti de propovaduirea acelor oameni care au putut sa vada §i sa anunte aceasta 1ntrupare 1nainte de a se 1ntampla. De aceea, cu 1ndreptatire, msu§i eel dintai dintre Apostoli, adica marele stalp al adevaratului Tabernacol, spune: ,,Avem 1ntarirea cuvantului proorocesc, la care bine faceti luand aminte, ca la o faclie ce straluce§te in loc 1ntunecos" 51 • Prin aceste cuvinte el arata ca, oricat de sus s-ar 1nalta cineva, el ramane acolo ancorat prin credinta. Aceasta fa.die a cuvantului profetic deja lumineaza pentru cei care 1nteleg, dar, pentru cei care nu 1nteleg, ramane 1nca mvaluita in obscuritatea alegoriei. De aceea §i prin psalmist se spune despre cuvintele profetilor: ,,Apa 1ntunecoasa 1n norii vazduhului" 52, pentru ca, evident, la profep, cuno§tinta este ascunsa. $i nu fara temei stalpii au fast facup din argint, iar piroanele, din arama, pentru ca ceea ce Apostolii au propovaduit in mod direct, aceea au spus §i profetii in mod obscur, prin cuvinte cu un 1nteles tainic. Cu 1ndreptatire, cei care nu au fost clari in propovaduirea lor au fost desemnati prin arama. Dar Sfintii Apostoli, fiindca au avut lumina propovaduirii despre taina Mantuitorului nostru, au fast prefigurati prin stalpi de argint. Trebuie retinut ca argintul zomaie §i straluce§te, 1nsa arama zomaie, dar nu straluceste, pentru ca propovaduitorii Noului Testament au spus limpede ceea ce au putut sa gi arate. insa profetii Vechiului Testament, 1ntrucat au vorbit despre taina cereasca prin umbra alegoriei, au fa.cut, ca sa zicem aga, sa se auda su:.. netul, dar fara lumina. Deci ceea ce se desemneaza acolo prin piroane §i stalpi, aid se desemneaza prin pragul dinafara §i pragul dinauntru. 18. Dar daca 1n acest pasaj 1ntelegem prin ,, poarta" Sfanta Scriptura, aceasta are doua praguri, in afara §i 1nauntru, 51 52

II Pt. 1, 19. Ps. 17, 12.

376

Om.ilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

pentru ca se imparte intre litera §i alegorie. Pragul din exterior al Sfintei Scripturi este litera, iar pragul ei din interior este alegoria. Fiindca prin litera ne indreptam spre alegorie, este ca §i cum venim de la pragul care este in exterior spre eel care este in interior. ~i sunt in ea foarte multe pasaje care, intelese du pa litera, zidesc sufletul astfel !neat, prin ceea ce se impline§te in exterior, sufletul ascultatorului sa fie atras in interior. Acolo gasim §i indemnuri spre lucrare §i exemple de virtute. Acolo ni se porunce§te §i ceea ce trebuie sa facem trupe§te, §i tot acolo, ceea ce este prescris ca trebuie sa savar§im, ne este ilustrat in faptele oamenilor sfinti §i putemici, astfel !neat, dupa ce recomandarile directe §i exemplele dreptilor ne invata sa lucram binele, sa ne indreptam daca putem pa§ii mintii spre pragul interior, adica spre intelegerea tainica a contemplarii interioare. Straduip-va, va rog, frap preaiubiti, sa meditati la cuvintele lui Dumnezeu. Sa nu dispretuiti cele scrise de Creatorul nostru, care ne-au fost trimise. Mare este puterea lor, ca prin ele sufletul i§i redobande§te crudura ca nu cumva frigul nelegiuirii sale sa-1 intepeneasca. 19. In Sfanta Scriptura aflam cele pe care dreptii care au trait inaintea noastra le-au savar§it cu curaj §i ne inarmam noi in§ine cu curaj pentru fapta cea buna. Sufletul celui care cite§te se aprinde de flacara exemplelor sfintilor. El vede faptele care au fost savar§ite de ace§tia cu barbape §i se revolta puternic impotriva lui insu§i, ca nu imita unele ca acestea. De aceea, cu indreptapre, in Cantarea Cantarilor, prin glasul logodnicului se spune catre logodnica: ,,Gatul tau, ca turnul lui David, care a fost construit cu metereze. Mii de scuturi atarna din el, toata armatura vitejilor" 53 • In gat se afla laringele, iar in ace~ta, glasul.

Omilia III

20. Ce este simbolizat prin gatul Sfintei Biserici, daca nu cuvintele ei sfinte? De vreme ce se mentioneaza ca din el atarna mii de scuturi, prin acest numar foarte mare se indica totalitatea, pentru ca toata fortificatia noastra este continuta in textul sfant. Acolo sunt invataturile lui Dumnezeu, acolo sunt exemplele dreptilor. Daca sufletul se mole§e§te de la iubirea pentru Creatorul sau, sa asculte ce se spune: ,,Sa iube§ti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta §i din toata puterea ta" 54 • Poate aluneca spre ura pentru aproapele sau? Sa asculte ce se spune: ,,Sa iube§ti pe aproapele tau cape tine insup" 55 • Ravneste la bunuri straine? Sa asculte lace este scris: ,,Sa nu dore§ti bunul aproapelui tau" 56 • Sufletul i se aprinde din cauza nedreptaP.i care a fost pricinuita de vorba sau fapta aproapelui? Sa asculte ce se spune: 11 Nu vei cauta razbunare §i nici nu-ti vei aminti de nedreptatea fraplor tai" 57 • Sufletul bolnav se aprinde rau de pofta trupeasca? Ca ochiul sa nu urmeze sufletul, sa asculte ce s-a spus putin mai inainte: ,,Oricine se va fi uitat la femeie, poftind-o, a §i savar§it adulter cu ea in inima lui" 58 • Poate ca cineva hotara§te sa dea frau liber sufletului sau sa urasca pe dU§man? Sa asculte ce este scris: ,,lubiti pe vrajma§ii VO§tri, faceti bine celor ce Va urasc59 • Dar eel care nu a rapit bunuri straine, §i totu§i poate este in mod irap.onal ata§at de ale sale? Sa asculte ce se spune: ,, Vindeti ceea ce aveti §i dati milostenie" 60 • Sufletul celui slab dore§te sa se bucure, in acela§i timp, §i de Dumnezeu, §i de lume? Sa asculte ce este scris: ,,Nimeni nu poate sa slujeasca la doi 54 55 56

57 58 59

Cant. 4, 4.

377

Mc. 12, 30; Mt. 22, 37; Deut. 6, 5. Mt. 22,39; cf. Lev. 19, 18. leg. 20, 17. Lev. 19, 18. Mt. 5, 28. Mt. 5, 44; Le. 6, 27. Le. 12, 33.

378

Ornilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

domni" 61 • Altul pastreaza ce are nu pentru ceea ce-i este strict necesar, ci pentru placerea dorintei? Sa asculte ce se spune: ,,Cine nu se va fi lepadat de tot ce are nu poate sa fie ucenicul Meu" 62 • Caci unii parasesc toate pe care le au; multi altii insa renunta §i ei la ce au, chiar avandu-le inca in stapanire, pentru ca pastreaza ceea ce au pentru nevoie, astfel incat sa nu se lase infranti de pofta. Cineva dore§te sa se leneveasca §i refuza sa ia asupra sa osteneala pentru Domnul, chiar daca ii stain putere? Sa asculte ce este scris: ,,Cel ce nu aduna cu Mine risipe§te" 63 • A§adar, se spune ca de gatul Bisericii - adica de propovaduirea cuvantului sfant, care este asemanatoare tumului lui David prin fortificaga sa §i prin inaltime - atama mii de scuturi, cad cate invataturi sunt in ea, atatea fortificatii sunt pentru inima noastra. 21. Astfel, pentru a ne pastra nevinovatia, ne grabim noi,

chiar §i atunci cand suntem raniti de aproapele, sa induram cu smerenie? Sa ne vina Abel inaintea ochilor, eel despre care este scris §i ca a fost ucis de fratele sau, §i nici nu citim ca is-a impotrivit64 • Putem pastra sufletul curat §i in uniunea conjugala? Trebuie sa-1 imitam pe Enoh care, de§i casatorit, a umblat cu Dumnezeu §i nus-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu 1-a luat dincolo 65 • Ne grabim noi sa punem poruncile lui Dumne_zeu mai presus de interesul nostru lumesc? Sa-I privim pe Noe care, dupa ce grija casei a trecut-o in plan secund, la porunca Domnului Atotputernic, timp de o suta de ani s-a ocupat de construirea unei corabii 66 • Ne straduim

Omilia III

sa luam asupra noastra virtutea supunerii? Trebuie sa luam aminte la Avraam care, parasind casa, rudele §i locul natal67, ·s-a supus poruncii de a pleca in locul pe care urma sa-1 primeasca drept mo§tenire, dar a plecat ne~tiind incotro merge68 • Pentru mo§tenirea ve§nica, el a fost gata sa trimita la moarte pe fiul sau preaiubit pe care-I primise ca mo§tenitor. Fiindca nu a ezitat sa ofere Domnului pe unicul sau fiu, el a primit in semintie intreaga multime a neamurilor69 • Simplitatea conduitei morale ne place? Sa-I privim pe Isaac pe care lini§tea vietii sale 1-a impodobit in fata Dumnezeului Atotputernic. Se cauta cum poate sa fie dobandita taria neoboselii in osteneala? Sane amintim de Iacov care, dupa ce a §tiut sa slujeasca neobosit unui om70, a ajuns la 0 a§a virtute meat nu a putut sa fie covar§it de ingerul care lupta cu eF1 • Incercam noi sa biruim ispitele trupului? Sane amintim de Iosif care, de§i stapana 11 ademenea, s-a straduit sa se pastreze in abstinenta trupeasca, chiar punandu-§i viata in pericol72 • Astfel se face ca, fiindca a §tiUt sa-§i stapaneasca bine madularele, a ajuns stapanitorul intregului Egipt. Cautam s~ dobandim blandete §i rabdare? Sane intoarcem privirile spre Moise care, de§i conducea §ase sute de mii de barbati inarmati, fara a se numara copiii §i femeile, este descris ca a fost eel mai bland dintre toti oamenii care locuiau pe fata pamantului73• Ne aprindem de zelul dreptatii impotriva patimilor? Sa ne intoarcem privirile spre Finees care, stra.pungand cu lancea pe desfranati, a intors poporul la castitate §i, prin mania sa, a potolit Cf Fe. 12, 5. Evr. 11, 8. 69 Cf Fe. 22, 16-17. 7° Cf Fe. 29, 20; 29, 25; 30, 29. 71 Fe. 32, 25. 72 Cf Fe. 39, 12-20. 73 Num. 12, 3.

67 61 62 63

65 66

Mt. 6, 24. Le. 14, 33. Le. 11, 23. Fe. 4, 8. Cf Fe. 5, 22-24. Cf Fe. 6, 14.

379

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

mania lui Dumnezeu74 • Cautam, in situatii cu final nesigur ,

sa punem mai presus nadejdea in Atotputemicul Dumnezeu?

Sane reamintim de Iosua care, pentru ca a pornit cu sufletul deplin incredintat la batalia cu final nesigur, a ajuns fara preget la biruinta75 • Dorim sa Iasam la o parte resentimentele §i sa ne largim inima prin bunavointa? Sane gmdim la Samuel76 care, alungat de popor de la conducere, atunci cand acela§i popor i-a cerut sa se roage Domnului pentru el, i-a raspuns: ,,Departe de mine acest pacat inaintea Domnului, de a inceta a ma ruga pentru voi77 • Acest om sfant a fost convins ca savar§e§te un pacat dad nu le-ar fi rasplatit, prin harul bunavointei, cu rugaciune, celor pe care-i rabdase ca vrajma§i pana la alungarea de la conducere. $i iara§i, atunci cand la porunca Domnului, a fost trimis sa-1 unga pe David ca rege, Samuel a raspuns: ,,Cum sa ma due? Saul ma va afla §i ma va ucide" 78 • $i totu§i, fiindca §tia ca Dumnezeu era maniat pe Saul, el s-a intristat cu atata durere, incat Insu§i Domnul i-a spus: ,,Pana cand 11 vei plange pe Saul, de vreme ce Eu m-am lepadat de el" 79 ? Sa ne gandim, a§adar, cata ardoare a iubirii inflacarase sufletul lui, ca il plangea pe eel de care se temea ca va fi ucis. Vrem noi sane ferim de un om de care ne temem? Trebuie sa luam aminte, cu mintea treaza, ca noi in§ine sa nu intoarcem raul prin rau celui de care fugim, daca, poate, gasim momentul. Sane reamintim, prin urmare, de David care §i-a dat seama ca ar fi putut sa-1 ucida pe regele care-I urmarea §i totu§i, de§i ar fi putut sa-1 loveasca, a ales binele pe care el trebuia sa-1 fad, nu raul pe care acela merita sa-1 patimeasca:

Omilia III

,,Departe de mine sa ridic mana asupra unsului Domnului" 80 • $i cand Saul, mai tarziu, a fost ucis de du§mani, pe el, pe eel care cat timp a trait 1-a urmarit ca prigonitor, mort fiind acum, 1-a plans81 • Ne-am hotarat sa vorbim deschis puternicilor acestei lumi atunci cand ei gre§esc? Sa ne readucem in minte autoritatea lui loan care, dezaproband nelegiurea lui Irod, nu s-a temut sa fie omorat pentru dreptatea cuvantului sau82 • $i cum Hristos este Adevarul, pentru Hristos §i-a dat viata, fiindca §i-a pus sufletul pentru adevar. Ne grabim noi sa ne dam trupul mortii pentru Dumnezeu? Sane gandim la Petru care biciuit fiind, se bucura, care lovit fiind, a opus rezistenta capeteniilor, care a dispretuit viata sa pentru viata ve§nica" 83 • Suntem noi gata sa condamnam raul mergand pana la dorirea mortii? Sane indreptam privirile spre Pavel care, pregatit nu numai pentru a fi inlantuit, ci §i sa moara pentru Hristos, nu considera viata sa mai pretioasa decat propria persoana84 • Cautam noi ca inima noastra sa se aprinda de focul iubirii? Sa meditam la cuvintele lui loan pentru ca din tot ce spune emana focul iubirii. 22. A§adar, pentru ca peste tot in glasul scrierilor sfinte descoperim fortificatia acelei virtuti pe care o cautam, ,,mii de scuturi atarna din ea, toata armatura vitejilor" 85 • Caci, daca vrem sa luptam impotriva duhurilor rautatii86, sa cautam la gatul Bisericii care a fost inaltata pentru rtoi ca tumul lui David, adica sa cautam in cuvantul sfant armele care sa ne apere, 80

75 76

77 78

381

Cf Num. 25, 7; 25, 8; 25, 11. Cf Ios. 3, 5-8. Cf I Rg. 8, 5-6.

I Rg. 12, 23. I Rg. 16, 2. IRg. 16, 1.

85 86

I Rg. 24, 7; Cf I Rg. 26, 11. Cf II Rg. 1, 17. Mc. 6, 18-27. Cf Fapte 5, 40-41. Cf Fapte 20, 22-24.

Cant. 4, 4. Cf Ef. 6, 12.

····--··--------

382

---------------------------------------------~,-·,--

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

ca prin discernerea invataturii sa dobandim virtutea care ne ajuta impotriva patimilor. Iata, ne straduim sa stam tari impotriva puterilor vazduhului87? in acest turn gasim armatura pentru sufletul nostru, ca de aici luam invataturile Creatorului §i tot de aici luam exemplele celor dinaintea noastra, prin care ne inarmam cu arme de nebiruit impotriva du§manilor no§tri. Cand dore§ti sa inaintezi intr-o virtute §i o vezi acolo deja dusa la desavar§ire de catre Parinti, iti gase§ti acolo armatura prin care vei fi aparat irnpotriva asalturilor duhovnice§ti. Mii de scuturi, intr-adevar, atarna din ea. Daca cineva dore§te sa lupte, s-o faca, sa-§i protejeze pieptul cu virtutile care se desprind din ea §i sa trimita Iancile cuvintelor. 23. Trebuie retinut ca se spune ca turnul este construit cu fortificatii. Or fortificatiile au acela§i rol ca §i scuturile, pentru ca §i unele, §i celelalte 11 apara pe luptator. Dar intre ele este o deosebire, fiindca scutul il purtam, pentru apararea noastra, oriunde vrem, dar de fortificatie putem fi aparati fara a putea sa o purtam cu noi. Scutul 11 avem in mana, nu §i fortificatia. Ce prefigureaza deosebirea intre fortificatii §i scuturi, daca nu aceea ca in textul sfant, pe de o parte, citim minunile Parintilor care ne-au precedat, iar pe de alta parte aflam virtutile in vederea bunei lucrari? Acolo, intr-adevar, aflam ca unul a putut sa desparta apele marii88, altul, sa opreasca soarele89, altul, sa invie mortul90, altul, sa ridice, prin cuvant, un paralitic91 , altul, sa tamaduiasca bolnavii prin umbra sa92, Cf Cf 89 Cf 9° Cf

Ef. 2, 2. le§. 14, 21. Ios. 10,12-14. III Rg. 17, 24; IV Rg. 4, 36-38; Mt. 9, 18; 9, 23-26; Le. 7, 11-17; In 11, 17-45; Fapte 9, 36-43. 91 Cf Mt. 9, 1-8; Mc. 2, 1-12; Le. 5, 17-26; Fapte 9, 33-34. 92 Cf Fapte 5, 15. 87 88

----

. .- . ----~---------

Omilia III

383

altul, cu haina lui, sa indeparteze frigurile 93 • Dar toti ace§tia au fost blanzi, cu indelunga rabdare §i arzatori de zelul drep-, tapi; au fost bogati prin propovaduirea cuvantului §i, totodata, cu mare mila. Minunile lor dau marturie ca spuneau adevarul despre Dumnezeu, fiindca n-ar face astfel de lucruri prin El, daca nu ar spune adevarul despre El. Cat de credincio§i, cat de smeriti, cat de binevoitori au fast, faptele lor 0 marturisesc. A§adar, daca noi suntem atra§i de credinta pe care am primit-o prin propovaduirea lor, privim minunile care insotesc vorbirea lor §i suntem intariti in credinta pe care am primit-o de la ei. Ce sunt, aiiadar, minunile lor, daca nu fortificatiile noastre? Putem fi aparati prin ele §i totu§i nu le stapanim prin voia noastra libedt cad unele ca acestea nu putem sa facem. Scutul 1nsa 11 avem in mana ;;i ne apara, pentru ca virtutea rabdarii, virtutea milostivirii stau §i In puterea voii noastre libere, prin harul dat noua de mai inainte, ;;i ne ;;i apara de primejdia du;;manului. Turnul nostru este deci construit cu fortificatH §i mii de scuturi atarna din el, pentru ca in Sfanta Scriptura pe de o parte ne ascundem sub minunile Parintilor de Ulncile du;;manului, ;;i pe de alta parte in modul lor sfant de vietuire avem arme care ne apara pe care le putem tine chiar n1 mana prin lucrare. Trebuie sa mai remarcam ca pragul portii masoara o trestie. Dar trestia cuprinde ;;ase coti ;;i o palma, pentru ca in Sfanta Scriptura se gase;;te ;;i invatatura lucrarii desavar§ite, §i inceputul contemplarii celor de Sus. Daca, in acest pasaj, poarta prefigureaza pe fiecare propovaduitor 1n parte, pragul dinafara portii este viata activa, iar pragul dinauntru1 viata contemplativa. Prin prima se pa;;e;;te in credinta, prin a doua se zore§te spre vederea lui Dumnezeu. Aceea dinafara face ca fiecare in parte sa vietuiasca bine, a§a cum se cuvine; aceasta dinauntru 93

Cf Fapte 19, 12.

384

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

il indreapta sa ajunga, de la buna vieµiire la bucuriile ve~mice. Dar ne ajunge astazi cat am vorbit despre acestea. Caci, trecand de la una la alta, am vorbit prea mult timp. Sa lasam cele ce urmeaza pentru o alta expunere, pentru a ne reface fortele prin tacere, nadajduind in Cuvantul Care traie;;te §i imparate§te impreuna cu Tatal, in unime cu Duhul Stant, Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin.

Omilia IV 1. Omul a carui infati;;are era ca infati§area aramei ,,a ma-

surat pridvorul portii, de opt coti, iar stalpul lui1, de doi coti" 2 • Ca sa nu credem ca acest pridvor este in afara portii, adauga: ,,dar pridvorul portii era inauntru" 3 . Ce se prefigureaza prin pridvorul dinauntru, daca nu largimea vietii ve§nice care, in stramtoarea vietii de acum, deja se zamisle§te in suflet prin nadejde? Despre aceasta se spune prin psalmist: ,,Intrati pe portile Lui prin marturisire §i in curtile Lui cu cantari care-L marturisesc" 4 • Cand ne marturisim pacatele cu lacrimi, intram pe poarta stramta a vietii. Dar dupa aceea, cand vom fi condu§i la viata ve§nica, vom intra in curtile portii noastre prin cantari de lauda care-L marturisesc, pentru ca acolo nu va mai fi stramtoare, atunci cand bucuria sarbatorii Ve§nice ne va fi cuprins. Din cauza stramtorii marturisirii noastre, Adevarul zice: ,,Intrati prin poarta cea stramta" 5 • Dar atunci cand psalmistul i§i exprima mcredintarea ca va fi primit in largimea bucuriei ve§nice, zicea: ,,Pus-ai in loc intins picioarele mele" 6 • A§adar, in curte se ajunge prin poarta, pentru ca la largimea sarbatorii se ajunge de la ingustimea marturisirii. Acele bucurii care, la David, sunt numite ,,curti", la Iezechiel sunt numite In fata pridvorului, doua coloane inalte (1n latinafrontes, ,,frontispiciu") 1ncadrau deschizatura portii (n. ed.). 2 Iez. 40, 9. 3 Iez. 40, 9. 4 Ps. 99, 4. 5 Mt. 7, 13. 6 Ps. 30, 9. 1

- - ----

386

----------~~,,

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

,, pridvor dinauntru". De aceea, se §i spune ca acest pridvor masura opt coti. Acolo trebuie primiti toti care acum §i staruiesc In savar§irea lucrarii §i suspina dupa bucuriile Ve§nice prin harul contemplatiei. 2. Nu mtamplator masura pridvorului este fixata la opt cop, pentru ca totalitatea timpului se rote§te in §apte zile. Dar ziua ve§nica, urmand celor §apte zile, completandu-le, este a opta. De aceea, chiar psalmistul, gandindu-se la ziua mvierii, fiindca urma sa vorbeasca de asgrimea Judecatii finale, a dat acest titlu psalmului sau: ,,Referitor la sfar§it, psalmul lui David, pentru a opta117 • Ca sa arate ca acea zi, pe care o nume§te a opta, era o zi de spaima infrico§atoare, el a continuat la lnceputul psalmului: ,,Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi" 8 • in vremea de acum, tot omul este certat cu biciul necazurilor §i este lndreptat prin mustrari, dar este mustrat cu blandete, nu cu manie. insa la acea ju"'decata aspra, orice osandire sau mustrare vor fi furie §i manie, pentru ca, dupa condamnare nu mai exista iertare. Ratiunea acestui numar opt este ca, dupa sabat, Domnul a binevoit sa lnvie din moarte. De buna seama, ziua Domnului, care este a treia zi de la moartea Domnului, este socotita a opta mcepand de la crearea zilelor, pentru ca ea urmeaza pe a §aptea. De aceea, lnse§i patimile cu totul adevarate ale Mantuitorului nostru §i Invierea Sa cu totul adevarata, au prefigurat prin zilele Patimilor Sale ceva anume cu privire la trupul Sau. Caci a §asea zi a patimit, In ziua sabatului S-a odihnit In mormant, iar in ziua Domnului a lnviat din moarte9 • Pentru noi, viata pamanteasca este Inca a §asea zi, pentru ca o traim in dureri §i ne purtam crucea in stramtorari. De sabat ca §i cum Ps. 6, 1. Ps. 6, 2. 9 Ziua a ;;asea este vineri, ziua a ;;aptea este samba.ta, adica sabatul la iudei, iar ziua a opta este Duminica, sau ,,ziua Domnului" cum o nume;;te Sfantul Grigorie (n. ed.). 7

Omilia IV

387

ne odihnim in mormant, pentru ca ajungem la odihna sufletului dupa viata in trup. In ziua Domnului, evident a treia dupa Patimire, respectiv, dupa cum am spus, a opta dupa creape, deja vom mvia din morti cu trupul §i ne vom bucura 1n slava sufletului inclusiv impreuna cu trupul. A§adar, ceea ce Mantuitorul nostru a facut in chip minunat cu privire la Sine, aceea a prefigurat cu adevarat cu privire la noi, incat §i la noi sa fie §i patimire 1n ziua a §asea, §i odihna mtr-a §aptea, §i slava sa urmeze intr-a opta. De aceea se spune prin Solomon: Jmparte o bucata :in §apte i;;i chiar in opt, caci nu §tii ce nenorocire urmeaza sa fie pe pamant" 10 • impartim o bucata in §apte §i, In acela§i timp, in opt, cand randuim mtr-a§a un mod cele ce se petrec in i;;apte zile, !neat sa ajungem prin acestea la bunataple vei;;nice, cand lucram 1n vremea de acum cu toata grija cele spre mantuire ca sa evitam mania infrico§atoarei Judecati care urmeaza. Deci pridvorul dinauntru masoara opt coti, pentru ca prin lumina care urmeaza zilei a §aptea ni se deschide intinderea ve§niciei. 3. Dar nimeni nu va ajunge la ea daca nu va fi pazit aid pe pamant, in sufletul evlavios, iubirea pentru Dumnezeu §i pentru aproapele. De aceea se adauga: ,,lar stalpul lui 11 , de doi coti". Stalpul portii reprezinta meritele din viata pamanteasca. Dupa cum pridvorul dinauntru trebuie inteles a prefigura odihna ve§nica, tot astfel prin stalpul portH tre.., buie sa fie simbolizata calitatea vietii pamante§ti. Stalpul portii masoara deci doi coti, pentru oricine se va fi straduit aid sa slujeasca iubirii pentru Dumnezeu §i pentru aproapele, ajunge la curtea ve§niciei. A§adar, pentru a avea masura de doi Eccl. 11, 2. In limba latina este utilizat termenul frontes care literal s-ar traduce ,,fata", ,,fatada" unei cladiri. Textul ebraic arata ca aid Iezechiel se referea la cele doua coloane care incadrau pe dinafara deschizatura portii (n. ed.). 10 11

388

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

coti, viata noastra trebuie sa fie indreptata prin dragoste, in fiecare zi, spre iubirea pentru Dumnezeu §i, totodata, pentru aproapele nostru. Caci nu este dragoste adevarata, daca are mai putin de doi coti. De aceea §i Moise, cand prin culorile ve§mintelor prefigura virtutile ale§ilor, a poruncit sa fie folosita pentru impodobirea Marelui Preot o stofa stacojie12 vopsita de doua ori. Ce se prefigureaza prin stofa stacojie, daca nu dragostea care se aprinde prin flacara iubirii? Dar stofa stacojie se vopse~te de doua ori, pentru ca dragostea noastra se aprinde nu numai de iubirea pentru Dumnezeu, ci §i de iubirea pentru aproapele nostru. Daca cineva astfel II iube§te pe Dumnezeu, !neat lasa la o parte grija pentru aproapele care i-a fost mcredintat, pentru el stofa stacojie a fost vopsita doar o singura data. Iar daca cineva iube§te aproapele astfel, !neat i se mic§oreaza ravna cu care ar fi trebuit sa arda catre Dumnezeu, nici in el culoarea vopselei nu mai este impregnata de doua ori. Prin urmare, trebuie §i sa-i iubim pe cei impreuna cu care vietuim, §i sa suspinam cu toata dorirea catre Acela prin care putem cu adevarat sa fim vii. Iata, a§adar, ca noi, cei care suntem vazuti a fi imbracati in haina deprinderilor evlavioase, la credinta §i la ascultarea cuvantului Atotputernicului Dumnezeu am venit de la diverse calitati ale vietuirii lume§ti, §i ne-am adunat in armonia · Sfintei Biserici de la patimi neasemanatoare, astfel meat deja sa se vada ca s-a implinit clar ceea ce se spune de catre lsaia referitor la Biserica fagaduita: ,,Lupul va locui laolalta cu mielul, §i l~opardul se va culca Ianga ied" 13. Astfel, datorita profunzirrlii sfintei iubiri, lupul locuie§te laolalta cu mielul, pentru ca cei care au fost rapitori in veacul acesta convietuiesc in pace impreuna cu cei blanzi §i binevoitori. Leopardul se cµlca 12 13

Cf Iefi. 28, 5. Is. 12, 6.

389

Omilia IV

Ianga ied, pentru ca omul care a fost pMat de urmele pacatelor sale se armonizeaza in smerenie cu eel care se dispretuie§te pe sine §i recunoa§te ca este pacatos 14 • Cu privire la aceasta mai adauga: ,,Vitelul §i leul ~i oaia vor ramane Im"' preuna" 15, pentru ca §i eel care prin inima infranta16 se aduce pe sine jertfa Domnului in fiecare zi, §i eel care asemenea unui leu se infurie foarte tare din cruzime, §i eel care asemeni oii staruie§te in simplitatea nevinovatiei sale, toti sunt adunati in tarcul Sfintei Biserici. Iaai cum este dragostea aceasta care aprinde sufletele diferite, le 1nflikareaza, le invapaiaza §i le schimba intr-o singura infclti~are, ca cea a aurului. Dar avand in vedere ca cei ale§i iubesc a~a, este strict necesar ca ei sa se grabeasca spre Acela pe Care doresc sa se invredniceasca sa-L vada cu o ve§nidi bucurie in cer. Caci Unul este Domnul §i Rascumparatorul nostru, Care, aici, une§te inimile ale§ilor Sai intr-o singurl simtire §i le atata, prin ravna dinauntrul lor, catre iubirea pentru cele de Sus. De aceea, §i acolo se adauga: ,,$i un prune ii va mana" 17• Cine este acest prune, daca nu Cel despre Care este scris: ,, Un prune S-a nascut pentru noi, un fiu ne-a fost dat" 18 • El mana oamenii cu care locuie§te J:mpreuna, pentru Ca aprinde zilnic In ei flacara raV"' nei interioare, ca nu cumva inimiJe lor sa se lipeasca de lucnt.'.: rile pamante§ti. A-i mana, pentru El, 1nseamna sane aprinda Semnificatia leopardului f}i a petefor de pe blana sa este pr~~ luata de Sfantul Grigorie de la Ieremia: ,,Poate leopardul sa-~i schimbe petele sale?" (Ier. 13, 23). Iedul, ca ~i toate caprele1 sunt pentru Sfantul Grigorie simbolul celor pacatof}i in general, pentru Insu§li Mantui~ torul aseamana pe cei care merg la osanda cu aceste animale (Mt. 25, 33) (n. ed.). 15 Is. 11, 6. 16 Aluzie la Ps. 50, 19. 17 ls. 11, 6. 18 Is. 9, 6. 14

390

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

neincetat de iubirea pentru El, ca nu cumva noi, iubindu-ne reciproc, sa ramanem cu sufletul in acest loc de surghiun; ca nu cumva sa 1ndragim atat de mult lini§tea acestei vieti, !neat aceasta sane duca spre uitarea patriei noastre cere§ti; ca nu cumva sufletul, desfatat de prosperitate, sa se 1mpietreasca. De aceea, El amesteca darurile cu necazurile, ca tot ceea ce ne desfata 1n aceasta viata sa devina amar pentru noi §i ca sa 1nalte in sufletul nostru acel foe care sa ne puna in mi§Care ne!ncetat spre ravna cereasca, Sa ne atate §i, ca Sa spun a§a, sa ne mortifice cu desfatare, sa ne crucifice 1n mod placut, sa ne 1ntristeze umplandu-ne de veselie. Un prune ne mana, pentru ca Cel Care S-a facut putin mai mic decat 1ngerii, prin iubirea pe care ne-a acordat-o, nu ne lasa sa ne 1nradacinam sufletul in aceasta lume. A§adar, stofa stacojie este, in ceea ce ne prive§te, vopsita de doua ori, daca noi §i iubim, aid, pe aproapele nostru ca pe noi m§ine §i ne grabim spre Autorul a toate, 1mpreuna cu cei pe care-i iubim. Prin urmare, daca viata noastra se imbiba de doua ori de iubire deplina, pentru noi stalpul portii masoara doi coti. Prin denumirea de poarta poate fi prefigurat fie invatatorul, fie textul sfant, fie desigur, credinta. Prin masura celor doi coti nu este nepotrivit sa mtelegem iubirea pe care 0 propovaduie§te acela care mvata iubirea pentru Dumnezeu §i pentru aproapele. Caci aceea este adevarata §tiinta, cea care zide§te credinta §i acea credinta este viguroasa, care se manifesta prin iubirea pentru Dumnezeu §i pentru aproapele. Urmeaza: Mai departe iatacurile care dadeau spre calea dinspre rasarit: trei de 0 parte §i trei de cealalta parte, §i 0 singura masura pentru toate trei" 19• 11

4. Ce sunt iatacurile care marcheaza calea spre Ras~rit, deja am spus mai mainte §i nu socotim necesar sa dezvoltam 19

Iez. 40, 10.

OmiliaIV

391

mai mult aceste lucruri. Dar trebuie sa ne intrebam ce mseamna aceasta: "Trei de o parte §i trei de cealalta parte". De buna seama, iatacurile care dadeau spre calea dinspre Rasarit sunt inimile celor inflacarati de iubirea pentru Dumnezeu. Atat cei care au fost ale§i pe vremea Vechiului Testament, cat §i cei care le-au urmat in Noul Testament, fara indoiala au fost cu totii aprin§i de iubirea Sfintei Treimi. Caci ei n-ar fi iubit cu adevarat pe Dumnezeu, daca nu ar fi primit harul acestei Treimi, Care este Dumnezeu. Asadar, 1nspre calea spre Rasarit sunt trei iatacuri de o parte '§i trei de cealalta parte, pentru ca, de vreme ce a binevoit sa se 1ntrupeze intre vechii Parinti §i noii Parinti, Domnul a aparut ca o cale spre Rasarit in mijlocul iatacurilor care au fost impodobite cu frumusetea adevarata datorita recunoa§terii Treimii. Daca, pe de alta parte, ne raportam la numarul trei" al virtutilor ale§ilor, sunt trei virtuti fara de care un om, deja capabil de o oarecare lucrare, nu poate fi mantuit: credinta, nadejdea §i dragostea. $i fiindca la vechii Parinti a fost aceea§i credinta, nadejde §i dragoste care a fost la noii invatatori, iatacurile sunt descrise ca fiind a§ezate spre calea dinspre Rasarit, trei de o parte §i trei de cealalta parte. 11

5. Sau, desigur, pentru ca trei au fost categorile de Parinti in vechime, alte trei categorii de noi Parinti le urmeaza in timpul harului. Caci vechiul popor a avut pe parintii sai dinainte ~e Lege, apoi pe cei de sub Lege §i dupa aceea a avut profetii. In noul popor, mai intat evreii au fost parga celor care au crezut, apoi multimea neamurilar i-a urmat in credinta §i, 1n continuare, la sfar§itul veacurilor, restul evreilor se va mantui20 • De vreme ce Intruparea Domnului a implicat, mtr-o prima serie, Parintii mainte de Lege, Parintii din timpul Legii §i, in cele din urma, profetii, iar in urmatoarea serie,

° Cf Rom. 9, 27.

--~-----

392

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

credincio§ii din randul evreilor, credincio§ii din randul neamurilor, pentru ca la sfar§it sa adune restul poporului evreu, se mentioneaza ca drumul dinspre Rasarit are trei iatacuri de o parte §i trei de cealalta parte. Dar nu este nepotrivit sa interpretam acestea ca reprezentand trei categorii de credincio§i. Caci atatin Vechiul cat §i in Noul Testament1 o categorie este a propovaduitorilor, alta, a celor care se infraneaza §i alta, a sotilor credincio§i. De aceea, profetul nostru, intr-un verset anterior, a vazut trei oarneni mantuiti: Noe, Daniel §i Iov 21 • Prin ace§tia trei sunt desemnati propovaduitorii, cei care se infraneaza §i cei casatoriti. Astfel Noe a condus area pe ape §i de aceea a intruchipat pe cei care conduc22 • Daniel, la curtea regala, s-a dedicat abstinentei23 §i pentru aceasta a desemnat viata celor care se infraneaza. Iov/ fiind insotit prin casatorie §i purtand grija propriei case, a placut lui Dumnezeu24, prin el in mod vrednic este reprezentata categoria sotilor credincio§i. Caci §i inainte de venirea Mijlocitorului au existat §i propovaduitori, §i oameni care s-au infranat, §i soti credincio§i care sa a§tepte venirea Lui §i sa doreasca sa-L vada cu setea unei mari ravne, dar §i dupa aceea exista, dupa cum putem constata, §i propovaduitori, §i din cei care se infraneaza, §i soti fideli care deja nu-§i mai doresc sa Se intrupeze Mantuitorul nostru, ci sa ajunga sa-L contemple in slava maretiei Sale. Iata de ce calea dinspre Rasarit are trei iatacuri de 0 parte §i trei de cealalta parte, dupa cuvantul psalmistului care spune despre aceasta cale, adica despre Mantuitorul nostru: Jn jurul lui, corturile lui" 25 • 21 22

24 25

Cf Cf Cf Cf

Iez. 14, 14. Fe. 7, 1-17. Dan. 1, 16. Iov 1, 8. Ps. 17, 12.

-------

Omilia IV

393

6. Dar trebuie sa cercetam cu deosebita atentie §i acest cuvant pe care-I spune, ca era ,,o singura masura pentru toate trei". De vreme ce starea propovaduitorilor depa§e§te cu mult in excelenta starea celor care se infraneaza §i sunt tacuti, iar starea celor care se infraneaza se distinge mult fata de cea a sotilor, ce inseamna ca era 0 singura masura pentru toate trei? Fara indoiala, oamenii casatoriti, de§i lucreaza binele §i doresc sa-L vada pe Dumnezeul Atotputernic, totu§i se ocupa cu grijile casei §i, pentru ca obligatia ii constrange, i§i impart sufletul intr-o parte §i-n cealalta. Cei care traiesc in abstinenta s-au indepartat de activitatile acestei lumi §i se infraneaza de la placerea trupului, chiar intr-o casatorie legitima, nu se implica in nici o grija pentru sotie §i copii, nici in necazurile §i greutatile familiale. Propovaduitorii insa nu numai ca se infraneaza de la patimi, ci §i pe altii ii impiedica sa pacatuiasca, ii indreapta spre credinta, ii invata sa se straduiasca la o buna vietuire. $i atunci cum este o singura masura pentru ace§ti oameni a caror viata nu este la unul §i acela§i nivel? Este o singura masura pentru toti trei, pentru ca, de§i este o mare diversitate a meritelor acestora, totu§i nu este deosebire intre ei in ceea ce priveste credinta spre care i§i incoarda vointa. Caci aceea§i credinta care-i intare§te pe unii in lucrurile mari, sustine slabiciunea celorlalti in lucru.., rile mici. De buna seama1 este o singura masura, pentru ca la rasplata finala, de§i nu va fi aceea§i demnitate pentru toti, totu§i viata fericita va fi aceea§i pentru toti. Iata de ce insu§i Domnul spune: Jn casa Tatalui Meu multe loca§uri sunt" 26 • De altfel, lucratorii care au fost adu;ii in vie, de§i au venit la ore diferite, au primit un singur dinar.Prince logica multele loca§uri corespund unui singur dinar, daca nu prin aceea ca demnitatea celor fericiti va fi diferita, dar, totu§i, una singura va fi odihna rasplatii Ve§nice? Cu toate ca meritul fiecaruia 26

In 14, 2.

394

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

m parte este diferit, nu va fi o diversitate a bucuriilor: de§i unul se bucura rnai putin §i altul rnai rnult, totu§i o singura bucurie ii invesele§te pe toti, aceea de a-L vedea pe Creatorul lor. 7. Aceasta a§a trebuie inteleasa §i cu referire la Parintii cei vechi, §i cu privire la Parintii cei noi: calea spre Rasarit are trei iatacuri de o parte §i trei de cealalta parte, §i toate trei au aceea§i rnasura, fiindca aceea§i credinta §i acela§i devotarnent care au stapanit inirnile parintilor Vechiului Testament, au urnplut §i inirnile celor care le-au urrnat in tirnpul Noului Testament, dupa cum se spune prin Pavel: ,,Avand insa acela§i duh al credintei, dupa cum este scris: «Crezut-arn, pentru aceea am §i grait», §i noi credern, pentru aceea §i graim." 27 • Vechii Parinti duhovnice§ti au crezut ca Durnnezeul Atotputernic este Treirne, aceea§i Treirne despre Care noii Parinti au vorbit !impede. Caci Isaia a auzit cetele ingere§ti care strigau: ,,Sfant, sfant, sfant este Dornnul Durnnezeul Savaot" 28 • Casa se arate Treirnea persoanelor, cuvantul ,,sfant" este spus de trei ori; dar ca sa se arate ca una singura este fiinta Treirnii, nu se afirrna ca ,,sunt Durnnezeii Savaoti", ci ,,este Dornnul Durnnezeul Savaot". Sirntind la fel acest lucru, David zice: ,,Binecuvinteaza-ne pe noi, Durnnezeule, Durnnezeul nostru, binecuvinteaza-ne pe noi, Durnnezeule" 29 • Dupa ce a spus de trei ori Durnnezeu, ca sa se arate ca Acesta este Unul, a adaugat: ,,$i sa se team.a de El toate rnarginile parnantului"30. Pavel vorbe§te despre aceasta: ,,Pentru ca de la El, §i prin El, §i mtru El sunt toate" 31 . De la El, adica de la Tatal; prin El: prin Fiul; mtru El: intru Duhul Stant. Dupa ce spusese 27 28 29 30

II Cor. 4, 13; Ps. 115, 1. Is. 6, 3. Ps. 66, 7-8. Ps. 66, 8. Rom. 11, 36.

Omilia IV

395

de trei ori El, a adaugat: ,,Slava Lui m vecii vecilor. Arnin" 32 . A§adar nu spune ,,Lor", ci ,,Lui". Zicand de trei ori ,,El", Pavel a deosebit persoanele §i adaugand ,,slava Lui", nu a irnpartit fiinta. Fiindca una singura este credinta la vechii Parinti §i la cei noi, se precizeaza, pe buna dreptate, ca rnasura iatacurilor este una pentru toate trei. Acest lucru se repeta cu alte cuvinte cand se adauga: ,,$i 0 singura rnasura a stalpilor de o parte §i de cealalta" 33 . 8. Masura stalpilor este §i de o parte §i de cealalta34, pentru ca Parintii no§tri, atat cei care au venit rnai intai in tirnpul Vechiului Testament cat §i cei care au venit dupa aceea m tirnpul Noului Testament, se unesc printr-o singura credinta in Mijlocitor. De vrerne ce ei sunt plini de iubire pentru El, i§i potolesc trupul prin mfranare, lurnineaza inirnile ascultatorilor lor prin lurnina propovaduirii, fac rninuni, lucreaza virtuti, prin faptul ca fac cunoscut in afara pentru noi ceea ce este bun inauntrul lor, pe buna dreptate sunt nurniti frontispicii/ stalpi ai acestui laca§ ceresc. Caci tot ceea ce se arata in vrernea de acurn in mod lirnpede, este frontispiciu/ stalp35, astfel !neat pridvorul constructiei sa sirnbolizeze ceea ce ne este rezervat in interior36 • De aceea i se spune Sfintei Biserici in Cantarea Cantarilor: ,,Obrajii tai sunt ca o coaja de rodie, Rom. 11, 36. Iez. 40, 10. 34 Probabil Sfantul Grigorie i§i inchipuia ca stalpii ce alcatuiau frontispiciul portii Templului ar fi uniti J:ntre ei intr-o arcada (n. ed.). 35 A§a cum am spus, termenul din latina frons se traduce cu ,,frunte", ,, fata", ,,fatada", ,,frontispiciu" §i se refera nu doar la stalpi, ca in ebraica, ci la intregul complex ornamental din fata portii templului. De aici asocierea pe care o face Sfantul Grigorie intre frontispiciu §i tot ceea ce sfintii arata in exterior prin propovaduire, minuni, virtuti (n. ed.). 36 Daca frontispiciul simbolizeaza cele pe care sfintii le arata in exterior, pridvorul simbolizeaza trairea lor interioara §i viata ve§nica pe care o pregusta deja inauntrul lor prin contemplatie (n. ed.). 32

396

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

afara de cele care se ascund sub valul tau" 37 • Obrajii Sfintei Bi-' serici sunt Parintii duhovnice§ti care stralucesc acum in ea prin minunile lor §i apar, ca in fata ei, demni de cinstire. Cand vedem pe multi facand minuni, profetind cele ce vor veni, parasind deplin aceasta lume, arzand de ravna cereasca obrajii Sfintei Biserici sunt ro§ii ca o coaja de rodie. Dar ce este tot ceea ce admiram, in comparatie cu acelea despre care este scris: "Cele ce ochiul n-a vazut §i urechea nu a auzit §i la inima omului nus-a suit,"pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" 38 ? Ei bine, dupa ce a admirat obrajii Bisericii, a adaugat: ,,Afara de cele care se ascund sub valul t au,,39 . c a §I•cum ar spune: Cele ce nu sunt ascunse in tine sunt mari, dar cele care se ascund sunt cu totul de nedescris. Urmeaza: "$i a masurat latimea pragului portii, de zece coti, iar lungimea portii, de treisprezece coti" 40 • I

9. Am spus deja multe lucruri despre semnificatia portii, dar trebuie sa ne oprim la unul singur prin care intelepciunea cititorului va putea. patrunde §i pe celelalte. S-a zis ?eci ca prin poarta ar putea fi prefigurata Sfanta Scriptura. Insa aceasta trebuie sa cercetam noi cu mare atentie, de ce Iati~ea pragul~i portii masoara zece coti §i lungimea portii, tre1sprezece. In acest loc nume§te lungime inaltimea portii, dupa cum noi cand vedem un om inalt spunem ca este lung de statura. Caci nu poate fi vorba de lungimea portii in sens transversat de vreme ce se arata ca Iatimea ei are zece coti41 • Ce este atunci latimea pragului portii, daca nu Legea Vechi~lui Cant. 6, 6. I Cor. 2, 9; Is. 64, 4. 39 Cant. 6, 6. 40 Iez. 40, 11. 41 Acest pasaj referitor la lungimea portii este obscur. Mai J:ncolo Iezechiel spune ca lungimea totala a constructiei ce alcatuia poarta era de 50 de coti (Iez. 40, 15) (n. ed.).

Omilia IV

397

Testament §ice este lungimea portii, daca nu darul Noului Testament? Fiindca prin Vechiul Testament a fost stavilita imoralitatea lucrarii, s-a poruncit sa fie data zeciuiala42, prin poruncile cu privire la cele de jos, ea a zacut, ca sa spun a§a, in latimea pragului. Dar, fiindca prin Noul Testaments-au infranat gandurile rele, s-a poruncit ca toate sa fie parasite, iar viata trupeasca §i cele ale acestui veac sa fie dispretuite pentru Dumnezeu, poarta noastra s-a ridicat in inaltime, ca §i cum statura ei s-a alungit 43 • Desigur, poporului lui Israel i-au fost date prin Lege porunci cu privire la cele de jos, de aceea Moise i-a vorbit 1n camp44 • Domnul, insa, a dat Sfintilor Apostoli invataturi mai inalte, de aceea i-a §i invatat pe munte poruncile vietii. Caci Rascumparatorul nostru spune in Evanghelie: ,,Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau profetii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc" 45 • A§adar, a venit sa aduca Legea la plinatate, Cel care a adaugat dreptatii legii, harul, astfel meat ceea ce acela poruncea la un nivel inferior, El a ajutat sa se implineasca in mod desavar§it, §i ceea ce acela corecta in privinta faptuirii, El a infaturat din inima. Prin urmare, atunci cand a fost inteleasa, Legea care zacea la pamant, adica 1n latime, s-a ridicat 1n 1naltime46 • Caci msa§i cunoa§terea lui Dumnezeu pe care Parintii duhovnice§ti au avut-o din Lege, nu a fost priceputa de tot poporul evreu. Astfel, de§i profetii propovaduiau pe Dumnezeul Atotputernic, adica evident Sfanta Treime, poporul ii ignora; el tinea din Lege numai Decalogul, fara sa cunoasca credinta in Treime. A§adar, latimea pragului portii masoara zece coti, pentru ca acest popor

Cf Deut. 12, 6. Cf Mt. 15,19; Mc. 7, 21; Le. 9, 24. 44 Cf Ie9. 19, 7-25. 45 Mt. 5, 17. 46 Atunci cand litera Legii a fost J:nteleasa duhovnice9te, a ajuns sa fie simbolizata §i de latimea §i de inaltimea portii (n. ed.). 42

398

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II~a

indaratnic, necunoscand maltimea credintei, slujea poruncilor Decalogului. Dar lungimea portii masoara treisprezece coti, pentru ca prin Noul Testament, 1n inima poporului credincios, deasupra poruncilor Decalogului pe care le-a pazit mai adevarat, a crescut cunoa;;terea Treimii. $i astfel acest popor aimplinit desavar;;it poruncile Legii, prin faptul ca a crezut ca Dumnezeul Atotputernic este Treime. 10. Cu privire la aceasta, se poate, logic, pune intrebarea de ce latimea pragului portij, despre care mai inainte spusese ca masoara 0 trestie, se precizeaza apoi ca masoara zece coti ;;i, in continuare, se adauga ca lungimea portii masoara treisprezece coti? 0 trestie, dupa cums-a spus adesea, are ;;ase coti §i o palma, dar zece coti depa§esc masura unei prajini, ;;i treisprezece coti sunt mai mult decat zece. Ce inseamna atunci ca mai intai pragul portii masoara 0 prajina, apoi Iatimea portii masoara zece coti §i, la sfar;;it, lungimea portii masoara treisprezece coti, daca nu aceea ca Sfintii Parinti, despre care §tirn din Sfanta Scriptura ca au trait mainte de Lege, au cunoscut ca exista un singur Dumnezeu Atotputernic, adica Sfanta Treime, dar nu au propovaduit-0 deschis, de§i O cunO§teau? Supunandu-se poruncilor Lui §i pastrand curatia vietii, au avut desavar§irea lucrarii lor ca la o rn.asura de §aSe coti din prajina §i vazand adesea ingeri, au avut palm.a contern.platiei. Dar, dupa ce Legea a fost data, acest popor evreu rudimentar a incercat sa se supuna poruncilor Decalogului, fara sa fie totu§i educat cu privire la cunoa§terea Sfintei Treirn.i. $i, de§i parintii duhovnice§ti O cunoscusera desavar§it, totu§i rn.area majoritate a celor din Sinagoga nu a putut sa priceapa taina Treirn.ii, nici nu a §tiut sa o cerceteze. 11. Dar cand, prin Noul Testament, s-a adaugat harul, Unul Durn.nezeu in Treime a fost cunoscut de tot poporul credincios §i, prin cunoasterea aceasta, s-a desavar§it virtutea Decalogului. Astfel pragul portii rn.asoara rn.ai intai o trestie,

Omilia IV

apoi latirn.ea portii este de zece coti §i la final lungirn.ea portii este de treisprezece coti, pentru ca sfinplor parinti de dinainte de Lege nu le-au lipsit nici viata activa, nici cea contern.plativa, apoi in tirn.pul Legii Decalogului, poporul, fara sa cunoasca taina fiintei dumnezeie§ti, s-a supus poruncilor, in ce prive§te Iatirn.ea acestora care se intinde la parn.ant. Acurn., in vrern.ea harului, poruncile Decalogului fiind pazite rn.ai adevarat, toti oarn.enii care vin la credinta cunosc tainele Sfintei Treimi. 12. Cu privire la aceasta trebuie sa ;;tirn., de asern.enea, ca odata cu inaintarea tirn.pului a crescut §tiinta parintilor duhovnice§ti. Caci Moise a fost rn.ai erudit in §tiinta despre Durn.nezeul Atotputernic decat A vraam, profetii, rn.ai rn.ult decat Moise, apostolii, rn.ai rn.ult decat profetii. Daca nu ma in§el, msa§i Scriptura o spune: ,,Foarte multi vor cerceta §i §tiinta se va 1nrnulti"47 • Dar cele pe care le-am spus despre Avraarn, Moise, profeti §i apostoli sa le aratarn., daca putem, prin cuvintele Scripturii. Cine nu §tie ca Avraarn. a vorbit cu Durn.nezeu? $i totu§i Dorn.nu! zice catre Moise: ,,Eu sunt Durn.nezeul lui A vraarn. §i Durn.nezeul lui Isaac §i Durn.nezeul lui Iacov, iar cu nurn.ele Meu de Dorn.nu! nu M-arn. facut cunoscut lor" 48 • Iata ca El S-a facut cunoscut rn.ai mult lui Moise decat lui A vraarn., de vrern.e ce indica lui Moise un lucru despre El, de care spunea ca nu i-1 descoperise lui Avraarn. Dar sa vedern. daca profetii putusera sa cuprinda rn.ai rn.ulta §tiinta durn.nezeiasca decat Moise. Da, psalrn.istul zice clar: ,,Cum am iubit Legea Ta, Doarn.ne! Ea toata ziua cugetarea rn.ea este!" 49 • $i din nou: ,,M-ai mteleptit rn.ai rn.ult decat pe toti care rn.-au invatat; cad poruncile Tale sunt cugetarea rn.ea" 50 • $i iara§i: ,,Mai mult 47 48 49

Dan. 12, 4. le~. 3, 6; 6, 3; Mt. 22, 32; Mc. 12, 26; Le. 20, 37. Ps. 118, 97. Ps. 118, 99.

400

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

decat batranii am inteles" 51 • A~;adar, eel care nu uita sa mediteze la Lege §i marturiSe§te ca a inteles mai mult decat toti care I-au invatat §i mai mult decat batranii, arata ca a primit §tiinta dumnezeiasca mai mult decat Moise. Cum vom arata atunci ca Sfintii Apostoli au fost mai invatati decat profetii? Adevarul zice clar: ,,Multi regi §i profeti ar fi vrut sa vada ceea ce vedeti voi, darn-au vazut, §i sa auda ceea ce auziti, darn-au auzit'' 52 • Deci ei au avut mai multa cuno§tinta despre Dumnezeu decat profepi, pentru ca ceea ce profepi au vazut numai in duh Sfintii Apos'toli au vazut chiar trupe§te. S-a implinit, a§adar, aceasta afirmatie a lui Daniel, pe care am spus-o mai inainte: ,,Pentru ca foarte multi vor cerceta, §tiinta se va inmulti" 53 • Astfel, masura unei trestii, care este de §ase coti §i o palma, poate sa fie adusa la zece coti, §i masura de zece cop poate sa se ridice la final la treisprezece cop, deoarece, cu cat lumea se indreapta spre sfar§it, cu atat ni se descopera mai mult cunoa§terea ve§nica. Urmeaza: ,,$i o prispa in fata iatacurilor, de un cot" 54 • 13. Dupa cum am spus adesea, iatacurile sunt inimile ale§ilor care ard de iubire pentru Atotputemicul Dumnezeu. Ce preinchipuie prispa din fa.ta iatacurilor, daca nu credinta? Caci cine nu o are mai intai pe aceasta, nicicum nu ajunge la iubirea duhovniceasca. Caci nu iubirea preceda credinta, ci credinta preceda iubirea. Fara indoiala nimeni nu poate sa iubeasca ceea ce nu va fi crezut. Deci; prispa din fata iatacurilor este credinta de dinaintea flacarii iubirii, pentru ca, dupa cum s-a spus, daca nu vei fi crezut ceea ce auzi, nu te vei inflacara nicicum spre iubirea celor pe care le vei fi auzit. Dar prispa din fata iatacurilor este de un singur cot, cad atunci 51 52

53 54

Ps. 118, 100. Le. 10, 24. Dan. 12, 4. Iez. 40, 12.

Omilia IV

401

credinta une§te pentru Dumnezeu, in iubire, inimile celor care asculta, cand ea nu este sfa:§iata prin erezii §i sc:hisme, ci dainuie in unitate. In acest mod, prispa de un cot conduce sufletul celui care asculta 1n iatac, pentru ca dupa ce propovaduie§te aid jos frumusetea Mirelui ceresc, II arata apoi in laca§urile cere§ti. De aceea se '§i adauga cu indreptatire: ,,$i un cot sfa:r§itul fiecaruia" 55 • 14. Se spune ,,fiecaru1a", ca §i cum s-ar spune ,,amandurora" adica pentru prag §i poarta. Am spus ca prin latimea pragului §i lungimea portii sunt desemnate Vechiul §i Noul Testament. Se adauga, cu adevarat, ca sfar§itul fiecaruia este de un cot, pentru ca Vechiul Testament ne-a anuntat un smgur Mijlocitor dintre Dumnezeu §i oameni, iar Noul Testament ne anunta ca acela§i Mijlocitor urmeaza sa vina in slava Lui ve§nica, pe Care deja L-am cunoscut intrupat pentru noi. A§adar, sfar§itul amandurora este de un cot, pentru ca §i Cel pe Care Legea L-a prevestit S-a aratat in trup, §i Cel despre Care Noul Testament vorbe§te acum, Se va arata 1n slava marepei Sale. $i atunci va fi sfar§itul amandurora, cand, fiind El vazut in puterea dumnezeirii Sale, toate care au fost prezise se vor implini. Caci este scris: ,,Sfar§itul legii este Hristos, spre indreptarea a tot celui ce crede" 56; evident nu un sfar§it care termina, ci unul care impline§te. Prin urmare, atunci aimplinit El Legea, cand S-a mtrupat, dupa cum prezisese Legea. Dar Noul Testament contine multe referiri la Judecata Lui, da multe detalii despre Imparatia Lui, pe care nu le vedem inca implinite. In fiecare zi se cite§te Evanghelia, se propovaduie§te Viata care va veni. Atunci va fi sfa:r§itul Noului Testament, cand Domnul va implini ceea ce a fagaduit despre El. I

55 56

Iez. 40, 12. Rom. 10, 4.

402

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

15. Noul Testament se va sfaT§i, pentru ca se va implini. Caci atunci cand Cel despre Care se vorbe§te va fi vazut, cuvintele acestui Testament vor inceta. De aceea, Sfintei Biserici, care a§teapta ziua luminii adevarate ca pe anotimpul de primavara, i se spune prin glasul Mirelui: "Scoala-te, grabe§te-te, iubita mea, porumbita mea, frumoasa mea, §i vino. Iata, iarna a trecut, ploaia a incetat §is-a indepartat, florile s-au aratat pe camp" 57 • Fie Sfanta Biserica, fie orice suflet ales, pentru Mirele ceresc este iubita Sa datorita iubirii, porumbita Sa datorita duhului, frumoasa Sa datorita frumusetii vietii. C~nd aceasta este ridicata de la stricaciunea trupului, iarna trece pentru ea, fara indoiala, pentru ca amortirea vietii pamante§ti inceteaza. Ploaia inceteaza §i se departeaza, pentru ca, de indata ce se inalta la contemplarea Dumnezeului Atotputernic dupa fiinta Sa, deja picaturile cuvintelor nu mai sunt necesare incat ploaia propovaduirii sa mai trebuiasca revarsata. Caci ceea ce mai putin s-a putut auzi, mai mult se va vedea. Atunci se arata flori pe camp deoarece, cand sufletul a inceput sa preguste acea suavitate care este doar premisa vietii fericirii ve§nice, ca §i cum miroase in flori parfumul pe care mai apoi, dupa ce va trece dincolo, 11 va avea din bel§ug in fruct. De aceea se adauga: "A sosit vremea curatirii copacilor de crengi uscate" 58 • Prin curatire, crengile neroditoare sunt indepartate, ca cele bune sa rodeasca mai imbel§ugat. Timpul curatirii noastre vine atunci cand parasim stricaciunea trupului, neroditoare §i daunatoare, ca sa putem ajunge la rodul sufletului. Acest rod va fi, pentru noi, foarte imbel§ugat: vederea Celui care este Unul. Un singur cot este sfar§itul fiecaruia, pentru ca Unul este Cel care a spus: Singur sunt Eu pana ce voi trece" 59 • Singur, impreuna cu Tatal 11

57 58

Cant. 2, 10-12. Cant. 2, 12. Ps. 140, 10.

Omilia IV

403

§i cu Duhul Stant stapane§te in cer. De§i a implinitLegea prin taina intruparii §i a firii Sale umane desav.ar§ite, El urmeaza sa implineasca fagaduintele Noului Testament prin aratarea slavei maretiei Sale. 16. Despre acest unic cotni s-a vorbit §i la masurarea corabiei. Caci s-a poruncit ca area sa fie de trei sute de coti in lungime, de §aizeci de coti in la.time, iar in inaltime, de treizeci de coti; dar partea ei de sus a fost restransa la un cot60 • Ce se desemneaza prin area, daca nu Sfanta Biserica care, in partea mai de jos, este de dimensiuni mai mari, iar in partea mai de sus este ingusta? De la trei sute, de la §aizeci, §i de la treizeci de coti, ea se restrange la un singur cot, pentru ca, de la Iargimea pe care 0 are prin madularele sale inca slabe, Sfanta Biserica se ingusteaza putin cate putin ~i, luand in inaltime, tinde spre unu. Aceasta ratiune ne face sa credem ca in acea largime a corabiei toate animalele, toate patrupedele §i reptilele au fost in partile mai de jos, iar omul §i pasarile, de buna seama, in partile mai de SUS. Langa partea mai de sus s-a aflat o fereastra, in lateral, de la care omul a trimis corbul §i porumbelut ca sa §tie daca apa potopului se retrasese. $i cum area avea la varf un cot, oamenii §i pasarile se aflau aproape de acest cot. Cu indreptatire, a§adar, prin area este desemnata Biserica Universala care este larga prin numarul mare al celor care sunt inca trupe§ti, dar ingusta prin numarul mic al celor duhovnice§ti. $i cum se restrange la un singur om, Care este fara pacat ea masoara un singur cot la v.arf. 17. Vedem, intr-adevar, ca multi oameni din sanul Sfintei Biserici se inalta prin mandrie, se mole§esc prin placerea trupului, ravnesc la mai multe bunuri pamante§ti, sunt obligati de av.aritie sa traverseze mari, se inrobesc maniei, i§i umplu

° Cf Fe. 6, 15-16.

404

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

timpul cu certuri, fac rau aproapelui abuzand de puterea lor. Dar pentru ca Sfanta Biserica Inca ii ingaduie pentru a-i intoarce, ei sunt animalele, ca sa zic a:;;a, care stau in partea de jos in largimea corabiei. Vedem ca alti oameni nu cauta sa ia bunurile altuia, rabda cu seninatate nedreptatile ce li se fac, sunt multumiti cu ceea ce au, traiesc in smerenie. Dar pentru ca ace:;;tia deja sunt putini, corabia se ingusteaza. Observam ca alti oameni parasesc ceea ce au, nu dau nici o importanta bunurilor pamante:;;ti, iubesc du:;;manii, i:;;i potolesc trupul de la toate placerile, a:;;aza toate mi:;;carile lor sub dreapta judecata, se inalta prin ravna lor pentru cele cere:;;ti pe aripa contemplatiei. Dar pentru ca astfel de oameni sunt foarte rari, corabia se apropie de un cot, acolo unde se afla oamenii ;ii pasarile. Totu:;;i sa se caute daca vreunul dintre ace:;;tia poate fi fara pacat: nu se gase:;;te niciunul. Ce om este fara de pacat, daca nu Acela Care n-a fost zamislit in pacat? Arca are, deci, un cot la varful ei, pentru ca unul este Autorul :;;i Rascumparatorul Sfintei Biserici, fara pacat, spre Care ;ii prin Care sporesc toti care :;;tiu ca sunt pacato:;;i. Putem spune atunci despre prag ;ii poarta: ,,$i un singur cot, sfar:;;itul fiecaruia", pentru ca, dupa ce unicul Mijlocitor al lui Dumnezeu ;ii al oamenilor, Iisus Hristos Omul, va fi aparut in maretia Sa, va implini tot ceea ce s-a propovaduit ;ii s-a fagaduit in ambele Testamente. 18. Daca insa ,,ambele" desemneaza, aici, pridvorul ;ii iatacurile, nici aceasta n-ar fi departe de interpretarea noastra, pentru ca atunci cand maretia Rascumparatorului nostru ni se va fi aratat, credinta va ajunge la final, pentru ca omul deja a inceput sa vada ceea ce a crezut. $i iatacurile vor ajunge la final, pentru ca inimile credincio:;;ilor, incomparabil mai mari decat sunt acum, se vor desavar:;;i in iubirea pentru El. Un singur cot este masura ambelor, pentru ca la vederea Unicului Domn ;ii Mantuitor credinta ale:;;ilor Sai ajunge la sfar:;;it ;ii iubirea se desavar:;;e:;;te.

Omilia IV

405

19. S-ar putea intreba cineva, cine suntem noi care discutam astfel de lucruri? Desigur, venim dintre neamuri, desigur, parintii no:;;tri au slujit idolilor din lemn ;ii din piatra. Atunci de unde ne-a venit aceasta putere sa scrutam aceste taine atat de profunde ale Profetului Iezechiel, taine pe care evreii nu le-au cunoscut pana acum? Sa aducem, a:;;adar, multumiri Celui Unu, Care prin lucrarea Sa a implinit tot ceea ce a fost scris despre El in Sfanta Scriptura, !neat ceea ce prin auzire nu putuse fi inteles, sa fie dezvaluit prin vedere. Caci acolo se gase:;;te intruparea, acolo Patimirea Sa, acolo moartea Sa, acolo Invierea Sa, acolo Inaltarea Sa. Dar cine dintre noi ar crede acestea doar auzite, daca nu le-ar cunoa:;;te implinite? Dupa cum se cite:;;te in Apocalipsa lui loan, cartea pecetluita, pe care nimeni nu putuse sa 0 deschida ;ii sa 0 citeasca, a deschis-o Leul din tribul lui Iuda, pentru ca El ne-a descoperit toate tainele despre Patimirea ;ii invierea Sa. $i prin faptul ca a purtat afectele datorate slabiciunii noastre, El ne-a aratat bogatia puterii ;ii slavei Sale. 20. El S-a fa.cut om pentru a ne face pe noi duhovnice:;;ti, El S-a aplecat cu bunavointa ca sa ne inalte pe noi, El a venit in afara ca sa ne conduca la cele dinauntru, El a aparut vizibil ca sa ne arate pe cele invizibile, El a indurat lovituri ca sane tamaduiasca, El a rabdat ocari ;ii batjocoriri ca sane elibereze pe noi de ocara ve:;;nica, El a murit ca sa ne dea viata. Sa aducem, a:;;adar, multumiri Celui care ne da viata ;ii Celui care a murit, :;;i Care da mai imbel:;;ugat viata tocmai de aceea, pentru ca a murit. De aceea, contempland mantuirea noastra ;ii Patimirea Lui, Isaia zice cu mdreptatire: ,,Casa faca lucrarea Lui, o lucrare care este a altuia, ca sa lucreze lucrarea Lui, o lucrare straina de cea a Lui" 61 • Lucrarea lui Dumnezeu este sa adune sufletele pe care le-a creat :;;i sale cheme la bucuriile 61

Is. 28, 21.

406

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

luminii ve§nice. Or, a fi biciuit §i a fi scuipat, a fi rastignit, a muri §i a fi ingropat, aceasta nu este in sine lucrarea lui Dumnezeu, ci este lucrarea omului pacatos care a meritat toate acestea prin pacat. ,,Dar El Insu§i a purtat pacatele noastre in trupul Sau, pe lemn" 62 • Cel Care in firea Sa ramane intotdeauna de neatins a binevoit in firea noastra sa fie atins §i biciuit, pentru ca, daca El n-ar fi luat asupra Lui ceea ce provenea din slabiciunea noastra, nu ne-ar fi ridicat nicio-data pana la puterea tariei Sale. A§adar, ,,Ca sa faca lucrarea Lui, o lucrare care este a altuia, ca sa lucreze lucrarea Lui, o lucrare straina de a Lui", pentru ca Dumnezeul mtrupat, ca sa ne adune in dreptatea Sa, a binevoit, pentru noi, sa primeasca lovituri ca un om pacatos. A facut o lucrare straina de a Lui, spre a o face pe a Lui, pentru ca, prin faptul ca a mdurat pacatele noastre, chiar slabit, ne-a adus pe noi, care suntem fapturile Lui, la slava tariei Sale, in care traie§te §i imparate§te impreuna cu Dumnezeu Tatal, in unime cu Duhul Sfant, Dumnezeu, in vecii vecilor. Amin.

I Pt. 2, 24 .

Omilia V 1. Dupa ce mai inainte au fost mentionate iatacurile, profetul adauga ca: ,,latacurile erau .de §ase coti, de o parte §i de cealalata" 1• Acest fapt ne prqi. In timp ce ~1 ~e ocupa de cercetari duhovnice§ti, daca se savar§esc rele §1 ~a cate trupe§ti, le incredinteaza altora pentru a 1,: cerceta ~1 ~ le indrepta. De vreme ce viata trupeasca este mdreptata §1 se ajunge, din partea celor care sporesc, pana la r~vna infra: narii §i a rugaciunii, prin ace;;tia trupul deja se apnnde, ca s~ zic a§a, ca pe un altar, incat sa raspandeasca in fata Domnulm 33

II Cor. 11, 28.

547 546

Ornilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

Atotputernic mirosul jertfei de acolo de uncle mai inainte nu-I era pe plac din cauza gregelii. 14. Dar in aceasta situatie se ridica o intrebare. Daca mai inainte s-a spus ca acele camari ale tezaurului au fatada indreptata spre calea dinspre Austru, de ce se spune acum ca o camara a tezaurului care da spre calea dinspre Austru este a preotilor care vegheaza pentru paza templului, iar o alta camara a tezaurului care da spre calea dinspre Aquilon este a preotilor care slujesc la altar? Daca §i una §i cealalta aveau fatadele orientate spre calea dinspre Austru, de ce acum se spune ca una dadea in calea dinspre Austru, §i alta spre calea dinspre Aquilon? Prin aceste cuvinte, noi cunoa§tem urmatoarele: camara tezaurului care era a preotilor care vegheaza pentru paza Templului era situata astfel incat sa dea numai spre calea dinspre Austru, iar camera tezaurului care era a preotilor care se ocupau cu slujirea altarului era plasata in curte astfel meat sa aiba vedere §i spre calea dinspre Austru, §i spre cea dinspre Aquilon. La fel ca §i camara tezaurului a preotilor care vegheau pentru paza Templului, camara tezaurului celor ce se ocupau cu slujirea altarului dadea §i spre calea dinspre Austru, §i totu§i, spre deosebire de camara tezaurului acelor preoti, camara tezaurului a preotilor care se ocupau cu slujirea altarului avea vedere §i spre Aquilon. Ce inseamna aceasta, frati preaiubiti? Ce realitate tainica putem intui in aceste cuvinte, daca nu ceea ce un ascultator duhovnicesc deja intelege, urmand cele spuse mai inainte: preotii din treapta superioara, care vegheau pentru paza templului, privesc doar calea dinspre Austru, pentru ca, ocupati numai cu cercetari duhovnice§ti, ei i§i indreapta mtotdeauna toata atentia spre ceea ce tine de iubirea pentru Dumnezeu. Dar preotii din treapta ierarhica inferioara, care au mtaietate in cercetarea pacatelor eel or care au gregit, privesc inapoi spre calea dinspre Aquilon, ca sa vada in sufletul pacatogilor cat

Omilia X

de tare i-a amortit frigul §i, intorcandu-i p.rin vcuvi~te .mustratoare pana Ia suspinul pocaintei, sale apnnda, ca sa z1c a~a, trupurile pe altarul Domnului. Sa pr~v~asca, ~§advar, acegtla, impreuna cu preotii din treapta ierarh1ca ~upeno~ra spre calea dinspre Austru, pentru ca, in ceea ce-i pnve§te, ei ard de focul dragostei §i sunt aprin§i de flacarile iubirii pentru Dumneze~. Dar fiindca ei indreapta adesea pacatele celor care au gre§1t, i§i i~dreapta privirea §i spre calea di~spre Aq~ilon. D~.~pr~ ambele trepte ale preotilor se adauga: 11 Ace§tl.a sunt fm Im Tadoc, singurii dintre fiii lui Levi, care se aprop1e de Domnul ca sa-1 slujeasca" 34 • 15. Tadoc", in latina, inseamna 11 drept". Dar cine este drept, d~ca nu Cel caruia I se spune: "Drept e§ti, D~amne~ §i dreapta este judecata Ta" 35 ? Cine sunt fiii drep~i, daca nu ce1 despre care este scris : 11 $i celor care au crezut m El le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu" 36? Levi insa se vtraduce prin 11 rezervat". Cine a fost rezervat de D~m~~l, daca nu poporul credincios, care prin Ta.inele ~re~mte1 a f?st a§eza: deoparte de cei necredincio§1? Toti ce1 care ~e ~~d_reapta staruitor spre activitatile duhovnice§ti sunt, d~ci,. fn ai dre~ tatii. Fiind pu§i deoparte dintre fiii poporulm, ei se ~pr.op1e de Domnul ca sa-I slujeasca, pentru ca ei sunt aleg1 dmtr~ cei cu adevarat credincio§i, ca sa vina in slujba Atotputem1~ cului Dumnezeu §i sa cerceteze cu atentie realitatile cere§h /1

pentru a invata poporul. 16. Dar trebuie sa cercetam cu atentie cine sunt cei care-I slujesc Domnului. Nu toti cei care cites~, nu toti. ~are pro~ povaduiesc, nu toti care-§i dau bununle proprn, nu tot1 34 35 36

Iez. 40, 46. Ps. 118, 137. In l, 12. Evident se refera la Taina Botezului (n. ed.).

....

~------------------------------- .----~------------------------- --

--------------

549 548

Omilii la Profetul Iezechiel. Cartea a II-a

care~§i

biciuiesc trupul prin infranare slujesc Domnului. Caci ce~ care, citind §i propovaduind, cauta propria slava, cei care,